Archive for the ‘Muzicăraie’ Category


Karl Jenkins – Lament (Stabat Mater album)

Februarie 25, 2017

Extraordinar de profund, melodios, complet, complex.. bun de interpretat. Există o eliberare în a cânta așa ceva.

Feeling all the grief and sorrow
we live life with shadows in our
hearts and minds,
with tears that wait to fall when
sorrow in the world is more than
we can truly bear.
We hear the cries of children,
we see death cast shadows on
their hearts and minds,
as mothers in their grief stand
crying, weeping, weeping, crying,
crying, weeping, weeping for this

On our bed of thorns such sorrow
must surely end, our tears can
wash away the sins of the world,
no more crying, weeping, weeping,
crying, crying, weeping, weeping
in this world, this world.


Any colour you like, they’re all blue

Februarie 7, 2017

‘You can ‘ave ‘em, ten bob to you, love. Any colour you like, they’re all blue.’


Roger Waters may have settled this question, in an interview with musicologist and author Phil Rose, for Rose’s collection of analytical essays, Which One’s Pink?:

„In Cambridge where I lived, people would come from London in a van – a truck – open the back and stand on the tailboard of the truck, and the truck’s full of stuff that they’re trying to sell. And they have a very quick and slick patter, and they’re selling things like crockery, china, sets of knives and forks. All kinds of different things, and they sell it very cheap with a patter. They tell you what it is, and they say ‘It’s ten plates, lady, and it’s this, that, and the other, and eight cups and saucers, and for the lot I’m asking NOT ten pounds, NOT five pounds, NOT three pounds… fifty bob to you!’, and they get rid of this stuff like this. If they had sets of china, and they were all the same colour, they would say, ‘You can ‘ave ‘em, ten bob to you, love. Any colour you like, they’re all blue.’ And that was just part of that patter. So, metaphorically, ‘Any Colour You Like’ is interesting, in that sense, because it denotes offering a choice where there is none. And it’s also interesting that in the phrase, ‘Any colour you like, they’re all blue’, I don’t know why, but in my mind it’s always ‘they’re all blue’, which, if you think about it, relates very much to the light and dark, sun and moon, good and evil. You make your choice but it’s always blue.”


Stabat Mater de Jenkins

Ianuarie 27, 2017

Invitație la filarmonică. 🙂 Am ales câteva din piesele concertului Stabat Mater, Karl Jenkins. Însă merită ascultat tot. L-am savurat prima dată la căști; nu știu cum faceți, dar ar fi bine să fie stereo. 🙂

Concertul ăsta mi se pare o combinație de muzică simfonică bisericească și muzică de film. Are influențe arăbești, armene..

Așa, de gust pentru început, ca să vă facă chef:

  1. Cantus Lacrimosus
  1. Vidit Jesus in Tormentis
  2. Lament

  3. Sancta Mater



1 iunie, nu te-am uitat

Iunie 1, 2016

James Rhodes interpretând Etude Pour La Main Gauche, Blumenfeld F.
Un copil mare pentru copii mici și mari. Adică pentru toți aceia dintre voi care sunt și cred că rămânem și copii pe lângă adulții ce devenim, că păstrăm și ne face bine să păstrăm în noi și frânturi din copilul care am fost, că în copii se află multe frumuseți pe care ar fi bine să le avem toată viața!
Pentru voi toți, la mulți ani!

(sper că am cu cine sărbători! 🙂 )


Vama, piesă de reținut

Aprilie 9, 2016

Așa da.

O dramă de ieri, de azi, de totdeauna.


Pink Floyd Actualizat

Martie 12, 2016

The post war dream a lui Pink Floyd

”Maggie, what have we done?”
Acum am putea zice ”Merkel, what have we done?”


a Black man

Februarie 12, 2016

Mi-a plăcut Black. Am ”crescut” cu el. Nu m-am gândit, totuși, ascultând It’s a Wonderful Life care era contextul scrierii piesei.

”By the end of 1985 I had been in a couple of car crashes, my mother had a serious illness, I had been dropped by a record company, my first marriage went belly-up and I was homeless. Then I sat down and wrote this song called ‘Wonderful Life’. I was being sarcastic.”

Și, ca un remembering, vă propun două piese:

Sweetest Smile

Feel like Change




Iulie 18, 2015

cuvintele pe care nu ți le spun


Un adânc de suflet. U2.

Mai 9, 2015

U2 – Sometimes You Can’t Make It On Your Own.

Despre relația dintre Bono și tatăl lui. Filmat în Operă. Of course, right? Faceți-mi plăcerea să urmăriți și versurile, să vedeți mai bine reflectarea emoțiilor. Merită.

”This is a tribute to Bono’s father Bob Hewson who died in 2001. Bono sang it for the first time at his father’s funeral; it reflects on their tense relationship until just before his death, when Bono claims they became closer than ever before.
Bono’s father enjoyed Opera music and used to sing as a hobby. This explains the line, „You are the reason the Opera is in me.” (thanks, Chris – Kingston, Other)

Bono: „His whole thing was, Don’t dream – to dream is to be disappointed. That was really what I think was his advice to me. He didn’t speak it in those words, but that’s what he meant, and of course that’s really a recipe for megalomania isn’t it? I mean I was only ever interested in big ideas, and not so much dreaming but putting dreams into action, doing the things that you have in your head has become an important thing for me. The song was dedicated to him and it’s a portrait of him – he was a great singer, a tenor, a working class Dublin guy who listened to the opera and conducted the stereo with my mother’s knitting needles. He just loved Opera, so in the song, I hit one of those big tenor notes that he would have loved so much. I think he would have loved it, I hope so.”


Tough, you think you’ve got the stuff
You’re telling me and anyone
You’re hard enough

You don’t have to put up a fight
You don’t have to always be right
Let me take some of the punches
For you tonight

Listen to me now
I need to let you know
You don’t have to go it alone

And it’s you when I look in the mirror
And it’s you when I don’t pick up the phone
Sometimes you can’t make it on your own

We fight all the time
You and I that’s alright
We’re the same soul

I don’t need, I don’t need to hear you say
That if we weren’t so alike
You’d like me a whole lot more

Listen to me now
I need to let you know
You don’t have to go it alone

And it’s you when I look in the mirror
And it’s you when I don’t pick up the phone
Sometimes you can’t make it on your own

I know that we don’t talk
I’m sick of it all
Can you hear me when I sing?
You’re the reason I sing
You’re the reason why the opera is in me

Hey now
Still gotta let you know
A house does not make a home
Don’t leave me here alone

And it’s you when I look in the mirror
And it’s you that makes it hard to let go
Sometimes you can’t make it on your own
Sometimes you can’t make it
The best you can do is to fake it
Sometimes you can’t make it on your own


Încă un rasmus..

Martie 28, 2015


În timp ce te nășteai

Ianuarie 31, 2015

Nu mă poci abține, asta tre să v-o vâr sub uăchi. Dacă vreți să aflați ce melodie era nr. 1 în top când v-ați născut (sau ziua altora sau alte zile importante), ia luați d-aci. 🙂


PS: Am schimbat linkul, am dat peste unul care funcționează (încă).


Pauză de ceai

Ianuarie 17, 2015


De la nursery rhymes la Pink Floyd

Iulie 25, 2014

Asemănări, deosebiri?

Hush, little baby, don’t say a word,
Mama’s gonna buy you a mockingbird.

If that mockingbird won’t sing,
Mama’s gonna buy you a diamond ring

If that diamond ring turns brass,
Mama’s gonna buy you a looking glass.

If that looking glass gets broke,
Mama’s gonna buy you a billy goat,

If that billy goat don’t pull,
Mama’s gonna buy you a cart and bull.

If that cart and bull turn over,
Mama’s gonna buy you a dog named Rover.

If that dog named Rover won’t bark,
Mama’s gonna buy you a horse and cart.

If that horse and cart fall down,
You’ll be the sweetest little baby in town.

Mother do you think they’ll drop the bomb?
Mother do you think they’ll like this song?
Mother do you think they’ll try to break my balls?
Oooh, ahh
Mother should I build the wall?
Mother should I run for President?
Mother should I trust the government?
Mother will they put me in the firing line?
Oooh ahh,
Is it just a waste of time?

Hush now baby, baby, don’t you cry.
Mama’s gonna make all of your nightmares come true.
Mama’s gonna put all of her fears into you.
Mama’s gonna keep you right here under her wing.
She won’t let you fly, but she might let you sing.
Mama’s gonna keep baby cozy and warm.
Ooooh baby, ooooh baby, oooooh baby,

Of course mama’s gonna help build the wall.

Mother do you think she’s good enough, for me?
Mother do you think she’s dangerous, to me?
Mother will she tear your little boy apart?
Ooooh ah,
Mother will she break my heart?

Hush now baby, baby don’t you cry.
Mama’s gonna check out all your girlfriends for you.
Mama won’t let anyone dirty get through.
Mama’s gonna wait up until you get in.
Mama will always find out where you’ve been.
Mama’s gonna keep baby healthy and clean.
Ooooh baby, oooh baby, oooh baby,
You’ll always be baby to me.

Mother, did it need to be so high?




Audiție interpretabilă

Iulie 21, 2014

O tristețe suportabilă, frumoasă și dureroasă în același timp. Vă invit să-mi spuneți cum o percepeți, ce vă transmite. Această piesă s-a rătăcit prin calculatorul meu. Azi am redescoperit-o și nu mai știam de unde o aveam. Așa că am început investigațiile să o aflu, cine e și de ce e. Cu ajutor, i-am dat de urmă.


Audiție involuntară

Iulie 12, 2014

Am avut plăcerea să dau peste o repetiție de cor într-o biserică. Am înregistrat cu ce aveam la îndemână, adicătelea cu telefonul. Nu vă chirciți urechile prea tare, treceți peste calitatea sunetului dacă puteți și vedeți dacă recunoașteți porțiunea.

Oricum, în biserică, sunetul era de-a dreptul mirific.


O rază de ploaie

Mai 9, 2014

Gotye – Somebody that I used to know


Ghețimani. O dramă.

Aprilie 21, 2014


Aprilie 21, 2014



how to love Him

Aprilie 21, 2014


Aprilie 8, 2014







Martie 30, 2014

Concertul de azi de la bazilică, Lacrimosa.
Incomparabile sunetele, vocile.




mai artiști ca antrenorii

Decembrie 28, 2013

La concursul Vocea României, unii antrenori au criticat alegerile șablonarde ale pieselor pentru concurentul Mihai Chițu, câștigătorul. Nu a fost o critică validă. Chiar la începutul concursului, la blind-uri, fiecare antrenor și-a ales oamenii cu care să lucreze după fix același criteriu: ce stil de piesă cântă și dacă stilul coincide cu cel al antrenorului. Dacă nu era stilul lui personal, nu-l alegea. Pica din start oricât ar fi fost de bun. Iar, odată ajuns într-o echipă, concurenții primeau tot felul de piese din stiluri diferite probabil ca să demonstreze că sunt ”artiști compleți”, că numai așa poți arăta că ești vocea României, dacă știi cânta orice.
Acum, problema e că nici antrenorii înșiși nu știu cânta (bine) orice stil, mi se pare destul de ciudat să te aștepți din partea unor concurenți, majoritatea fără studii în domeniu? (chiar și așa, mulți, inclusiv Chițu a fost mai bun decât antrenorul său, iar Brenciu a și recunoscut asta.)

Nu, nu e obligatoriu ca un artist să știe să cânte orice ca să fie un artist adevărat! Uitați-vă la artiștii străini: fiecare și-a găsit stilul și a înțeles ca acela îi pune cel mai bine vocea în valoare. Astea sunt probabil rămășițe din perioada comunistă, că trebuie să fie multilateral dezvoltat, nu să știe să facă bine un lucru, ceea ce îl definește pe el mai mult.

Cred că publicul a simțit – pentru că și eu am simțit – că unii concurenți se străduiesc prea mult să pară ceea ce nu sunt, așa că nu i-a ales. ”Butlerul” ar fi ieșit mult mai bine, zic eu, dacă nu ar fi fost lămurit de antrenoarea sa că bărbat cu impact înseamnă să fii macho când el e un tip sensibil, iar piesa care l-a prins cel mai bine a fost cea cu care s-a prezentat singur la selecții și ultima din finală. Nu, bărbat nu înseamnă să fii macho. Loredana Groza și-a ajutat concurentul să ajungă mai puțin decât este el. Oamenii nu trebuie obligați să devină ceea ce nu sunt – e imposibil oricum și îi distrugi așa – ci ajutati să fie o variantă cât mai bună a lor înșiși dacă se poate.


the one

Decembrie 24, 2013


în căutarea lui nemomelo

Octombrie 21, 2013

De când am auzit piesa asta, am fost fascinată de ea, mai ales că nu i-am putut da de capăt nicicum. Nimeni dintre cei întrebați nu a putut să mă ajute s-o identific. Am primit-o cu denumirea de Instrumentala1, track 6.

Îmi seamănă teribil cu aerul din Lista lui Schindler, dar degeaba. Chiar dacă nu știți cu precizie, măcar dacă mă puteți îndruma spre un compozitor, spre un album.

Dacă nu mă puteți ajuta nicicum, spuneți-mi măcar ce vă transmite. Și asta m-ar bucura mult. Am făcut un schimb de păreri cu un prieten, se pare că părerile erau foarte diferite.



Septembrie 24, 2013
I’m trying to put this thing to bed
I’ve drugged it in its sleep
There isn’t many memories
I’m comfortable to keep

This ball keeps rolling on
It’s heading for the streets
Keep expecting you to send for me
The invitation never comes

Each time I turn around
There’s nothing there at all
So tell me why I feel like
I’m up against a wall
But maybe it’s a false alarm
Every answer sounds the same
Just colours bleeding into one
That hasn’t got a name
Maybe I can’t see
Maybe it’s just me

Now the curtain’s coming up
The audience is still
I’m struggling to cater for
The space I’m meant to fill

And distance doesn’t care
No, distance doesn’t care


I’m trying to put this thing to bed
I drugged it in its sleep
Remember what you said
Are you comfortable to keep it?

Keep it



Ce e omul

Aprilie 28, 2013

Sunt îndrăgostită de această piesă. Începe de la 3:40.

Psalmul 8
1. Doamne Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul! Slava Ta se inalta mai presus de ceruri.
2. Din gura copiilor si a celor ce sug la tata, Ti-ai scos o intaritura de aparare impotriva potrivnicilor tai, ca sa astupi gura vrajmasului si omului cu dor de razbunare.
3. Cand privesc cerurile – lucrarea mainilor Tale – luna si stelele pe care le-ai facut,
4. imi zic: Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama?
5. L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu si l-ai incununat cu slava si cu cinste.
6. I-ai dat stapanire peste lucrurile mainilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:
7. oile si boii laolalta, fiarele campului,
8. pasarile cerului si pestii marii, tot ce strabate cararile marilor.
9. Doamne Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul!


3 for 1

Septembrie 10, 2012

Belief over misery
I’ve seen the enemy
And I won’t go back
Back to how it was
And I’ve got my heart set
On what happens next
I’ve got my eyes wide
And it’s not over yet
We are miracles
And we’re not alone

(Switchfoot – This Is Home)

Earth crushed me, fame brushed me
The streets hushed me as life touched me
Time placed me, events dazed me
Love saved me now and again

(A-HA – Time and Again)


And dreams of
Oh oh oh oh oh oh-oh-oh
She’d dream of
Oh oh oh oh oh oh-oh-oh-oh

And so lying underneath those stormy skies
She’d say, „oh, ohohohoh I know the sun must set to rise”
(Coldplay – Paradise)


Notele de la sol

Iulie 21, 2012

Un fragment din articolul întreg:


Music’s impact on your heart rate is based more on the piece’s speed than on your personal preference. Faster tempos translate to faster heart rates, while slower tempos inspire slower heart rates. However, the genre of music–and whether or not you like the particular style of music–has less of an effect on your heart rate.

  *     *

*     *


I Mine Øjne

Iunie 30, 2012

– Ok, dar știi că eu am obiceiul să mă îmbrac în verde.
– Așa și?
– Și nu-ți place verde, mi-ai tot spus.
– Așa și?
– O să te indispună.
– Așa crezi tu? Eu nu. Eu cred că mă voi îndrăgosti de verde.
– Aha! Hahahahahhaha! Absolut.
– Nu crezi?
– Nici nu contează dacă o cred. Sună atât de frumos, ca o melodie aproape, încât îmi ajunge deocamdată.
– O să-mi cumpăr stilouri verzi și foi de hârtie de un verde deschis, și perdele verzi și…
– Hahahahahahhha!
– Nu imediat, dar cu timpul. Ca o melodie zici?
– Exact.


I Mine Øjne

Guderne skal vide, vi har kaldt hinanden lidt af hvert.
Med et temperament som dit og mit, kan det nogle gange være svært
Jeg går mod mit barndomshjem ned ad gaden, som jeg kender så godt.
Engang var det hele verden, pludselig virker alting så småt.
Og selvom vi har skændtes og skabt os,
Dumme ting har bragt os langt fra hinanden, yeah.
Og vi kan blive ved med at kæmpe og nogle gange glemme det,
Men ved du inderst inde at
Hey, du kan se dybt i mine øjne
Selvom jeg ikke siger det ofte nok
Du kan se, at jeg altid står lige her til mit hjerte siger stop.
Mennesker kommer og går, men du vil altid være midt i mit liv.
Jeg vil elske dig for evigt og hvis du nogensinde var i tvivl
Ja, så ved du-uh-uh
Så ved du det ihvertfald nu
Ja så ved du-uh-uh
Så ved du det ihvertfald nu, Uh.
Vi har travlt til hver dag og lever vidt forskellige liv
Og der kan gå flere uger, hvor jeg glemmer at ringe eller at skrive
Men, nu hvor vi er samlet her, er det som om der ikke er gået en dag
Jeg ved, at lige meget hvor jeg ender henne
Vil du altid tage mig tilbage
Og selvom vi har skændtes og skabt os,
Dumme ting vi har bragt os lang fra hinanden, yeah
Og vi kan blive ved med at kæmpe
Og nogle gange glemme det, men ved du inderst inde at
Hey, du kan se det dybt i mine øjne
Selvom jeg ikk’ siger det ofte nok
Du kan se, at jeg altid står lige her til mit hjerte siger stop
Mennesker kommer og går, men du vil altid være midt i mit liv
Jeg vil elske dig for evigt, og hvis du nogensinde var i tvivl
Ja, så ved du(Ja så ved du-uh, Ja så ved du-uh)
Så ved du det ihvertfald nu
Ja, så ved du(Ja så ved du-uh, Ja så ved du-uh)
Så ved du det ihvertfald nu
Glem alt det jeg sagde til dig. Det var bare ord

Og lige meget hvor i verden du er, så er det der jeg bor
Ser du, verden er så stor at det så nemt at fare vild
Men når jeg ser på dig, ja så finder jeg vejen hjem igen
Du kan se det dybt i mine øjne, selvom jeg ikk’ siger det ofte nok
Du kan se at jeg altid står lige her til mit hjerte siger stop(Til det siger stop)
Mennesker kommer og går, men du vil altid være midt i mit liv
Jeg vil elske dig forevigt og hvis du nogensinde var i tvivl
Ja, så ved du(Ja så ved du-uh, Ja så ved du-uh)
Så ved du det ihvertfald nu
Ja, så ved du(Ja så ved du-uh, Ja så ved du-uh)
Så ved du det ihvertfald nu
Så ved du det ihvertfald nu
Så ved du det ihvertfald nu
Du kan se det dybt i mine øjne, selvom jeg ikk’ siger det ofte nok
Du kan se at jeg altid står lige her til mit hjerte siger stop



Martie 16, 2012

Love without measure
Space without time
Life with no crying
Will one day be mine
Hearts never breaking
Hands that don’t fight
Days that don’t end with
The darkness of night

The lamb and the lion
Will walk side by side
In a world where freedom, abides

Windows of glory, swing open wide
Shower down blessings
And shine down a light
On my soul
I do believe
Oh, can’t you see
That’s what, heaven will be like
That’s what, heaven will be

Friends that don’t leave you
Smiles that don’t fade
Nobody’s hurtin’, no one’s afraid
No hungry children
Loved ones don’t die
No sad farewells
There’ll be no more goodbyes

Windows of glory, swing open wide
Shower down blessings
And shine down a light
On my soul
I do believe
Oh, can’t you see
That’s what, heaven will be like
That’s what, heaven will be

All the burdens and longings
We bring to this place
Disappear in the moment
We look at the love on His face

Oh I do believe
Oh, can’t you see
That’s what heaven will be like
That’s what, heaven will be



Decembrie 6, 2011




Decembrie 6, 2011

Ca rara avis, ca pietrele greu de găsit, ca trandafirul prin deșert așa sunt unele piese, mai ales cele pe care ți le amintești după mulți ani. Poate și noi suntem niște desert roses, not deserted, not breathing desert, but:

Lost in a windswept land
In a world of shifting sand
A fragile flower stands apart
There on that barren ground
You feel like the only one
Trying to serve Him with all your heart

And you wonder, wonder
Can you last much longer
This cloud you are under
Will it cover you

Desert rose (desert rose)
Don’t you worry, don’t be lonely
Heaven knows, Heaven knows
In a dry and weary land a flower grows
His desert rose

Sometimes holiness
Can seem like emptiness
When you feel the whole world’s laughing eyes
But if it’s a lonely day
Know you’re on the Father’s way
He will hear you when you cry

And He will hold you, hold you
Your Father will hold you
He will love you, love you
For the things you do

Desert rose (desert rose)
Don’t you worry, don’t be lonely
Heaven knows, Heaven knows
In a dry and weary land a flower grows
His desert rose


Black & white

Noiembrie 25, 2011

What’s black and what’s white?


Exerciţiu instru-mental

Iunie 27, 2011

Unele piese sunt vară, altele iarnă (care nu e ca vara, se înţelege! niciodată). Unele merg pe picioarele lor, altele trebuie duse de suflet mai departe. Unele sunt o adiere vagă a unor sonorităţi familiare pe care nu le poţi descrie; altele… Sau mai bine vedeţi ce impresii sunt următoarele:




Politik and love

Aprilie 5, 2011

Cum înţelegeţi propoziţia „Dumnezeu este Dragoste.” ?

Scris cu d, scris cu D şi de ce? Care e diferenţa, ar trebui să fie vreuna?

Am rămas cu nişte răspunsuri (dar şi întrebări) diferite după o discuţie citită pe alt blog despre cât de suficient sau insuficient e să spui că Dumnezeu este Dragoste. Ce fel de dragoste e Dragostea cu D şi câte alte calităţi/ atribute implică ea faţă de dragostea obişnuită? Implică şi Adevăr sau adevăruri sau nu.

Plus o piesă semnată Coldplay, Politik, pentru un anume moment din ea, cam de la minutul 3 încolo (spre infinit!, prietenii ştiu de ce), care, după mine (atât muzical, cât şi ideatic) contrabalansează prima parte.


Look at the earth from outer space
Everyone must find a place
Give me time and give me space
Give me real don’t give me fake
Give me strength, reserve control
Give me heart and give me soul
Give me time, give us a kiss
Tell me your own politik

And open up your eyes, open up your eyes, open up your eyes, open up your eyes

Give me one ‘cause one is best
In confusion, confidence
Give me peace of mind and trust
Don’t forget the rest us
Give me strength, reserve control
Give me heart and give me soul
Wounds that heal and cracks that fix
Tell me your own politik

And open up your eyes, open up your eyes, open up your eyes, open up your eyes
Just open up your eyes

But give me love over, love over, love over this eye…


Operaţie empatică (doi şi final)

Februarie 21, 2011

Revin pentru încheierea situaţiei la operaţie, examenul s-a încheiat, notele s-au adunat, urmează împărţeala.

Doctorul este pregătit să-şi prezinte şi el operaţia (el nu este participant, e doar regizor). Am imaginat pe această piesă o poveste de dragoste frântă, rănită, un moment în care cel care rămâne singur se vede în faţa resemnării pe care trebuie să o îmbrăţişeze, deşi nu poate; în faţa uitării de care nu e capabil, dar spre care ştie că e necesar să se îndrepte. O pledoarie îndurerată pentru resemnare în mijlocul furtunii interioare.

Rezultatul este aici, versiunea în engleză şi daneză a versurilor piesei Under Samme Sol (Sub acelaşi soare). Dat fiind faptul că toţi participanţii la operaţie vorbesc şi scriu mai mult decât fluent engleza, nu voi mai traduce versurile, voi încerca doar un sumar al lor pentru asistenţa mai detaşată. Cântecul e înfăţişarea unei realităţi sumbre, în care oamenii sunt atât actanţii, cât şi cei asupra cărora se revarsă acţiunea, ei sunt cei care devin violenţi, care nu ştiu să se mai iubească, deşi se pretind maturi, iar sentimentul în care ajung să trăiască e frica. Dorinţa exprimată e cea de a fi din nou uniţi, de a avea pace unii cu alţii, de a fi înţelegere, dragoste între oameni.

Aş spune că identificarea atmosferei a reuşit în cazul tuturor participanţilor, este una dramatică, de tristeţe. Agnu, mulţumesc pentru gând, risc, faptă; de data asta ai fost toţi participanţii mei. Contextele care au mediat citirea sunt mai puţin importante, esenţial rămâne dacă putem simţi cu celălalt fără să-l pricepem pe deplin, dacă putem pătrunde starea fără dicţionar. Poate că încurcarea limbilor acum mulţi mulţi ani la Babel ar trebui să ne facă mai atenţi şi la celelalte feluri de limbaj, nu numai la cel verbal; a fost o pedeapsă pentru neascultare, poate tocmai pentru a ne face mai ascultători şi faţă de El (pentru a-I fi supuşi), şi faţă de cei din jur (pentru a-i iubi), indiferent de limba pe care o vorbesc… Poate. Pentru că atunci când stai suficient de aproape de cineva, îi citeşti suferinţa în ochi. Iar aproape rămâne un cuvânt cheie şi foarte subiectiv. Dacă te apropii, îi eşti aproape. Şi chiar şi samariteanul trăieşte sub acelaşi soare cu toţi, nu?

PS: uneori poate tocmai noi suntem samariteanul, ce bun ar fi oricine de sub soare să ne ajute..



Ianuarie 12, 2011

A: !!
B: ?
A: !!!
B: ….
A: …?
B: .
A: ?
B: !
A: …
B: ??
A: !!!
B: !
A: !!
B: !!
A: ?
B: !
A: .
B: .
A: ?
B: !
A: ?
B: !
A: .
B: .
A: !
B: !
A: …
B: …


Fiinţare anume

August 18, 2010
Ai face bine
O înfiinţare în fiinţă
În a ta, de bună seamă,
Nu a altcuiva
Pe stradă
Sau pe terasă, dacă preferi.
Fiinţa ta e o idee prea bună
Ca loc de sălăşluire mai departe.
Plus că s-ar însenina
Şi alţi creieri care
Simţesc cu sufletul
Chiar şi greieri
Care prind accidental
Dar nu mortal
Câte-o silabă
Grea la vedere
Însă uşoară la inimă
Când zburdă pe centre.
Ce dezechilibrare mondială ar fi
Să te înfiinţezi în creierul
Unui greier
Din cale-afară de necuvântător.

În Brazil şi nu numai

Iulie 27, 2010

Am urmărit Brazil la provocarea lui şi m-am trezit cu mai multe asemănări şi comparaţii în cap.

Şi numai dacă ştim anul în care a fost lansat avem deja un reper posibil. 1985. N-am citit 1984 (doar început firav în trecut), după cum spunea şi Terry Gilliam că nu l-a citit, dar declara că l-a influenţat. Poate suna absurd, dar nu în întregime. Atmosfera lugubră, comanda de nerefuzat venită de sus, chiar dacă nu îl vedem pe acela care e sus, uniformizarea indivizilor, tratarea lor ca simple maşini executante fără sentimente, inocularea fricii ca motivaţie supremă (poate şi exclusivă) de acţiune, amendarea oricărui comportament liber, noncoformist ca terorist prin definiţie. Cam astea erau ideile vagi care planau asupra cărţii necitite 1984 şi care umpleau Brazil-ul.

După cum spunea şi propunătorul, aerul de Kafka e inconfundabil. Personajul principal Sam Lowry – un lucrător de rând în Ministerul de informaţii (în rol îl veţi recunoaşte pe cel care l-a interpretat pe Peron în Evita) – are în mod repetat nişte coşmaruri (nici nu îţi dai seama bine dacă sunt cu ochii închişi sau deschişi) cu un monstru care vine pe urmele lui şi ale unei femei pe care el se străduieşte să o salveze. Coşmarul nu arată cu mult mai periculos decât realitatea în care trăieşte zi de zi, atâta poate doar că în coşmar îşi vede inamicul şi poate apuca armele de luptă împotriva lui. Complexitatea sentimentelor din realitate e aceeaşi, doar că luptă şi nu ştie împotriva cui. Statul – ca denumire generală, dar fără un cap anume bun de eliminat, însă cu multe tentacule, ca orice caracatiţă respectabilă.

O anume secvenţă mi-a amintit de scena din În faţa legii (atât parte a Procesului, cât şi scriere de sine stătătoare) în care personajul principal îl întreabă înainte de a muri pe portar cum de nimeni nu a mai cerut nimeni să intre înăuntru să afle legea de vreme ce se ştie că toţi vor. Răspunsul surprinzător e că: „Pe aici nu putea să obţină nimeni altul, întru cât intrarea asta îţi era hărăzită doar ţie. Acum mă duc s-o închid.”

Sam, nou acceptat în funcţia superioară de la Information Retrieval, întreabă nedumerit recepţionerul/ portarul (sau mă rog) dacă nu e nevoie să arate vreun document de identificare. De fiecare dată i se răspunde negativ.

Sam: Dar aş putea fi oricine.

Portarul: Nu aţi putea fi, domnule. Aici e Information Retrieval (Recuperarea de informaţii).

Nici o mişcare privată necunoscută dinainte la nivel naţional. Nici o misiune desfăşurată fără acte doveditoare, fără chitanţe ale chitanţelor. Nici o greşeală făcută de Organele superioare nu era o greşeală a lor, ci întotdeauna greşeala celui de dinainte. Un abis al păcatului nerecunoscut şi astfel o perpetuare a lui. Mizeria făcută de cei mari trebuie curăţată de cei mici, aruncată sub preş şi dată uitării cât mai rapid.

Decăderea generală din poezia lui T.S. Eliot – The Waste Land (1922) – a fost o altă similitudine. Căutarea aparenţelor frumoase (femeile care se mutilau la nesfârşit prin operaţii estetice până la urmă sfârşesc în moarte) indiferent de goliciunea interioarelor pe care le purtau cu ele în fiecare zi. Şi fuga generală după nimic.

La Rochefoucauld scria că „în viaţă se întâmplă uneori accidente din care trebuie să fii puţin nebun ca să  scapi cu bine.” Unele accidente ţin mai lung decât altele, iar ieşirea din ele pare să fie aici doar de două feluri, niciuna preferabilă: ori moartea, ori nebunia. Deşi ni se oferă un final fericit al personajului împreună cu femeia pe care s-a zbătut să o salveze, această fericire este doar în mintea lui Sam, căzut în nesimţire muzicală, fredonând un cântec patriotic cunoscut, „Aquarela do Brasil”.

Nu e un film uşor de vizionat. Se încadrează bine la comedia neagră. Dacă toate ar fi fost spuse la modul serios, ar fi ieşit fie un horror, fie o tragedie greu de îngurgitat. Aşa, e un coşmar suportabil. Mişcare inteligentă, zic eu. Personal nu am fost fascinată de cum a fost gândită acţiunea, dar sunt multe aspecte pentru care filmul merită văzut. Iar dacă cele de mai sus sunt convingătoare, atunci… vizionare eficientă!


Ia, gemene

Iulie 25, 2010

Auzind această piesă – recentă din câte ştiu –

m-am trezit dusă într-un flashback. Instrumentalul o fi de vină.


%d blogeri au apreciat asta: