Archive for the ‘Uncategorized’ Category

h1

altă dilemă

Octombrie 17, 2017

nu mă căuta
pentru frânturile
acestea
de bibelou
neted la suprafață

eu sunt mai mult
decât cochilia
unei primăveri.

dacă mă vezi

mai atent decât o clipeală
de vânt.

Anunțuri
h1

Definiție de autoiubire GB

Octombrie 8, 2017

E mult mai ușor decât se crede să te urăști. Harul este să uiți de tine. Dar dacă orice trufie ar muri în noi, harul harurilor ar fi să te iubești cu umilință pe tine însuți ca pe oricare din cei ce suferă întru Isus Cristos.

Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară, p. 262

h1

Bravarea GB

Octombrie 8, 2017
  • […] Ce vreți să spuneți?
  • Mă tem să nu vă jignesc. Îmi amintesc că am văzut, când eram copil, o scenă de marionete, într-o zi de aniversare a unui sfânt, la Wilman. Marioneta își ascunsese tezaurul într-o oală de lut și gesticula la celălalt capăt al scenei pentru a abate atenția comisarului. Cred că vă frământați prea mult în speranța de a ascunde tuturor adevărul asupra sufletului dumneavoastră sau poate pentru a-l uita.

Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară, p. 225

h1

Echilibru GB

Septembrie 9, 2017

”Un om cu bun simț dacă atinge uneori din întâmplare, cu vârful degetelor, niște clape de pian, poate oare să se socotească îndreptățit a privi muzica de sus? Și dacă o simfonie a lui Beethoven sau o fugă de Bach îl lasă rece, dacă trebuie să se mulțumească să observe pe obrazul altora reflectarea unor înalte delicii inaccesibile, se va acuza oare numai pe el însuși?”
Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Pojghița superficială GB

Septembrie 9, 2017

”Am reflectat mult, în ultimele zile, la păcat. Definindu-l drept o încălcare a legii divine, mi se pare că riscăm să ne facem o idee prea sumară despre păcat. Oamenii spun atâtea prostii în privința asta. Și, ca întotdeauna, nu-și dau osteneala să gândească. Iată, de pildă, medicii discută de secole și secole despre boală. Dacă s-ar fi mulțumit s-o definească drept o încălcare a regulilor deplinei sănătăți, ar fi căzut de multă vreme de acord. Dar ei o studiază la bolnav, cu intenția de a-l însănătoși. E tocmai ceea ce dorim să facem și noi, ăștialalți. Așa că glumele care se fac în privința păcatului, ironiile, zâmbetele nu ne prea impresionează.
Firește, nimeni nu vrea să vadă în păcat ceva mai mult decât o greșeală. Dar greșeala, la urma urmei, nu-i decât un simptom. Și simptomele cele mai impresionante pentru profani nu sunt totdeauna cele mai tulburătoare, cele mai grave.
Cred, sunt sigur chiar, că mulți nu-și pun niciodată în joc ființa lor, sinceritatea lor profundă. Ei trăiesc la suprafața lor înșiși, și solul uman este atât de bogat că această subțire pojghiță superficială ajunge pentru o recoltă slabă, care să le dea iluzia unui adevărat destin.
Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Mediocri GB

Septembrie 9, 2017
  • Reține ce-am să-ți spun: Tot răul venea poate de acolo că-i ura pe cei mediocri. ‘Îi urăști pe mediocri’, îi spuneam eu. El nu mă contrazicea, căci era un om sincer, după cum ți-am spus. Ar trebui să fim atenți, vezi tu! Mediocrul este o capcană a demonului. Mediocritatea e prea complicată pentru noi, Dumnezeu se ocupă de ea. Până atunci cel mediocru ar trebui să-și găsească un adăpost în umbra noastră, sub aripile noastre. […] ‘Dacă l-ai căuta într-adevăr pe Domnul nostru, l-ai găsi’, îi mai spuneam eu. El îmi răspundea: ‘Îl caut pe bunul Dumnezeu unde am cea mai mare șansă să-l găsesc, printre săraci’. Tranc! Numai că săracii lui erau toți niște indivizi în genul lui. În fond niște revoltați, niște domni. I-am pus într-o zi întrebarea: ‘Și dacă Isus Cristos te-ar aștepta tocmai sub înfățișarea unuia din acești omuleți pe care îi disprețuiești? Căci, să-mi fie cu iertăciune, Domnul ia asupră-și și sfințește toate mizeriile noastre! Cutare laș nu-i decât un nenorocit zdrobit sub imensul aparat social ca un șobolan sub o grindă; cutare avar, un anxios convins de neputința sa și devorat de frica de a duce lipsă. Cutare pare nemilos fiindcă suferă de un fel de fobie a săracilor – întâlnești asemenea specimene – teroare tot atât de inexplicabilă ca și aceea pe care o inspiră unor oameni nervoși păianjenii sau șoarecii. Îl cauți pe Domnul nostru printre specimene de felul acestora?, l-am întrebat eu. Și dacă nu-l cauți acolo, de ce te plângi? L-ai scăpat…’ Și poate l-a scăpat, într-adevăr.

Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

Perspectivă GB

Septembrie 9, 2017

‘Totdeauna m-am gândit, în sinea mea, că studiul societăților omenești, dacă am ști să le privim în chip supranatural, ne-ar da cheia multor mistere.’

Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară

h1

portocalul mov

August 25, 2017

călătorru'

portocalie starea mov
privită-n ochi cu ochii-nchişi
prin pipăirea de nesomn
a hoţilor din vis

că ne străbat coloane lungi
ambuteiaj de gând
ce a plecat da` n-a ajuns
şi merge parcă stând

şi straturi groase de culori
vorbite se preling
peste depunerea de nori
a ploilor ce ning

şi-i cald.. şi-i soare pe pământ
şi nopţile sclipesc
prin zâmbet verde înfrunzit
– în pomul mov al unui gând –
eu portocale cresc..

Vezi articol original

h1

Reconstruire

Iulie 8, 2017

Iartă-mă
Am tras perdeaua
Peste zi
Și m-am supărat
Pe noapte.

Iartă-mi
Cuvintele
Prinse de picioare
Ca să nu poată
Alerga
Prea departe de mine.

Mâinile le dansează
Neobosit
Iartă tu graba
Gesturilor
Ce par să se războiască
Pentru o privire.

Ele nu sunt
Decât scăderea de muritor
Ce se străduiește
Să își găsească
Fotoliu etern
În celălalt piept.

Mă ierți
Că te dor?

h1

Citate favorite (20)

Iunie 21, 2017

De la Alex

Lumea lui Alexandru

HappyFericirea nu e ceva gata făcut, ea vine din faptele tale.” (Dalai Lama)

În împăcarea cu sine însuşi se află acel dram de fericire pe care îl speră omul pe pământ.” (Ugo Foscolo)

Nu uita! Îţi trebuie puţine lucruri ca să fii fericit!” (Marcus Aurelius)

După cum o zi bine întrebuinţată ne dă un somn liniştit, tot astfel o viaţă bine folosită ne dă un sfârşit fericit.” (Leonardo da Vinci)

Cei răi pot avea noroc, însă doar cei buni pot fi fericiți.” (Alexandru Vlahuță)

De cele mai multe ori, ceea ce numim noi fericire e ceea ce nu cunoaștem.” (Anatole France)

Nu-ți face griji pentru lucrurile pe care nu le poți controla! Acesta este secretul fericirii.” (Epictet)

Prima condiţie pentru a fi fericit este să n-ai timp să te gândeşti la nefericire.” (George Bernard…

Vezi articol original 16 cuvinte mai mult

h1

Însemnătate

Mai 22, 2017

trecu o veșnicie
mai mică
apoi una mai mare
pe lângă emoția
de a te duce
la masa mea
de relaxare
la răgazul meu
de respiro

când în sfârșit
mi-am sfâșiat emoția
cu o frântură de calendar
te-am luat de-o mână
să te duc
în locul meu de dor.

iar tu ai închis
și cealaltă pleoapă
și mi-ai spus
că ți-e somn.

h1

Două capete de cuvinte

Mai 22, 2017

dacă aș putea
aș aduce literă
lângă altă literă
aș zidi un cuvânt
din care să înțelegi
și zidul
și poarta
pe care le-ai fi putut
cunoaște deja.

dacă aș putea
aș frâna un spațiu
între cuvântul dinăuntru
și cuvântul tău
ca să te minunezi
ce mare poate exista
între două capete de cuvinte
ca între două suflete
care învață
să fie
sau uită
să admire.

h1

Intoarcere in sine

Mai 1, 2017

Nu mi-ai spus
Niciun fulger
Cand te-am ranit.
Cuvintele au uneori
Dezavantajul
Surprizei
Sau al autorului.

Doar m-ai privit
Ca un vapor
Crapand in doua
Inainte de scufundarea
Finala.

Si am vrut
Sa pun mana
Pe camera
Sa mai filmam
O data
Secventa asta.

h1

Oamenii nu știu ce este crucea…

Martie 19, 2017

Prea târziu te-am iubit...

Crucea a rezistat tuturor valurilor„Oamenii nu știu ce este crucea. Mai aud oftând pe unul sau altul, oameni necăjiți: asta e crucea mea, părinte. Dar nu asta e crucea ta, le spun. Ăsta e un necaz, roagă-te pentru el. Dar atunci care e crucea mea, își rotește omul ochii goi de înțeles. Crucea ta o să fie când ai să duci de bunăvoie necazul altuia, nu necazul tău. Crucea nu este să fii tu olog, ci să porți după tine un olog. Crucea nu este să fii bolnav, ci să îngrijești cu dragoste un bolnav. Crucea este atunci când rabzi pentru altul, nu pentru tine. Când nu le mai cauți pe ale tale, ci pe ale celuilalt”…

Mai multe pe https://ioanflorin.wordpress.com/2017/03/18/pretul-unui-ochi-si-pretul-unui-dinte/

Vezi articol original

h1

Scutul

Martie 18, 2017

Ana lui Manole
Era intre ziduri
Facute
De altcineva.

Noi ni le construim
Singuri
Sa ne protejam
De rautate.

Ferindu-ne de rau,
Ne ferim si de
Iubire.
Inchidem frumusetile
Si inauntru
Si in afara
Ca ele sa nu se mai
Intalneasca
De raul
Raului
Ce le ameninta.

Decojeste incet
Cate o bucata
Zidul.
Iubirea traieste
Circuland intre oameni
Chiar si ranita,
Ea nu circula
Intre scuturi.

Scutul nu poate
Decat sa ne fereasca
De noi.

h1

Un sfârșit al modernității

Februarie 9, 2017

”Pretutindeni se constituie moduri de a exista care derivă numai din empiric. De aici se ridică însă întrebarea dacă o viață astfel construită este posibilă pe termen lung. Are ea oare conținutul de idei de care are nevoie pentru a putea rămâne o viață de om? Mai mult, poate ea oare să împlinească fie și numai scopurile care sunt totdeauna de împlinit?

Oare rânduielile nu-și pierd puterea dacă sunt luate numai în existența lor empirică? Statul are nevoie, de pildă, de jurământ. Este forma cea mai îndatoritoare în care omul face o declarație sau se obligă la o faptă. Asta se întâmplă când cel ce jură își raportează declarația în mod expres și solemn la Dumnezeu. Dacă însă – și spre asta merge totuși tendința modernă – jurământul nu mai conține această raportare la Dumnezeu? Atunci el este numai declarația celui ce jură că ia la cunoștință faptul că va fi pedepsit cu închisoarea dacă nu spune adevărul – o formulă care nu mai are decât puțin sens și, desigur, nici un efect.

Orice lucru existent este mai mult decât el însuși. Orice întâmplare înseamnă mai mult decât arida ei împlinire. Totul este legat de ceva care se află deasupra sa sau în spatele său. Abia plecând de acolo devine ceva deplin. Dacă asta dispare, atunci lucrurile și rânduielile se golesc de sens. Ele își pierd puterea de a semnifica, nu mai conving. Legea statului este mai mult decât o simplă urzeală de reguli ale comportamentului încuviințat public; în spatele lui stă ceva impalpabil care, dacă legea este încălcată, iese în relief în conștiință.
[…]
Simpla lume lumească nu există; în măsura în care unei voințe încăpățânate îi reușește să fabrice așa ceva, lucrul nu funcționează. Este un artefact fără putere de a semnifica. Rațiunea vieții, care zace dedesubtul rațiunii raționaliste, nu este convinsă de el. Inima nu mai are sentimentul că o asemenea lume ”merită”.

Fără elementul religios, viața devine ca un motor care nu mai are benzină. El se gripează. În fiece clipă arde ceva. Peste to se blochează părți care ar trebui să pătrundă exact una în alta. Centrul și legătura se pierd. Existența se dezorganizează – și atunci intervine acel scurt-circuit care de treizeci de ani încoace are loc în tot mai mare măsură:se exercită puterea. Prin ea, neajutorarea caută o ieșire. Dacă oamenii nu se mai simt legați dinlăuntru, ei sunt organizați din afară; iar astfel organizarea lucrează, statul își ascunde constrângerea îndărătul ei. Dar oare se poate trăi prin constrângere pe termen lung?”
Romano Guardini, Sfârșitul modernității

h1

Îmbrățişare

Noiembrie 20, 2016

Cuprinde-mă
Între brațele
Polului nord
Și sud
Ca o vreme
Ecuatorială
De zi
Și temperat oceanică
De noapte.

În complotul acesta
Global
M-aș putea imagina
În stare
De minuni cotidiene.

h1

Relaxarea lui Robinson

Octombrie 29, 2016

14570575_10209347162869627_7890279128889707778_o

h1

Tablou

Septembrie 25, 2016

Timpul meu
e o bulă de aer
în care
mă pictezi în
culori puternice.

h1

Conversație

Septembrie 24, 2016

prayer-revelation

h1

Mai bine

August 30, 2016

Ba da,
Mai bine întreabă-mă
Nu-mi cita
Nu-mi citi
Te-am citit
De câteva ori
Până la capăt
Și înapoi

Mai bine caută-mi
Culorile adormite
Și bătrâne
Scoate-mi
Angoasele
Din dulap
Și atârnă-le
La uscat
Pe frânghia
Timpului.

h1

evadare

August 2, 2016

13559187_10208406490233399_8170016251893573868_o

h1

live

Iunie 27, 2016

http://live.mylivefootball.com/

h1

Cortina

Iunie 21, 2016

Ziua da navala
Peste noaptea mea
Sa ma trezeasca
Pana in detaliile
Fiintei.
Inventeaza
Ceai de lavanda
Din vorbe de cortina
Sa pot inchide la loc
Macar un ochi
Macar un ceas
Macar un somn
Facut din balsam
Sarat si cald
Ca tine.

h1

Exercițiu de exegeză Charlie Hebdo – Decriptarea desenului cu „Le Coran c’est de la merde”…

Iunie 2, 2016

o analiză a unui număr din Charlie Hebdo de anul trecut. cred că merită.

Cabal in Kabul

charlie-hebdo-frontpage

1. Este vorba de un desen politic, care analizează situația din Egipt, unde islamiștii sînt persecutați de regimul militar. Charlie nu rîde acolo de Islam, ci pune în scenă jihadiștii fanatici, cei care taie capete, se aruncă în aer și împușcă în cap fetițe ce merg la școală Orice musulman trebuie să fie împotriva lor, ba chiar toți imamii respectabili și majoritatea musulmanilor au să spună că aceia trădează islamul și sînt un cancer ce trebuie exterminat. Islamul normal, mainstream, e împotriva jihadiștilor din Siria-Irak. In Egipt sînt persecutați și omorîți, pe același motiv: ei nu reprezintă Islamul.


2. „C’est de la merde” este, ca și „oh, shit” în engleză, o interjecție. O folosești atunci când, de exemplu, vrei să tai pâine cu un cuțit bont, de proastă calitate, te uiți la el și spui: “ ce couteau, c’est de la merde”… „Ce cuțit de rahat”… sau: „ce rahat de…

Vezi articol original 187 de cuvinte mai mult

h1

fiți trecători

Mai 7, 2016

Ce bine scrie omul ăsta…! Pardon, ce bine gândește. Pardon (?), ce bine simte..
La asta vreau să meditez de Duminica Tomii..

h1

Amintiri cu Ionatan Piroșca

Aprilie 20, 2016

Teo despre Ionatan Piroșca. Îmi învie amintirile și atmosfera dialogurilor întotdeauna entuziasmate. Nici nu mai văzusem scrisul lui de dinaintea bolii. Cât de frumos. Frumos era chiar și tremurat, chiar și așa avea în el o estetică și o uniformitate…!

Cu drezina

O strofă dintr-o poezie scrisă de Ionatan în 1984 O strofă dintr-o poezie scrisă de Ionatan în 1984

De când am avut prima dată ocazia să vorbesc cu el, pe Ionatan îl țin minte tremurând. Era unul dintre simptomele numeroaselor sale probleme de sănătate. Dar ideile nu-i tremurau, nici voința, nici perseverența. Făcea anual, dacă era posibil, câte un drum de la Brăila până la Oradea și retur. Printre opririle de pe traseu, se numărau: Bucureștiul, Brașovul, Sibiul, Clujul, Oradea, Baia-Mare, Rădăuți, Iași, Arad, Timișoara, Bistrița. Depinde pe unde îi erau prietenii acasă și gata de o întrevedere.

În preajma lui, deși era evident un lider al grupului Cuvinte la Schimb, m-am simțit mereu liber să fac ce mă taie capul. Liber să-i întorc vorba, liber să-i contest verdictele. Asta nu înseamnă că nu mă lua la ochi și că nu mă muștruluia. Ei, nici vorbă! Dar niciodată nu avea ifose de șef, de poet consacrat, de guru pe…

Vezi articol original 856 de cuvinte mai mult

h1

Dialog

Aprilie 13, 2016

Întreabă întrebări întrebăcioase
Tu răspunzi răspunsuri
Întreabă dramele de zi
și de aer
Ca să vezi dacă duc
Dacă sunt
Dacă zâmbesc sau mă prefac
Întreabă-mi respirația
Dintotdeauna
Dar mai ales la răsărit
La apus
Dacă știe să-și construiască
Fortărețe și și poduri.
Poate nu-și aduce aminte, iar acu
Doarme cu soarele aprins
Peste cap
Și se întreabă întrebări neîntrebate.

h1

Absență

Aprilie 10, 2016

Sunt în întârziere.
Am lipsit de
Lângă Tine
Stăteai să mă aștepți
La margine de apă
Cu sfertul de soare
Deasupra.

Dar dormeam.
Eram frântă după
un nimic lucrat
cu multă migală
și dăruire.

Stăteai dimineața la cafea
Cu bunătatea
Trăgându-mă
De degete.

Mă grăbeam
Însă.
Aveam de muncit
Pe o lume
Fără sfârșit
cu multe culori
pervertite
de mânii.

Sunt absentă
De la privirea Ta
Atotștiutoare
Căci știi
toate motivele
pentru care
poți să nu mă
ierți.

Dar dacă Te rog…

h1

Accentul din Spotlight

Martie 21, 2016

În cazul meu (ca răspuns impresiilor tale, Dyo, în sfârșit am reușit să verbalizez cât de cât impresia mea), paradoxul este că nu am ce-i reproșa filmului Spotlight în sine, nici adevărului pe care au ales să îl dezvăluie. Este și interesant, nu m-am plictisit la el. Însă am o mare problemă cu momentul ales pentru lansarea acestui film, să zicem că mi se pare suspect să apară acum când toate se îndreaptă spre denigrarea și eliminarea creștinismului, începând de la școli până la statuile din parcurile bisericilor pentru că îi discriminează pe cei de alte religii, până la redefinirea conceptelor fundamentale ale societății pentru a nu-i discrimina pe ceilalți care sunt ”diferiți” (nu e voie să spui anormali).

La mai mult de 10 ani de la publicarea cărții care trata același subiect ca filmul, acum era momentul (nu spun că așa este!, dar că îmi ridică bănuieli), pentru a dărâma cărămidă cu cărămidă creștinismul ca oamenii să concluzioneze și să empatizeze la fel de puternic ca personajele din film: ”Credeam că într-o zi mă voi întoarce aici, în biserică. Dar acum îmi dau seama că este imposibil.” Ceea ce este cel mai trist din tot filmul. Pentru că lupta lor nu e cu indivizi, ci cu sistemul pentru a-i atinge pe indivizi și, de aici, acuza merge de la biserică spre Biserică într-o clipită. Mă tem asta s-a dorit. Nu doar să atace putregaiul dintre preoți (care trebuie expus, e adevărat, și eliminat), ci Biserica în calitate de expresie a creștinismului. Iar asta o bănuiesc și datorită timingului lansării acestui film.

O întrebare pe care mi-am pus-o: ce ar striga lumea dacă ar vedea un film asemănător care să atace o categorie minoritară? Că e discriminare!
La acesta – că atacă Biserica – ce strigă? Că s-a descoperit adevărul.

O fi și acesta o parte din adevăr. Dar nu e adevărul. Iată de exemplu un film de Cannes (cred niciodată de Oscar): Des hommes et des dieux. ȘI acesta este un adevăr. E popularizat la fel? Oare de ce nu?

h1

Nu-uri

Martie 13, 2016

Nu mă învinge
Nu mă convinge
Nu mă mâna
Nu mă lua
Nu mă strivi
Nu mă fenta
Nu mă-ncolți
Nu mă copleși
Nu mă-nfrica
Nu mă scurta
Nu mă desconsidera
Nu mă manevra
Nu mă fura
De la mine
Dacă vrei să mă scoți
Din surzenie.

h1

Femininul în film

Martie 9, 2016

La provocarea lui Dyo, m-am gândit la personaje feminine care m-au impresionat în filme (Auzi, poate urmează literatură 🙂 ). La o primă survolare mentală,

încep cu Jennifer Connelly în A beautiful Mind, un film de referință pentru mine, primul pe listă cred, aproape de suflet, extrem de tonic în ciuda realității pe care o prezintă, iar acest sentiment tonic, de stabilitate, este dat în film de personajul feminin, consecvent, alături, dătător de energie și de iubire, un sprijin care te face să trăiești mai departe când nu mai ai motive.

Renée Zellweger în Cinderella Man, cam aceleași motive.

Michelle Pfeiffer pentru Dangerous Minds. Este un personaj care nu doar este ea formată ca un model moral, ci îi modelează și pe alții, pătrunde în interiorul ființelor lor și scoate ceea ce e bun din ei pentru a-l dezvolta apoi în caractere frumoase. O pedagogie de viață..

Hilary Swank pentru Freedom Writers pentru aceleași motive ca mai sus. Filmul ăsta m-a impresionat mult, are câteva faze memorabile.

Naomi Watts pentru The Painted Veil – care nu știu dacă este cunoscut suficient, deși are multe motive să fie – pentru autocercetarea, regretul, resuscitarea morală, recuperarea încrederii, iubirii, relației. E un fel de phoenix relațional… într-un film de văzut când drumurile stau să se despartă (deși oricând e bine).

Anne Hathaway în Mizerabilii.

Sandra Bullock în Premonition. Nu e film de Oscar (nici ultimele filme de Oscar nu sunt de fapt de Oscar), dar interpretarea ei mi se pare foarte credibilă.

Helen Hunt în tot ce am văzut..

Deocamdată așa. Aștept părerile voastre.

h1

vitralii personale

Martie 6, 2016

12821363_10207484387421405_1241562222022822218_n

h1

Promite

Martie 2, 2016

Promite
Nu numai mie
Ci lumii întregi
Că vei trăi
Ca păsările primăvara
Pe la ora șase în zori
Chiar și atunci
Când nu e îngerul
Păzitor prin preajmă.
Consideră că Dumnezeu
Are ajutoare
De rezervă surpriză.

h1

Vorbe în vânt

Februarie 28, 2016

Ne avântăm în multe schimburi de idei și de adjective pentru probleme pe care vedem că nu le vom rezolva; fie pentru că participanții sunt prea îngâmfați – unul din doi e de ajuns deja ca să fie pierdut dialogul – fie pentru că nu sunt bine informați, dar țin de pozițiile lor, fie pentru că s-au lăsat duși de val să discute un subiect de care nu le pasă, de fapt, prea mult în adâncul sufletului.

Cred că avem prea mulți nervi sănătoși pe care suntem dispuși (abia așteptăm, chiar) să-i aruncăm pe fereastră sau prea mult timp cu care nu știm ce ar fi mai bine să facem.

Vedem încotro se îndreaptă cuvintele, știm care ar trebui să fie atitudinea pe care ar fi bine s-o avem, știm și că nu avem generozitatea sufletească să discutăm calm despre ceea ce ne desparte, dar totuși continuăm războiul ca să nu fim primii care își iau jucăriile.

Suntem atât de ocupați să le arătăm altora unde greșesc ei, încât nu mai avem timp să vedem unde greșim noi și ce ne-ar prinde mai bine să facem cu timpul pe care (încă) îl mai avem. Vorba unui prieten. Nu toate bătăliile merită să fie duse, nu toate sunt ale noastre. Putem alege în care ne vârâm (sau pe care le continuăm dacă ne trezim în mijlocul lor).
Să ne vedem de sfințenia care se așteaptă de la noi..

h1

Durere paradoxală

Februarie 19, 2016

Durerea de cap
Se urcă la inimă
Ajunge până
În vârful
Atenției
Și uit
Să mai sufăr.

h1

Non-poezie

Ianuarie 16, 2016

Am visat că aveai
O casă cu scări.
Cânta
De musafiri

Toți căutam ceva
De făcut
De pregătit
Se făcea că eram veseli
Ca florile-n pomi

Dar tu nu erai de găsit

Și toată casa aceea era a ta
Zumzăind de noi.
Ne-ai lăsat cheile
Mărinimos
Și te-ai dus să suferi undeva
Singur?

h1

Revoluţia la 9 ani

Decembrie 24, 2015

o aducere aminte

Timposibil

revolutia-89_591Aveam 9 ani. Eram în clasa a 4-a. Fratele meu, D., era de câteva luni în armată lângă Arad. La mijlocul lui decembrie, nemulțumirile oamenilor se făceau din ce în ce mai auzite. Uneori mă gândeam la diferite locuri din apartament unde aş fi mai ferită de posibile gloanţe, în cazul în care ar fi ajuns până la noi scandalul. La început, nu credeam că va ajunge la nivel naţional. Ne gândeam că va fi înfundat rapid la Bucureşti. Deşi, pe de altă parte, era o presiune şi o tensiune generală între români. Erau sătui.

Vecinul meu A. – de o vârstă cu fratele meu – era la Bucureşti în armată; făcuse cerere să fie transferat, dar nu rezolvaseră nimic până atunci. Crescuse împreună cu fratele meu și erau foarte apropiați. Eu, ca sora cea mai mică a unuia dintre copiii de afară, îi cunoșteam bine pe toţi prietenii lui; cu atât…

Vezi articol original 796 de cuvinte mai mult

h1

exorcizare

Noiembrie 21, 2015

Din când în când, mai trebuie vorbit și cu tine. Altfel, riști să te trezești că nu te suporți, că ai uitat cine ești și dacă vrei să ajungi undeva. Din când în când măcar, e bine să știi dacă trebuie să lupți împotriva cuiva. Și întotdeauna ai de luptat și împotriva ta. Însă trebuie să știi care sunt terenurile care te așteaptă la arme. Să știi ce arme să iei.

Era bun obiceiul jurnalului, dar omul devine comod și are impresia după o vreme că nu are nevoie de așa ceva; că un cântec cântat îi poate fi suficient, mai suficient decât propriul cântec, compus din litere, spații, cuvinte pe alocuri sau chiar cu grămada. Nu știu dacă este ceva mai suficient decât propriul cântec pe care să ți-l asculți în peșteră, în pustie, să te șochezi puțin de tine, să te urăști puțin la descoperirea propriilor cratere, ca apoi să te poți îmbrățișa, știind că tu ești cel cu care stai cel mai mult timp, așa că trebuie să conviețuiți cumva tu cu tine însuți. Însă nu poți conviețui fără să cunoști – sau recunoști – balaurii din minte și din suflet. Să-i privim în față ca să putem să ne întâlnim cu noi înșine și mâine.

Să scriem. Sau să vorbim. Sau să pictăm. Să producem ceva din suflet fără ajutor.

h1

De ce merită să ai elevi (1)

Septembrie 20, 2015

De ce merită să ai elevi (1)
Elevul A. din clasa I. Mă știa de anul trecut, din clasa pregătitoare. Mai mereu îl vedeam cu julituri, vânătăi; nu am reușit să aflu dacă acasă e problema sau afară la joacă. Fiind mai cumințel (cel puțin la mine) și mai retras, cu privire mai timidă, m-a câștigat rapid și îi arătam afecțiune oricând se putea. Nu excela el la engleză, se pare că nici la celelalte materii, teme nu prea își făcea. Nici reclama nu îi era bună. Dar cred că se atașase și el de mine.
Azi, după prima noastră oră, când să ies din clasă și să trec pe lângă banca lui, se ridică rapid și mă îmbrățișează. Și apoi rămâne așa, ca lipitoarea. Iar eu încep să-l întreb:
– Măi, tu știi koala, ai văzut koala pe la televizor?
Îmi dă din cap că nu. Dar nu se desprinde din îmbrățișare și nici eu nu-l îndepărtez.
– Ursulețul koala, nu știi de el? E un ursuleț mic, cu urechi mai măricele, rotunde și pufoase care stă agățat de creanga copacului așa cum stai și tu agățat de mine acuma. Și mănâncă niște frunze verzi din copaci, frunze de eucalipt.
Nu s-a desprins de mine până nu i-am spus că:
– Tre să plec.
Pentru momente din astea merită să predai.

%d blogeri au apreciat asta: