Archive for the ‘Sărbătoare blog’ Category

h1

Mna

ianuarie 28, 2019

h1

seven

ianuarie 28, 2015

Șapte ani de blog azi. Uau, cannot believe it. 🙂

Mulțam celor alături.

h1

Notă de sus sol

septembrie 7, 2014

Bine ai venit back, Sam. Să fie pe perioade (aș zice perioadă, totuși, ca să subliniez neîntreruperea) cât mai lungi (adică mai lungă). 🙂

Și, dacă dragostea e considerată mai presus decât credința și nădejdea, mi se pare că ceea ce citezi tu are un raison.

h1

mulți iunii

iunie 1, 2013

”Oamenilor mari le plac cifrele…”

”Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată și e obositor pentru copii să le tot dea întruna lămuriri.”
(Antoine de Saint-Exupéry – Micul prinț)

”și le-a zis: Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor.”
(Matei 18:3)

Se zice că nu e bine să convertești o sărbătoare laică într-una creștinească. Mă rog, eu aleg să sfidez de data asta, prefer să fac cu sărbătoarea (că de obicei nu-mi plac sărbătorile din cauza presiunii de uniformizare și sincronizare a sufletului [și mai degrabă trag spre cele nedestinate ori facultative] sau foarte puține sunt cele pe care le agreez) așa cum cred și simțesc eu de bună cuviință și să le urez La mulți ani tuturor copiilor lui Dumnezeu! Multă viață în El, multe zile, mulți ani închinați Lui, multe ore în ascultare de El!

h1

o măsură

ianuarie 28, 2012

Ieri – 4 ani. Timpul contează mai puțin. Mai mult contează ce faci cu el:

„The measure of success is not whether you have a tough problem to deal with, but whether it is the same problem you had last year.”

— John Foster Dulles
Former Secretary of State
h1

3 ani de „sinking” în blog

ianuarie 28, 2011

Asta se întâmpla ieri, de fapt, dar nu am fost pe fază. Mare pagubă-n ciuperci, anyway! Cu ocazia asta, m-am gândit să transcriu un fragment de jurnal. Scriam despre scris. Mi se pare potrivit, chiar dacă nu e vorba neapărat despre scrisul pe blog, în public. E vorba despre orice scris, în definitiv, despre culisele lui, parte care pe mine mă fascinează de mult timp. Despre scris, rescris, corecturi, necesare sau nu, adică bătăliile obişnuite atunci când pregăteşti texte pentru publicare sau scrii doar de plăcere. Într-un an se întâmplă des. În trei, cu atât mai mult. După trei, începi să te gândeşti la alte lucruri, nu la cât ai crescut…

 

 

15 august 2010

Trebuia să mă şi apuc de treabă atunci. Până acum aveam cel puţin o poezie. Că de atunci m-am gândit de multe ori, bineînţeles, după cum era de aşteptat…

Scriu urât. De obicei neregulat (nu faceţi psihanalize tocmai azi…, chiar dacă vă pricepeţi). Depinde de foarte multe frumuseţea scrisului meu. Urâţenia de mai puţine, se pare. Nu am răbdare să scriu, dar nu pentru că nu aş iubi activitatea asta înnebunitoare de a scrie, ci pentru nu ştiu ce motiv ilogic… De obicei îmi place să văd literele formându-se sub degete, dar un centimetru dacă nu stau comod, s-a deşirat tot rezultatul.

Ar fi totuşi un motiv: vreau să spun prea multe şi probabil mă tem că o să uit să spun tot. Sau mania vitezei. Dacă aş fi forţată să stau o lună fără internet, cred că aş avea cel mai frumos scris. Sau scrisul pe care-l am în condiţiile de excelenţă…

În fine, zilele trecute am început să scriu poemul. A ieşit mai mult decât voiam. Nu cantitativ. A ieşit prea mult, am dat în fantezie; una nefantastică, dar de-a dreptul obraznică. În literatură, se admite orice depărtare de realitate, orice mutilare a ei. chiar cu pretenţia expusă de realitate/ biografie etc, precum în Orlando. Autobiografie. E suficient să ştii asta şi faptul că personajul masculin devine pe nesimţite feminin, fără ocazia de a identifica momentul exact (care oricum a fost un proces) sau cauza. Suficient să ştii acestea ca să te lecuieşti de încrederea în pretenţia de copiere a realităţii. Literatura e o farsă, o minciună, dar una care nu e păcat. Cel puţin nu prin asta (prin altele, da, sigur).

Şi atunci, trebuie să rescriu? Nu neapărat, dar probabil I will. Şi păstrez ambele versiuni.

h1

2 ani de blogging ;)

februarie 7, 2010

Am făcut 2 ani de blogging în 27 ianuarie şi am uitat. Aici am început. Mari emoţii, normal! Aici aveam 1 an. Emoţii mai mici. Acum am 2 ani. Deja îmi uit ziua naştere şi încep să râd. E un progres, nu? Îmbătrânesc! 😎

Voiam să scriu despre altceva astăzi. Dar cumva se leagă. Dependenţa emoţională. Cea pe care o are fiecare relativ la ceilalţi într-o măsură mai mică sau mai mare. Aşa am fost creaţi. Să depindem unii de alţii. Femeile depind cel mai mult. Bărbaţii depind mai puţin, dar nu deloc.

E un inconvenient acesta, dar poate fi şi o binecuvântare. Depinde cât se deplasează spre „infinit”: plus infinit sau minus infinit. Când „cursorul” începe să îşi piardă limitele şi să tindă către infinit, înseamnă că am uitat să ne evaluăm prin ochii Creatorului. Singurul care dă echilibru.

E un inconvenient şi dacă se depinde de cine nu trebuie. Intensitatea exagerată (prea multă sau prea puţină) nu e singurul cusur. Poţi depinde de unii care te vor robot sau păpuşă de la teatru. Sau poţi depinde de unii care te vor liber, independent, înfloritor. Lângă ei poţi deveni indiferent faţă de ceea ce există în jur sau poţi dori să schimbi lumea. Ei îţi pot insufla descoperirea propriei persoane sau te pot reduce la un simplu ascultător de reguli. Contează ce influenţe ne alegem.

Altfel, de cine să depindem şi până unde?

Bloggingul poate fi o dependenţă emoţională, de asemenea. La început a fost. Poate va mai fi. Nimic nu se poate garanta. De o vreme, a început să devină mai puţin, însă asta nu înseamnă că e un lucru rău. Nici detaşarea parţială, nici bloggingul ca activitate în sine. Cred că poate fi un lucru foarte bun. Depinde şi aici. Bloggingul în sine e un neutru. Noi în facem pozitiv sau negativ.

Ce ziceţi, de ce poate fi bun bloggingul?

Şi o piesă care îmi umple mintea zilele acestea.

h1

Boboc

ianuarie 27, 2009

Acum un an, în 27 ianuarie, vorbeam cu mine cam aşa:

– Să încep blog, să nu încep? Ar trebui, îmi place să scriu; mă ocup de prea mult timp de întreţinerea unui alt blog şi deja m-am prea familiarizat cu ce e wordpress. Să scriu pentru mine, să scriu pentru alţii? Dacă încep, trebuie să continuu. Dacă îmi tună să renunţ, renunţ? Dacă nu-mi va mai plăcea, fug? Oricând îl pot închide. Dacă nu fac faţă, las baltă. Nu voi fi nici prima, nici ultima. Sper să nu o las baltă. Poate sunt chemată la asta pentru o vreme. Mă verific măcar. Unii mă vor critica, alţii înjura, alţii susţine, care cum. O să pot fi aproape de blogării pe care îi citesc şi vor putea şi ei să-mi fie mie. Oare mă vor citi? Şi dacă mă vor citi, ce vor gândi?

Sign up now

Asta se întâmpla acum un an. Îmi amintesc că am avut emoţii în prima zi după publicarea primului articol. Parcă eram în prima zi din liceu sau din facultate. Cu diferenţa că acolo ştii cine te vede şi te aude. Aici, ai o vagă idee pe lângă câteva cunoştinţe certe (unde mă ajută sitemer sau reacţiile oamenilor).

De exemplu, nu ştiam din proprie experienţă anumite comportamente, doar din văzute:

1. Că poţi scrie comentarii argumentativ şi respectuos şi să primeşti invective care au legătură mai mare sau mai mică cu ceea ce ai scris. Soluţie: să răresc intervenţiile acolo unde dialogul nu este dialog şi nu duce la un rezultat bun, indiferent de eforturi.

2. Că lumea te poate bârfi şi pe internet. E greu de spus „în lipsa persoanei”, că internetul e un ocean în care te poţi scălda din orice oraş. Însă sunt preferinţe de adunare la clacă unde se fac insinuări şi se aduc critici ca la o bârfă. Mai degrabă decât să ţi se spună direct cu bune intenţii, ca atunci când vrei să salvezi o relaţie, fie ea şi virtuală. Soluţie: uneori e bine să te faci că nu auzi tot ce se spune.

3. Că nu se răspunde la toate comentariile pe care le ai în alte locuri. Realizez că nu toţi au suficient timp liber şi că nu toate comentariile merită răspuns. Aşa că aici am încercat să mă detaşez.

oneBucuria numărul 1 a fiecărui blogăr este să primească reacţii. Acesta e primul semn că scrierile lui sunt citite. Că nu scrie degeaba. Că oamenii au o părere şi că vor ca tu să o ştii, fie că te cunosc personal, că te ştiu doar din poze sau că nu au idee de nici una din acestea. Mulţumesc tuturor celor care mi-au scris de-a lungul timpului. Reacţiile voastre au fost o mare încurajare să continuu. Aţi dat din timpul vostru să citiţi şi să îmi comunicaţi. Indiferent că eram la metri distanţă unii de alţii, la kilometri sau la mii de kilometri.

Unii au rămas într-un con de umbră, dar continuăm să ne scriem, alţii şi-au arătat chipul, pe alţii i-am cunoscut personal. Iar pe alţii îi ştiam de dinainte de întemeierea… wordpress-ului. De fiecare mă bucur. Cu oamenii e cel mai dificil şi cel mai fascinant de lucrat şi comunicat. Nu regret.

Bucuria imediat următoare e ca reacţiile să fie pozitive. Însă este foarte corect că cele critice ne ajută să progresăm. Am învăţat unele lucruri de-a lungul unui an, am învăţat şi din ale mele, şi din ale altora. Am stat mult în umbră până să mă hotărăsc să încep. Vroiam să semene cu mersul pe bicicletă; o dată învăţat, să nu-l uit, chiar dacă nu-l practic mereu. Mulţumesc pentru încurajări şi confirmări. Apoi mulţumesc pentru îndreptări. Din ideile diferite rezultă mersul înainte.

Nu am pomenit bucuria cu care începe orice blog, cu care continuă şi cu care uneori se termină sau datorită absenţei căreia se termină. Vizitele. Nu toţi cititorii vor să comunice impresii, dar faptul că citesc e important. Despre mulţi probabil nu am cunoştinţă (în afară de localitate); alţii îmi spun personal. Şi unora, şi altora le spun că apreciez şi mă bucur. Şi poate într-un viitor apropiat ne şi „auzim” public.

Mulţumesc Domnului că a îngăduit să ajung la un an. Sunt boboc.

h1

O altfel de istorie

septembrie 1, 2008

Unele zile sunt mai cu moţ decât altele. 🙂 Să vedem ce s-a întâmplat în această zi pe glob.

#
1 septembrie este a 244-a zi a calendarului gregorian şi a 245-a zi în anii bisecţi. 121 zile rămase până la sfârşitul anului.

Evenimente

• 1912: La Bucureşti, în sala „Eforie”, a avut loc premiera filmului „Războiul Independenţei”. A rulat timp de o lună, record pentru acea vreme. Filmul a fost prezentat apoi în Transilvania, la Viena şi Budapesta.
• 1914: Oraşului rusesc St. Petersburg i-a fost schimbat numele în Petrograd
• 1923: Un cutremur a devastat Tokio şi Yokohama omorând aproape 100 000 de oameni.
• 1939: Al doilea război mondial: Germania nazistă invadează Polonia folosind Blitzkrieg (Războiul fulger)
• 1955: A fost înfiinţată Filarmonica de Stat din Cluj-Napoca
• 1959: Au fost stabilite relaţiile diplomatice dintre România şi Japonia.
• 1963: A luat fiinţă prima unitate specializată în domeniul informaticii şi automatizării a Armatei române.
• 1966: Legaţia României din Olanda a fost ridicată la rang de ambasadă.
• 1969: Ziua naţională a Libiei (Marea Jamahirie Arabă Libiană Populară Socialistă). Ziua revoluţiei.
• 1991: Sărbătoarea naţională a Republicii Uzbekistan. Ziua Independenţei.
• 1992: Ziua naţională a Republicii Slovace. Ziua Constituţiei.
• 1995: Armata germană a efectuat prima sa misiune de luptă de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, angajând în Bosnia bombardamente de tip „Tornado”.
• 2001: Ceremonie în cadrul căreia România a preluat, pentru doi ani, preşedinţia Comitetului de Coordonare (CC) al Reuniunii Miniştrilor Apărării din Sud-Estul Europei (SEDM) şi a Comitetului Director Politico-Militar (PMSC) al Forţei Multinaţionale de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE). (Plovdiv, Bulgaria)
• 2004: Începe criza ostaticilor de la şcoala din Beslan când un grup înarmat de terorişti au luat ostatici sute de elevi şi adulţi în oraşul rusesc Beslan

Naşteri

• 1157: Regele Richard I al Angliei (d. 1199)
• 1855: Innokenti Annenski, poet rus (d. 1909)
• 1875: Edgar Rice Burroughs, romancier american, renumit pentru cărţile din seria „Tarzan” (d. 1950)
• 1877: Francis William Aston, chimist şi fizician englez, deţinător al Premiului Nobel (d. 1945)
• 1878: Prinţesa Alexandra de Edinburgh şi Saxa-Coburg şi Gotha (d. 1942)
• 1885: D H Lawrence, scriitor englez (d. 1930)
• 1910: Olga Necrasov, antropolog, academician (d. 2000)
• 00000 Jack Hawkins, actor britanic (d. 1973)
• 1915: Ken Aston, arbitru, inventatorul cartonaşelor galbene şi roşii (d. 2001)
• 1944: Leonard Slatkin, dirijor american
• 1946: Barry Gibb, cântăreţ englez (Bee Gees)
• 1949: Luminiţa Gheorghiu, actriţă română
• 1950: Mihail Efimovici Fradkov, prim-ministru al Federaţiei Ruse
• 1951: Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu (d. 1996)
• 1962: Ruud Gullit, fotbalist olandez
• 1980: Chris Riggott, fotbalist englez
• 1980: Sammy Adjei, fotbalist ghanian
• 1989: Bill şi Tom Kaulitz, gemenii formaţiei Tokio Hotel renumită în rândul adolescenţilor

Sărbători

România:
Ziua informaticienilor militari
Ziua diplomaţiei române

Libia: Ziua naţională a Revoluţiei – 1969
Uzbekistan: Ziua naţională a Independenţei – 1991
Slovacia: Ziua naţională a Constituţiei – 1992
Noua ZeelandăZiua naţională a amabilităţii R.A.K. (Random Act of Kindness) Day
RussiaZiua cunoaşterii
SingaporeZiua profesorului


**

Plus 2 animale din raţiuni… sau mai bine din raţiune şi simţire. Restul rămâne a fi descifrat, interpretat, răsintrepretat, savurat…

Câte un videoclip cu o koală:

Şi o maimuţă:

%d blogeri au apreciat: