Archive for the ‘teologhiseală’ Category

h1

Reblog: ca o zi de vineri

aprilie 6, 2018

Reblog:

Lumea ca o zi de vineri

Reclame
h1

„Opiumul boborului”, Mircea Eliade

martie 16, 2018

Iata un text publicat de Mircea Eliade in volumul de articole Impotriva deznadejdii, publicare initiala – Buciumul, august, 1953.

Credeti ca ar fi actual si acum un asemenea mesaj, o asemenea problema? Sau care ar fi diferentele, dificultatile de acum?

20180316_2330391365719197.jpg

20180316_233058594170306.jpg

20180316_2330491205983026.jpg

20180316_233108119268241.jpg

h1

ReDirect

martie 10, 2018

Schimbarea de nume Saul – Pavel:

My teacher: via Name Change Myth: Saul Never Became Paul

 

h1

Fariseul

iulie 17, 2016

”A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți.”

Luca 18:9

Și mă opresc aici, rămâne doar fraza asta spre meditație; cred că ne e suficient. Mai departe ar urma pilda cu vameșul și fariseul. Dar de atâtea ori ni se întâmplă că, citind-o, să auzim în urechi mai puternic personajele din pildă și să nu reușim niciodată să ne identificăm cu fariseul: a, da, așa erau fariseii, da, clar; eu nu sunt fariseu, eu nu mă rog așa, nici vorbă; eu mă rog ca vameșul, ăla-s eu. Și reducem învățătura la atât, nu ne mai ridicăm problema că s-ar putea – măcar ”s-ar putea” – să fi disprețuit și noi pe altul (cândva), să ne fi considerat și noi (poate nu neprihăniți, dar) mai buni decât altul. Poate așa puțin măcar? Uneori măcar? Nu, niciodată?

Mie mi se pare că și atunci când ne enervăm pe altcineva pentru că a procedat în felul x, nu y, ne enervăm de fapt din cauză că avem impresia că noi nu am fi făcut așa ceva niciodată, că am fi sau suntem mai buni decât el.

h1

Everyday life – Rahner

februarie 8, 2016

<<Rahner offers common human experiences to help us ‘dig … out from under the rubbish of everyday experience’ (Karl Rahner, ‘Experiencing the Spirit’, in The Practice of Faith, 83) real life occurrences of grace, such as accepting with hope the experience of utter loneliness; forgiving with no expectation of the other’s gratitude or even of feeling good about one’s selflessness; being utterly faithful to the depths of one’s conscience, even when taken as a fool; praying, even when it feels useless; maintaining faith, hope and love, even when there are no apparent reasons for so doing; experiencing bitterly the great gulf between what we desire from life and what it actually gives us; and silently hoping in the face of death (Rahner, ‘Experiencing the Spirit’, 81.). God is experienced, in Rahner’s view, most clearly and intensely,

„… where the graspable contours of our everyday realities break and dissolve; where failures of such realities are experienced; when lights which illuminate the tiny islands of our everyday life go out.” (Rahner, ‘Experiencing the Spirit’, 81.)

And Rahner prefers negative experiences to joyful ones because:

„… wherever space is really left by parting, by death, by renunciation, by apparent emptiness, provided the emptiness that cannot remain such is not filled by the world, or activity, or chatter, or the deadly grief of the world—there God is.” (Rahner, Biblical Homilies, 77.) >>

citat în articolul: THE MYSTICAL THEOLOGY OF KARL RAHNER Harvey D. Egan)

%d blogeri au apreciat asta: