Archive for the ‘fotografăraie’ Category

h1

Zestrea minerală a Maramureşului

februarie 28, 2019

Reclame
h1

Exagerarea de seară

septembrie 1, 2018

h1

Amprente

octombrie 11, 2016

O inventariere a schimbării fețelor și expresiilor unor soldați britanici în trei momente: înainte, în timpul și după război. Pe parcursul a 7 luni.

Ce observ e că, în fotografia din timpul războiului privirile lor par să arunce săgeți, se vede o hotărâre accentuată, o pornire spre acțiune, o atitudine care arată că sunt gata în orice moment să spulbere.

În ultima am observat mai multe feluri de expresii. Unii au o resemnare îndurerată, alții au o figură de cvasi-infractor ce poartă o furie latentă în interior, o nemulțumire profundă, alții par cumva treziți la realitate, transmit o atitudine de răspundere, de maturitate, de cunoaștere, de iluminare chiar.
Ziceți și voi păreri.

Articolul aici.

h1

Lumină, lumini

iunie 1, 2016

Fâşia de lumină de care am parte seara la apusul soarelui în cameră, chiar lângă fereastră. Şi dimineața, la foarte răsărit. This is all I get pe nord. Și asta se întâmplă doar atunci când se măreşte ziua, iar soarele îşi lărgeşte raza de acțiune. În rest, mai rău.
Iar acum luminează instrumentele care îmi aduc şi ele un fel de lumină. Un alt fel de lumină.

13320600_10208170720939314_2816796063601920421_o

h1

Surprize colorate

martie 24, 2014

În continuarea peregrinărilor mele urbane, ieri dădui peste o biserică ortodoxă pe care nu o mai văzusem. Mi s-a părut o turtă dulce, o bijuterie. Imaginile de pe fațadă sunt în mozaic, surpriză; celelalte sunt pictate pe ziduri. Arată extrem de bine, parcă ar fi construită cândva în ultimii zece ani. Nu știu de când dăinuie, dar șade bine. Poarta din lemn sculptat, o altă surpriză. Aerul condiționat strică ansamblul, dar mă rog.

Photo0983 Photo0984 Photo0985e Photo0986e Photo0987e Photo0988e

 

 

 

h1

Umbre pasionale

ianuarie 26, 2014
o ea

o ea

Dansul în aer. Chiar dacă picioarele sunt prinse în pământ. Visul se poate naște și trăi chiar dacă nu te desprinzi cu totul de sol. Zborul se poate zbura și printre pământeni. Am găsit o ea pe zidul acestei clădiri, acestui spital; mi-am zis că e o umbră prea feminină ca să trec pe lângă ea chiar așa.

h1

Unde lâncezesc hoții

decembrie 2, 2013
bagă banii/ scoate banii

bagă banii/ scoate banii

Dacă v-ați întrebat unde stau hoții care vă fură banii, acum nu mai aveți nicio îndoială! În buzunarele voastre stau! Aveți grijă ce creșteți acolo, ce microorganisme cultivați. Într-o zi, se vor întoarce împotriva voastră.

M-am gândit dacă nu cumva au vrut să spună substantivul hoție la plural. Dar nu le merge nici așa, că hoții e pluralul e nearticulat, variantă care nu sună bine. Eventual, ar fi fost hoțiile din buzunare. Care sună corect, dar teribil și inutil de complicat pentru o treabă atât de simplă. Ambele simple pentru unii: și exprimatul furtului, și acțiunea furatului. Mai puțin pentru alcătuitorii mesajului.

Deci, ia mai puneți, măi, un Taxi – Aici sunt banii dumneavoastră! Ca să nu mai existe dubii.

 

 

h1

chase

noiembrie 14, 2013

 

 

 

 

 

 

h1

soare prin nori

noiembrie 12, 2013
seară cu nori și soare

seară cu nori și soare

h1

molinism

octombrie 28, 2013
așe

așe

foto

h1

Jometrișe

martie 15, 2013
linii 1

linii 1

linii 2

linii 2

linii 3

linii 3

linii 4

linii 4

h1

calea cea strâmtă

septembrie 1, 2012

Pista de biciclete, mai ales prin anumite locuri, începe să semene tot mai mult cu calea cea strâmtă.

dig.

h1

Unele continuități

august 25, 2012

Mi s-a povestit că pe la vreo 3 ani, când mă plimbam cu mama cu de mână prin centru, m-am oprit la un moment dat în fața unei biserici și am cerut rapid:
– Acolo?
Și, fără să mai aștept vreo încuviințare, nefiind nici împiedicată, am înaintat pe drumulețul din curte ce ducea spre ușă.

Aceasta este intrarea cu pricina.
*

Holy Spirit

*

Și acum mă simt fascinată de ea; e una dintre preferate; se pare că există unele atașamente care nu se schimbă și nu se satură. Cred că mare parte din ceea ce mă atrăgea atunci și continuă să o facă și acum e tocmai acel drum înverzit prin curte. Apoi, faptul că porțile sunt întotdeauna deschise (așa ar trebui să fie bisericile, nu?). O invitație să intri să te rogi. Niciodată nu mi s-a întâmplat să intru și să nu fie sau să nu vină cineva să se roage în timpul șederii mele acolo. Iar sentimentul e mereu unul de liniște (și la propriu, și la figurat), de profunzime, de primire, de prezență invizibilă de neînlocuit.

în curte


spate

interior 1

interior 2

fațadă ziua.

fațadă seara.

h1

Evident

mai 25, 2012

Image

h1

Ascension

mai 24, 2012

Image

h1

Zonă 1. Punctul aproape 0.

mai 3, 2012

M-am luat după Sam şi am făcut un traseu pe roţi de-a lungul Crişului Repede (care nu e atât de repede, dar nu mai interesează pe prea multă lume, mai ales pe cei care ar trebui să-l cureţe). Începem călătoria fotografiată de pe Podul (nou construit) Sovata.

Image

de pe Podul Sovata.

Vederea e spre podul CFR (de curând îmbogăţit cu încă o bandă). În depărtare se zăreşte C.E.T.-ul 1. Uneori huruie puternic.

Image

Primăria

Urmează, la o bună depărtare, Centrul cu Primăria. Dincolo de ea, fosta Bibliotecă Judeţeană, acum retrocedată greco-catolicilor, renovată şi denumită Palat episcopal. Turnul din spate, în renovare, este Catedrala Greco-Catolică Sf. Nicolae.

Image

de pe podul Ferdinand

Din acelaşi punct, cu altă perspectivă (la stânga), avem Podul Ferdinand, iar dincolo de el, în depărtare pe partea dreaptă, Sinagoga Neologă Zion.

Image

Primărie

Lângă Primărie, Biserica Romano-Catolică Sf. Ladislau în Piaţa Unirii.Image

Dincolo de pod, Palatul Vulturul Negru (care nu e prea negru, trebuie să recunoaştem), în stil secession, de curând renovat.

Image

str. Libertăţii

Continuând pe malul drept al Crişului, ajungem pe Str. Piaţa Libertăţii. Acum aflu şi eu cum se numeşte această stradă care mă fascinează constant. Numele ei îi mărturiseşte pe deplin sentimentul pe care ţi-l dă când eşti acolo. Undeva în partea dreaptă, avem şi Podul Intelectualilor, la care voi reveni.

Image

podul Dacia

După Podul Intelectualilor, avem Podul Dacia, lângă Hotelul Dacia. La dreapta de el, în depărtare, se vede Catedrala Ortodoxă, în contrucţie de mulţi, mulţi ani.

Image

Hotel Dacia

Hotelul Dacia, iar în continuare mai noul Hotel Hilton, lângă care vom ajunge pe celălalt mal.

Image

Hotel Hilton

Hotel Hilton şi malul pus la punct destul de frumos, de ceva timp.

Image

Hotel Dacia

Drumul înapoi, care e întotdeauna mai scurt.

Image

Seminarul Greco-Catolic Iuliu Maniu

În colţ, am prins doar puţin din Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu.

Image

podul dacia

Pe sub Podul Dacia. Pe partea stângă, renumitul Liceu Gojdu, invizibil de data asta.

Image

podul Intelectualilor

Ceea ce se vede în depărtare e podul de al cărui nume se miră mulţi (chiar orădeni!). Podul Intelectuaillor. În stânga lui, restaurantul Bridge.

Image

Hotel Dacia

De la „poalele” Podului Intelectualilor, privire înapoi spre Hotel. O atmosferă la fel de relaxantă, aş zice, precum cea de pe Libertăţii.

Image

Centru

Reîntoarcerea la aproape origini, acum fiind vizibil şi Turnul Primăriei, deschis şi publicului de anul trecut. Din vârf, de la o înălţime de aproape 50 m, se vede oraşul altfel. Cred că doar Ciuperca e mai sus decât el (dacă ştie lumea altfel, sunt curioasă), care e la aproximativ 250 m.

Image

Mal drept

Din centru, spre Decebal, pe malul drept al Crişului. O altă porţiune frumoasă pentru mine.

Cam atât deocamdată.

h1

Fedex virtual

noiembrie 28, 2011

Căutam într-o zi un curs de la facultate și căutam cu atâta spor, încât am dat peste blocul de desen din gimnaziu. În liceu n-am mai făcut desen și am regretat tot timpul pentru că era o activitate relaxantă, îți acapara toată atenția și nu mai aveai timp să gândești altceva.

Am dat peste acest desen.

în recuperarea timpului trecut

Personajele sunt reale, locul imaginat e aproape real. Prietena mea din copilărie cu mine în spatele blocului, unde ea avea o grădină cu flori. Grădina cu flori nu arăta chiar așa (mai ales că nu era vertical picată pe pământ și asta e bine!), ideea de grădină rotundă cu floare diferită în mijloc provenea de la un serial de desene animate pe care îl urmăream cu mare plăcere pe atunci: Lidia în jurul lumii. Basmul rules, da. Se mai întâmplă.

Așa că am fotografiat imaginea și am trimis-o urgent prietenei mele care e plecată din țară de mulți ani. Dovadă a bucuriei stă faptul că și-a imprimat rapid imaginea și a afișat-o în camera ei la vedere. În câteva minute, se făcuse un schimb de bucurie la mii de kilometri și se aduseră în prezent istorii de zeci de ani. E cam ca zborul cu avionul, în câteva ore te trezești de partea cealaltă a oceanului.

h1

La o aruncătură de avion

noiembrie 24, 2011

Micul în faţa Marelui

Lumină

Drumul către o frumuseţe

h1

Ochiodigitalocentrale

septembrie 12, 2011

În aşteptarea tulburării apei

 

La tulburarea apei

 

h1

Dr. Jekyll and Mr. Hyde

iulie 25, 2011

No, no, it wasn't me, I didn't do it!

Oh, yes, it was, I saw you there!

h1

Un pod. Fie două.

iulie 14, 2011

Podul peste Crişul Repede.

Trei ingineri, un japonez, un american şi un român la o licitaţie pentru construirea unui pod.
Japonezu:
-Dom’le, noi pornim construcţia de pe ambele maluri în acelaşi timp. În felul ăsta, câştigăm timp şi întâlnirea o facem cu ajutorul GPS-ului, cu eroare de centimetri.
Americanu:
– Noi pornim construcţia de pe ambele maluri în acelaşi timp. În felul ăsta, câştigăm timp şi întâlnirea o facem cu ajutorul LASER-ului, cu eroare de câţiva milimetri.
Românu:
– Noi pornim construcţia de pe ambele maluri în acelaşi timp.
– Păi şi?, spune comisia. Cum vă întâlniţi la mijloc?
– Păi dacă ne întâlnim, bine. Dacă nu, o să aveţi două poduri, na.

Acelaşi pod din mijlocul Crişului. Cele două părţi chiar se întâlnesc. Doar că soarele scoate limba puţin.

Şi totuşi, s-au întâlnit! Acum or fi stând la taclale! Despre ce şi-or fi vorbind unul altuia?

h1

Iluminare

iunie 19, 2011

h1

Croială cu efect

mai 17, 2011

După lucrul la un text legat de sinagogi şi construcţia acestora, mi-am spus că ştiu prea puţine şi am început să caut planuri de construcţie pentru biserici din diferite confesiuni. Fascinant. Târziu, dar mai bine mai târziu. Din nou fascinant. Şi, inevitabil, mi-am scăldat ochii la exterioare şi interioare.

Am rămas cu o imagine care nu s-a mai dezlipit de mine.

Asta (click pe ea):

 

Dacă nu e vorba prea mult şi de contribuţia obiectivului ales (dacă da, sper că doar puţin) în fotografiere, atunci biserica aceasta cred că te poate face să te simţi aşa cum ar trebui să te simţi într-o biserică: tu mic, mic, mic; ea mare, mare, mare; ca Cel pe care Îl reprezintă.

h1

Turnul nostru

aprilie 30, 2011

S-a deschis turnul Primăriei vizitatorilor. De la 50 m (cel mai înalt punct), se poate vedea cam aşa cum vedeţi mai jos (pozele de pe rândul al doilea sunt luate cam de la 40m). E un fel de Ciuperca în centrul oraşului. Reacţiile s-ar putea încadra, poate, într-o mică subcategorie (ca să n-o supraestimez atât de mult) a „gândirii fără cuvinte”, compatibilă – după mine, bineînţeles, deci posibil şi eronat – pentru idei, exclamaţii scurte, cât mai spontane şi personale.

La un curs de la facultate, un profesor ne spunea la un moment dat ceva despre gândire, făcând o paranteză cum că în gândire nu avem nevoie neapărat de cuvinte, că putem gândi fără ajutorul lor. Mi-a surprins sprâncenele încruntându-se finuţ a suspiciune încă în meditaţie şi a continuat apoi cu o altă paranteză în paranteză: „Sau, mă rog, mai puţin.” Îmi venea foarte greu să-mi imaginez parcursul unor raţionamente, răspunsul următorului la cel anterior fără a te folosi de cuvinte, dar dacă alţii au încercat şi au reuşit, ascult.

h1

E-reviste de foto

iulie 30, 2009

1016691310_04f581432f_o

Semnalez, pentru iubitorii de fotografie, existenţa unor reviste electronice, în care pot găsi portofolii ale unor artişti şi diferite idei de fotografiere corectă şi editare.

Încep cu cel românesc, al cărui design m-a şi atras. Pagina se mişcă în sus şi în jos doar la mişcarea mouse-ului, foarte practic. Lectură bună cu FotoClas.

Pe celelalte, în limba engleză, le-am descoperit azi. Unele conţin şi concursuri foto.

Photo District News

Digital Photography School

Amateur Photographer

PopPhoto

Îmi rămâne şi mie să le descopăr mai îndeaproape. Deocamdată, titlurile anunţate a fo dezbătute se arată interesante.

Lumină lină!

h1

Un Auschwitz de şters

mai 9, 2009

Un prieten a fost la Auschwitz. M-am uitat la fotografii aşa cum nu te uiţi la film.

La film, eşti pregătit dinainte să vezi ceea ce a scormonit şi inventat imaginaţia omului; fie el şi film inspirat din fapte reale. La film, stai relaxat în fotoliu că nu vine peste tine camionul care dă să iasă din cadrul ecranului, nu te fereşti de gloanţele din poveste etc.

Deşi la film eşti mai tentat să fii sensibilizat, pentru că filmul e o poveste, în care oamenii râd, plâng, suferă în tăcere, vizibil sau pe ascuns şi ni se întâmplă să uităm de caracterul imaginar al filmului în anumite momente. Dar suferinţa noastră empatică se întinde până la o limită. Ştim că aşa ceva se întâmplă şi în realitate, poate chiar ne revedem pe noi în unele secvenţe, dar ştim că la un moment dat, filmul se încheie. Şi la un alt moment dat, totul va fi uitat.

La fotografii te uiţi altfel. La fotografiile ne-prelucrate. Ştii că ceea ce se înregistrează acolo e un moment care e real, care respiră prin simpla prezenţă, care nu e fabulat, nu e rezultat al interpretării cuiva. E un fapt, iar acel fapt nu poate fi contestat de nimeni. L-au văzut ochi. Iar acei ochi l-au înregistrat într-o poză care va rămâne, cu o istorie care nu poate fi ştearsă.

Ceea ce a rămas din Auschwitz rămâne nu doar ca fotografii. Rămâne ca realitate a trecutului care îşi lasă dârele de suferinţă peste tot viitorul care îi urmează.

Această fotografie m-a năucit.

HPIM5167

Are o poveste teribilă. Sunt doar nişte şine de tren, e drept. Nişte şine de tren care duc încotro? Par să nu ducă niciunde. Cel puţin în momentul de faţă, ele chiar nu duc niciunde. Locul unde duceau – şi anume locul în care ele se întrerup – era clădirea unde evreii urmau a fi gazaţi. Dacă vă întrebaţi de ce ea nu mai există în timp ce restul clădirilor sunt toate la locul lor, este şi un răspuns. Germanii au vrut să şteargă urmele atrocităţilor lor.

Din cauza cui să le şteargă? Din cauza oamenilor? Care oameni? Cei care trăiesc în medie 70 de ani şi apoi oricum mor? De cine să îţi ascunzi crimele ca ele să nu mai existe? Sau ochii cui îi poţi acoperi ca să ştergi istoria? De memoria supraviețuitorilor care se transmite din generație în generație cu sau fără existența acestui loc? De memoria lui Dumnezeu care le cunoștea gândul dinainte de a se naște? De cine te poți ascunde astfel?

M-am uitat la aceste fotografii aşa cum nu te poţi uita la un film. Acolo, toate acestea au existat, iar ceea ce a existat nu poate fi nici uitat, nici şters. Iar acest instantaneu surprinde extraordinar o crimă şi fuga autorului de ea.

Însă bucăţile de oase rămase la vedere pe pământ pentru că nu se topiseră complet cine le va putea acoperi vreodată?

HPIM5036 HPIM5151 HPIM5166

HPIM5176 HPIM5154 HPIM5168

PS: Mulţumiri lui G. M. pentru fotografii.

h1

Ochiul, un obiectiv fotografic pe viaţă

aprilie 18, 2009

20090312_132957_f5_6_view

Un moment care se cere ţinut minte atunci când eşti fericit. Un moment care se vrea readus în memorie când eşti pe punctul de a uita ce ai şi pentru câte poţi fi recunoscător.

Una din zilele în care mergeam la fotografiat în oraş. În vacanţă ieşisem în fiecare zi, era o nevoie intrinsecă imperativă. Fotografia devenise (deşi nu tocmai subit, se manisfestase de multă vreme în mine) mobilul energiei zilnice devastatoare şi a repetatei dispoziţii de a continua această îndeletnicire, de a mă smulge din oboseală cu aceeaşi activitate, fără a simţi că pierd ceva din mine. Sau că pierd fără să-mi doresc. Fără a simţi că pierd timpul, ci că-l investesc.

Eram în tramvai. Mă îndreptam spre vechea cetate şi îmi imaginam deja diferite unghiuri şi poziţii de fotografiere. Îmi întorc privirea spre oamenii din tramvai şi observ, dintr-o dată, un om cu privirea neclară. Vedea totuşi, se descurca singur şi părea să o facă destul de binişor, dar îmi dădeam seama că nu cu aceeaşi uşurinţă ca noi, restul…, ceilalţi normali din jurul lui.

Doar câteva fracţiuni de secundă l-am zărit.

Eu mergeam să fotografiez, să văd frumuseţi, să suprind ce e mai frumos în lumea în care mă mişc…, iar alţii abia dacă văd drumul pe care păşesc, abia se pot deplasa singuri. Cum aş fi eu într-o lume neclară ca aceea acum, când parcă abia încep să descopăr latura aceasta – atât de gigantică şi diferită – a frumuseţii de a vedea? Acum, când oriunde ies pe stradă şi oriunde privesc, aranjez elementele instinctiv ca pentru posibile fotografii şi le încadrez într-un dreptunghi imaginar aşa încât să încânte şi alte priviri…

La vederea lui, m-am cutremurat. M-am sensibilizat la gândul că mi s-a dat atât de mult şi că, deşi ştiam întotdeauna ce har divin e să poţi vedea, niciodată nu mi-am dat seama cu atât de multă gravitate ca în acel moment. Să înţeleg raţional nu e suficient, uneori, pentru a înţelege la adevărata „mărime”.

Şi uneori mă mai gândesc că cei care nu văd poate văd cu ochii spirituali cu atât mai bine faţă de noi, cei normali. Normali, un adjectiv relativ, la urma urmei.

Aşa că, de aceste Paşti, mă bucur că am vedere şi o am din plin şi mă rog ca cea spirituală să nu rămână în urmă, ci să crească. Să ne fie cu vederea Celui mort şi înviat, să ne fie cu trăirea sacrificiului şi cu bucuria darului vieţii veşnice în inimă!

h1

Concurs foto Epson

aprilie 15, 2009

concurs_foto_epson

Am primit o ştire despre concursul de fotografie „Pe locuri! Fii gata! Print!” organizat de către Epson în perioada 15 aprilie – 15 mai, 2009. Se adresează atât fotografilor profesionişti, cât şi celor amatori.

Secţiunile în care se pot înscrie fotografiile: peisaj, portret şi temă liberă. Adresa de web unde se poate face înscrierea este:
http://www.concursfotoepson.ro/

(dacă nu este funcţională încă adresa, reveniţi, acum se lansează site-ul)

Pozele vor fi jurizate de către artişti fotografi profesionişti: Dinu Lazăr, Simion Buia, Francisc Vaida, Bogdan Panait.

Premiile vor fi după cum urmează:

Premiul 1 – Imprimantă foto profesională A2 Epson Stylus Pro (4112 ron)
Premiul 2 – un atelier special cu Dinu Lazăr, „Fotografia şi miracolul printării”.
Premiul 3 – Multumedia Viewer Epson P-4000, memorie 80GB (1974 ron)

Alt premiu: toţi fotografii înscrişi „în concurs beneficiază de o reducere de 10% la achiziţia, prin magazinul F64, a mai multor echipamente foto profesionale Epson – imprimanta Epson Stylus Photo 1400, imprimanta Epson Stylus Photo R1900, imprimanta Epson Stylus Photo R2880, imprimanta Epson Stylus Pro 3800 şi Multimedia Viewer-ul P-6000.”

Un alt fel de premiu: „50 dintre fotografiile participante la concurs, selectate de către juriu, vor fi tipărite pe suport Fine Art la cele mai înalte standarde de calitate a printului, folosind tehnologia Epson, şi vor fi înmânate autorilor.”

Vă urez după cum am văzut că se salută fotografii între ei:

Lumină lină!

%d blogeri au apreciat asta: