În sculptură 3/3
Prietenilor care sărbătoresc în noaptea aceasta învierea lui Hristos:



Jacob Epstein – Hand of the Risen Christ

În sculptură 3/3
Prietenilor care sărbătoresc în noaptea aceasta învierea lui Hristos:
Dacă se poate numi „În sculptură”, cum denumisem seria aceasta de postări. 🙂
Ziua de Vineri
Celor care vor sărbători Învierea săptămâna aceasta, o serie de postări din trecut, la care țin și care îmi doresc să fie un gând bun:
JOI, la linkul de aici
Mi s-a povestit că pe la vreo 3 ani, când mă plimbam cu mama cu de mână prin centru, m-am oprit la un moment dat în fața unei biserici și am cerut rapid:
– Acolo?
Și, fără să mai aștept vreo încuviințare, nefiind nici împiedicată, am înaintat pe drumulețul din curte ce ducea spre ușă.
Aceasta este intrarea cu pricina.
*
*
Și acum mă simt fascinată de ea; e una dintre preferate; se pare că există unele atașamente care nu se schimbă și nu se satură. Cred că mare parte din ceea ce mă atrăgea atunci și continuă să o facă și acum e tocmai acel drum înverzit prin curte. Apoi, faptul că porțile sunt întotdeauna deschise (așa ar trebui să fie bisericile, nu?). O invitație să intri să te rogi. Niciodată nu mi s-a întâmplat să intru și să nu fie sau să nu vină cineva să se roage în timpul șederii mele acolo. Iar sentimentul e mereu unul de liniște (și la propriu, și la figurat), de profunzime, de primire, de prezență invizibilă de neînlocuit.
Copacul de mai jos este neprelucrat, se află în Malta, Mdina. Dintre toate imaginile pe care le-am ales pentru ziua de Vineri, aceasta mi se pare cea mai mișcătoare tocmai pentru că pare apărută fără vreo intervenție umană.
Umătoarea, Crucifiction, este realizată în lemn de măslin de către libanezul Bahij Gassoub, artist contemporan. Diferit, nou. Nu-mi dau seama dacă îmi exprimă altceva, dar are un impact care mă determină să o dau mai departe.
Un alt artist contemporan, englezul Glynn Williams, are lucrarea Crucifixion. Frângerea fizică a trupului ca o oglindă pentru ce are loc în interior, pentru ceea ce reprezintă.
Și o sculptură pe care am remarcat-o pentru expresivitatea personajelor, pentru fragmentele de trăiri adevărate, greutatea poverii înghesuite într-o bucată de piatră. Passion of Christ la Notre Dame de la Garde, în Marseilles, Franța.