Orientarea sentimentelor

Tristețea, ca dorul, e un sentiment cu masă, are greutate. Spre deosebire de fericire – un balon cu gaz, ce își începe existența de jos și o continuă în sus, tristețea ia ființă undeva sus, când înțelegem realitatea, și își continuă existența căzând treptat spre inimă până în stomac, unde pare să se oprească, țintuind omul la pământ ca o gravitație mai puternică decât cea obișnuită. De acolo, din când în când, face alternativ câte o implozie, ba explozie, ce reverberează până spre conturul ființei, absorbindu-l, deșirându-l.