Archive for the ‘rugăciune’ Category

h1

Răspuns

Noiembrie 20, 2017

Am intrat în casa Ta să-mi potolesc dezordinea, răscoala. Ce este bun în inima mea? Și totuși mi-ai trimis o rază de soare prin sticlele ușii fix în locul în care mă așezasem; fix peste locul în care mi se odihnea fața înaintea Ta. Mi-am întors privirea să văd o frântură caldă din Tine. Era acolo puternică și continuă și am rămas până dispăru în apus.
Parcă aș fi câștigat-o eu cu vreo dibăcie a mea? Parcă mi-ar fi revenit în mod corect la vreo împărțeală cinstită? Parcă mi s-ar fi cuvenit în urma neprihănirii pe care n-o pot atinge? Atât că ai vrut să mă mângâi într-o îmbrățișare în locul în care Te-am căutat și Te-am găsit..

Anunțuri
h1

Stabat Mater de Jenkins

Ianuarie 27, 2017

Invitație la filarmonică. 🙂 Am ales câteva din piesele concertului Stabat Mater, Karl Jenkins. Însă merită ascultat tot. L-am savurat prima dată la căști; nu știu cum faceți, dar ar fi bine să fie stereo. 🙂

Concertul ăsta mi se pare o combinație de muzică simfonică bisericească și muzică de film. Are influențe arăbești, armene..

Așa, de gust pentru început, ca să vă facă chef:

  1. Cantus Lacrimosus
  1. Vidit Jesus in Tormentis
  2. Lament

  3. Sancta Mater

 

h1

Puțin despre sine

Decembrie 23, 2015

La ce m-am gândit azi:

*

4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
(1 Cor 13)

*
18. Caci unde este multa intelepciune este si mult necaz, si cine stie multe are si multa durere.
(Eclesiastul 1)

*
48b. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.
(Luca 12)

*

Nu ar trebui să fie o pricină de prea mare bucurie și de mândrie să avem înțelepciune, cunoștințe multe. Ni se va cere cu atât mai mult pentru că am știut și nu am făcut; am promis și nu am înfăptuit; ni s-a spus și nu am vrut să ducem la îndeplinire; am luat la cunoștință și am crezut că merge și altfel.
Dumnezeu să ne dea puterea să facem voia Lui, nu doar să căutăm să o aflăm.

h1

Condiție

Octombrie 25, 2014

Unele realități ne sunt date ca să vedem că toată teologia noastră nu face 2 bani dacă nu o putem trăi. Și n-o putem trăi. N-o putem trăi decât dacă primim Har…

h1

much

Aprilie 19, 2013

A venit primăvara. Cerul senin, soarele clar și desfășurat. A venit viața și culoarea florilor.

Much

Much

Era într-o noapte de revelion rece, acum câțiva ani, când rămăsesem singură acasă; ai mei erau în sat, grijind de bunica; împlinise de câteva zile 100 de ani. Povesteam cu Adama că mi-e bine chiar dacă nu e lume în jur, că sunt liniștită dacă știu că ei sunt bine acolo, împreună, e mai ușor de purtat povara. Mi-a spus că nu se poate să rămân singură de revelion și că mă cheamă la ea măcar câteva ore. Nu-și închipuia cum mi-ar fi bine fără ceilalți, așa că a venit după mine și m-a dus între ai ei. Am povestit cu toții, am mâncat, ne-am rugat împreună. Când m-a adus înapoi, m-a îmbrățișat lung și magnetic. Îmi făcuse cadou niște oameni, niște momente pline, întregi, niște bucăți de cer.

 Mă rog pentru Adama. Dumnezeu să dea multe primăveri și multe lanuri de maci în brațele ei!

h1

Sola solo

Ianuarie 23, 2013

Găsesc într-un roman o replică ce mi se lipește de creier și mai ales de inimă:

întotdeauna trebuie să avem lucruri pe care le regretăm; ne ține smeriți”.

Am întâlnit oameni la care am văzut din prima că au întotdeauna ce regreta. Că nu duc lipsă, că nu sunt săraci în regrete și, deci, nici în analiza de sine. Și, deci, în aprecierea corectă de sine. Pentru că, dacă toți păcătuim, toți ar trebui să avem din plin ce regreta (pentru mine, întâlnirea cu un om smerit mă face să îmi dau seama că de mult trebuia și eu să fiu așa). Însă aceasta nu vine prin forțe proprii.

Nici vindecarea regretului și transformarea lui în viață din belșug și în Bine nu vine prin forțe proprii. Nu singuri ar trebui să încercăm să devenim mai după placul Lui.

h1

Unele continuități

August 25, 2012

Mi s-a povestit că pe la vreo 3 ani, când mă plimbam cu mama cu de mână prin centru, m-am oprit la un moment dat în fața unei biserici și am cerut rapid:
– Acolo?
Și, fără să mai aștept vreo încuviințare, nefiind nici împiedicată, am înaintat pe drumulețul din curte ce ducea spre ușă.

Aceasta este intrarea cu pricina.
*

Holy Spirit

*

Și acum mă simt fascinată de ea; e una dintre preferate; se pare că există unele atașamente care nu se schimbă și nu se satură. Cred că mare parte din ceea ce mă atrăgea atunci și continuă să o facă și acum e tocmai acel drum înverzit prin curte. Apoi, faptul că porțile sunt întotdeauna deschise (așa ar trebui să fie bisericile, nu?). O invitație să intri să te rogi. Niciodată nu mi s-a întâmplat să intru și să nu fie sau să nu vină cineva să se roage în timpul șederii mele acolo. Iar sentimentul e mereu unul de liniște (și la propriu, și la figurat), de profunzime, de primire, de prezență invizibilă de neînlocuit.

în curte


spate

interior 1

interior 2

fațadă ziua.

fațadă seara.

h1

Ascension

Mai 24, 2012

Image

h1

Voia care (nu) e

Aprilie 30, 2012

Dumnezeule sfînt, îndură-Te spre noi, Te rugăm!
Închinarea mea să-Ţi fie plăcută şi de bun miros înaintea Ta. Piciorul meu să se plece smerit înaintea sfinţeniei Tale, iar genunchiul meu să se coboare degrabă în pămînt înaintea cuvintelor Tale lăsate pentru noi şi cele pe care ni le şopteşti atunci cînd Te ascultăm. Căci Tu vorbeşti; urechea noastră e cea care se închide în prezenţa Ta şi fuge departe de ea, temîndu-se să facă după poruncile Tale. Însă poruncile Tale sunt bune, noi suntem nelegiuiţii care nu căutăm îndeajuns voia Ta pentru că voia Ta e atît de deosebită de planurile noastre. Voia noastră capătă importanţă prea mare în ochii noştri, de aceea Te rugăm să ne faci iubitori ai voii Tale, căutători ai cuvintelor Tale şi înfăptuitori sinceri ai poruncii Tale! Supune, Te rugăm, voia noastră voii Tale şi îndrăgosteşte-ne de Tine pînă dincolo de noi, dincolo de puterile noastre! Căci noi suntem slabi şi căutători de sine. Smereşte-ne Tu în faţa Ta şi Te rugăm iubeşte-ne totuşi aşa neascultători şi nevrednici cum ne ştii, dar zdrobeşte-ne blînd voia pînă cînd voia Ta va fi singura pe care o vom iubi şi dori.

%d blogeri au apreciat asta: