Archive for the ‘jucăraie’ Category

h1

Neagră

septembrie 15, 2018

O buna dispozitie.

A treia incercare de chocolate cake la microunde. Mult mai pufoasa. E drept ca am mai schimbat pe ici, pe colo cateva elemente: pe langa faina, am inghesuit si putin pesmet. Iar pe langa ulei, am inghesuit putin ulei de cocos. Iar, de data asta, ca dulcegarie, am pus o lingurita de gem de prune in „varf”.

Reclame
h1

1 iunie, nu te-am uitat

iunie 1, 2016

James Rhodes interpretând Etude Pour La Main Gauche, Blumenfeld F.
*
Un copil mare pentru copii mici și mari. Adică pentru toți aceia dintre voi care sunt și cred că rămânem și copii pe lângă adulții ce devenim, că păstrăm și ne face bine să păstrăm în noi și frânturi din copilul care am fost, că în copii se află multe frumuseți pe care ar fi bine să le avem toată viața!
Pentru voi toți, la mulți ani!

(sper că am cu cine sărbători! 🙂 )

h1

Interior

aprilie 3, 2014

– Ăla care a scris cartea aia… ești tu, nu?

– Ăă, da, dar cum ți-ai dat seama? Era atât de evident?

– Păi pentru mine era. Citindu-te așa mult înainte, parcă aș fi intrat la tine în casă. Și, odată ce am intrat în cartea asta, ți-am recunoscut tablourile de pe pereți. Nu puteai fi decât tu.

h1

mulți iunii

iunie 1, 2013

”Oamenilor mari le plac cifrele…”

”Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată și e obositor pentru copii să le tot dea întruna lămuriri.”
(Antoine de Saint-Exupéry – Micul prinț)

”și le-a zis: Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor.”
(Matei 18:3)

Se zice că nu e bine să convertești o sărbătoare laică într-una creștinească. Mă rog, eu aleg să sfidez de data asta, prefer să fac cu sărbătoarea (că de obicei nu-mi plac sărbătorile din cauza presiunii de uniformizare și sincronizare a sufletului [și mai degrabă trag spre cele nedestinate ori facultative] sau foarte puține sunt cele pe care le agreez) așa cum cred și simțesc eu de bună cuviință și să le urez La mulți ani tuturor copiilor lui Dumnezeu! Multă viață în El, multe zile, mulți ani închinați Lui, multe ore în ascultare de El!

h1

Campaign, Campagne, Compagne

iulie 20, 2012

rezultat:

Sursa ideii:

Alt rezultat:

Iar sursa ideii:

h1

Survival course

ianuarie 18, 2012

Complete the conversation using the items in brackets in either Past Simple or Present Perfect.

Tibor, a sales manager, is planning to send his staff on a team-building survival course.

Tibor: Right now (1) …… you all ….. (get) my email yesterday about the training course?

Fydor: Er, yes, (2) ….. (be) it a joke?

Tibor: I certainly (3) …… (not mean) it to be a joke, Fydor. No, I (4) …….. (notice) recently that we need to work as a team more. Last year’s interpersonal skills course obviously (5) …… (not be) as successful as I (6) …… (hope), and so I (7) ……. (now decide) to send you all on a management survival course.

Fydor: At the Death or Glory Training Camp.

Tibor: That’s right. (8) …….. you ……. (hear) of it?

Fydor: No.

Eva: Erm, you (9) ……. (say) in your e-mail, Tibor, that you won’t be coming on the course with us yourself. Is that right?

Tibor: Er, unfortunately, yes. Obviously, I (10) ….. (want) to join you, but I’m going to be much too busy, I’m afraid. For one thing, I still (11) …… (not do) the quarterly sales figures.

Ivan: Tibor, why (12) ….. (not tell) us about this at the departmental meeting last week?

Tibor: Well, I (13) ….. (not make up) my mind until today. But I, er, (14) ….. (think) it would bring us all together.

Fydor: It (15) …… (already bring) us all together. None of us wants to go!

Tibor: Now, look, Fydor, don’t be so negative. Wait until you (16) ….. (have) a chance to think about it. I (17) …… even ….. (show) you the course brochure yet. Anyway, do the rest of you think?

Eva: I think it’s the most ridiculous thing you (18) ….. (ever ask) us to do. And, God knows, the interpersonal skills training (19) …. (be) bad enough. I am not being dumped on a freezing hillside by some sadistic ex-commando, stripped to my underwear and told to find my way back to civilisation with a fruit knife, a chocolate bar and a ball of string!

h1

(dez)avantaj

ianuarie 5, 2012

Pentru că, în timp, vrem mai bine (nu neapărat mai mult), ceea ce urmează este o versiune nouă a acesteia.

Eu nu-mi beau cafeaua amară
Iar acesta e un mare dezavantaj
Trecătorii se miră pe dinafară
De la arcada ochiului până sub pavaj

Eu o prefer dulce cu lapte
Iar acesta e un mare păcat
N-am călcat pe cărbune coapte
Şi n-am inspirat parfum sfâşiat

Ei mă văd dormitând în război
Cântând indiferente refrene
Iar eu miros cu coada ochilor goi
Confecţii de portrete doriangrayene.

h1

NuMele, DaTale

decembrie 10, 2011

Prin blogosferă se cere să te prezinți, să-ți dai numele real. Și întreg! Că în cazul multora nici nu e verificabil, ce contează? Dar noi suntem făcuți din alt aluat. Nu noi, românii, că nu suntem atât de diferiți de restul populației de pe glob, cel puțin nu la episodul acesta, ci oamenii în general. Nouă ne place să ne găsim nume unii altora, să inventăm porecle, mai ales în mediul neoficial.

Buba începe de mic, din familie. ”Mama” și ”tata” nu sunt nume, dar fiecare copil e învățat să-și cheme părinții astfel, iar asta nu e un lucru rău. Problema răsare de după copac dacă îi strigă pe numele lor; lumea intră la bănuieli și ridică din sprâncene: ”nu-i maică-sa adevărată”, ”o fi înfiat” și alte gânduri numai și nuami pozitive. Frații și surorile primesc și ei terminații dintre cele mai năstrușnice la nume și, din unele observații, în final rămân strigați numai după terminații ca în Ionuțu – Uțu etc.

Colegilor și vecinilor le găsim porecle, cu ei suntem mai puțin îngăduitori. De obicei, le hiperbolizăm defectele și calitățile astfel încât să iasă ceva comic. Pentru ceilalți, dacă se poate. Purtătorul nu e nevoie să-și dea cu părerea, el oricum va accepta tot ce i se dă pentru că nu contează dacă refuză.

Cu cei mai dragi suntem cel mai creativi, găsim nume de animale, de insecte, de flori, de legume, cărora le adăugăm tot felul de sufixe. Rezultatul e întotdeauna ceva mai mic, nu mai mare. Ce e mic e considerat drăguț și inofensiv. Personal, nu cred că am primit nume care să nu mă încânte.

Nu același lucu se întâmplă cu adversarii. Îi putem vedea la televizor și nu numai. Funny, își iau tot nume de animale, dar niciodată transformarea – dacă se aplică – nu dă un rezultat mai mic, ci întotdeauna mai mare. Deci mare înseamnă rău. Altfel, se poate și fără sufixe, unele animale au un nume destul de dizgrațios ca să transmită ceea ce trebuie fără adăugiri: ”Porcii ăștia, iar ne-au luat curentul!”.

Mă întreb cum ne va chema Dumnezeu, pe ce nume ne va striga. S-ar putea să avem și nume de care nu suntem conștienți, dar la auzul cărora, să tresărim pentru că știm că numai despre noi poate fi vorba… Who knows?

h1

Pseudo-remake

octombrie 1, 2011

Întotdeauna mi-a fost simpatică o anume poezie scrisă de Minulescu. Şi întotdeauna aveam o Mică nemulţumire cu privire la ea. Jucăuşe versuri, păcat de mesaj. Nu că n-ar fi şi mesajul lui un mesaj realist. Dimpotrivă! Dar cu fixurile greu te poţi lupta. Aşa că mi-am luat fixul şi pixul şi m-am jucat cu o replică. Redau mai jos poezia lui Ion Minulescu:

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?

Ion Minulescu

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie,
Dar ce anume-a fost, ce-a vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată!…

N-a fost decât un vis de primăvară,
Mai scurt ca visul primului păcat
Şi-un duo mut ce l-am cântat o seară
Şi-a doua seară nu l-am mai cântat…

N-a fost decât un strop de apă vie
Ce l-am simţit pe buze doar o dată…
Ah!… De-ar fi fost iubire-adevărată?…
Dar, vai!… N-a fost decât o nebunie!…

Iar acum o încercare:

Ei spun c-a fost o scurtă nebunie?
Eu cred c-a fost iubire-adevărată.
Dar că a fost tot ce am vrut să fie
Ei n-or pricepe, poate, niciodată.

N-a fost un simplu vis de primăvară
Aprins la focul pasului îngemănat.
A fost un duo viu cântat o seară
Şi acea seară încă nu s-a încheiat.

N-a fost un singur strop de apă vie
Ce ne-a trezit din adormire-o dată
Noi ştim c-a fost iubire-adevărată
Şi nicidecum o simplă nebunie.

Să mai vină şi alţii cu încercări în cerc sau în alte forme geometrice!

h1

Ochiodigitalocentrale

septembrie 12, 2011

În aşteptarea tulburării apei

 

La tulburarea apei

 

h1

Un punct perfect

mai 15, 2011

– Nu fi nici tu aşa de săritoare. Preaprezenţa oboseşte, sufocă, nu ştii?
– Ba da, ştiu, dar mă străduiesc spre echilibru în fiecare zi. Cu ştiutul e mai uşor. Sau mai greu; dacă n-aş şti, aş fi absolvită. Aşa… cine să mă mai absolve, nu? Numai El, dar ei? Strădania se pune?
– Sub disciplină, eventual.
– Da, e drept. Şi just. Echilibrul oricum nu-l pot atinge aici. Înseamnă că o sfeclesc în fiecare zi în ciuda strădaniei de a găsi punctul perfect, ea (strădania) nemaicontând în economia efectului asupra celorlalţi.
– Cam aşa, ai găsit punctul (slab). Cel puţin unul din ele.

h1

Joc poetix

aprilie 25, 2011

Să ne jucăm. Mă rog, cei care simt nevoia. Eu ofer începutul unui pseudopoem – îi spunem aşa – iar voi continuaţi după dispoziţie, umor, melancolie, ironie, inspiraţie, absenţă totală de inspiraţie, apatie, după cum se nimereşte. Deci puteţi şi veţi stabili tonul poemului. Dacă nu vin pe fus versuri, puteţi încerca şi alt gen.

Că acum se poartă, de când cu modernismul şi apoi post, cititorul participă şi el la strădaniile scrierii, devine un fel de coautor, i se pun întrebări, i se permite să strige că obiectează şi nici nu e nevoie să adauge „onorată instanţă” pentru că la pupitru nu mai e, de fapt, o instanţă. Locurile se pot schimba oricând, you never know. Aşa că…

Obiectivul e datul drumului la creativitate liberă, îngrădită doar de începutul care se dă. Nu dau note, nu fac clasamente, nu mă interesează ierarhiile, nu dau premii că n-am, dau în schimb primire şi voie bună. Cam asta ar trebui să fie un joc, plăcerea de a participa fără vreun stres cu streaşină la ochi de genul: „dacă nu iese bine?”.

Aşadar:

aproape un univers
şi ceva
aproape o ploaie de marte
cât lumina de august
strecurată prin noapte
şi-un sfert de Cer adus aproape

atât am crescut
în iubire
de când...

PS: dacă doriţi să modificaţi câte ceva din ce este „dat”, feel free.

%d blogeri au apreciat asta: