Citim
M-am hotărât: ce cărți (mi-)ați recomanda spre citire? Cărți care v-au fascinat, marcat, pus pe gânduri, transformat poate. Dar neapărat în bine. Și de ce; neapărat să-mi spuneți și de ce; experiența personală e mult mai valoroasă decât impresiile unor terți.
Vă aștept să vă dați cu cititu în stambă, mă interesează bogățiile pe care le descoperiți. Nu vă forțați să veniți din prima cu liste întregi. Un titlu? Perfect. Scrie-mi unul și spune-mi de ce. Așa cum vine pe fus. Mâine îți amintești altul? Nimic mai potrivit: dă-l pârtie.
Mulțam faină, dară.
Timposibil 
[…] Citim […]
ApreciazăApreciază
Citadela, de Saint Exupery
(Din cite imi aduc aminte, e şi una dintre cărțile preferate ale lui Marius Cuceru. De obicei stau bine cu memoria…)
Păi nu eu am citit-o, ci ea m-a citit pe mine… Ăsta ar fi primul motiv pentru m-a marcat…
E de înțeles, nu-i așa?, de ce nu sînt foarte tentat să o lecturez din nou prea curînd… 🙂
E o carte a distincțiilor… Întotdeauna m-au marcat astfel de eseuri, aforistice, teribil de in-decente (în sensul de: cu moartea pe moarte călcînd), scormonitoare, aritmice, care suspendă parametrii cotidieni şi te lansează pe o orbită de care ai auzit de la alții, dar care acum devine parte din zborul tău, și tu parte din zborul altora…
Te ia amețeala… cînd îți dai seama cît timp ai pierdut tîrîndu-te pînă atunci.
Deci, cu un cuvînt, e vorba de o carte antigravitațională…
Enervant de liberă… (No bine, că și autorul s-a dat toată ziua cu avionul…)
Și neterminată…
După ce o citești (cu destul efort, dar nu fără pasiune), nici nu ști dacă ai citit o carte sau introducerea la un alt capitol al vieții tale… Nu e de povestit, e de… trăit!
Iar viața nu e un agregat livrat cu instrucțiuni de folosire…
Ei bine, Citadela ar fi o pagină (sau două) din instrucțiunile de folosire pentru agregatul numit viață, în cazul în care ne trezim visînd (cai verzi pe pereți) că am putea să-l mînuim cumva, ca pe storcător de fructe, sau ca pe o trotinetă fără aripi…
Cum să nu fie enervant să afli că butoanele care ți-au condus pînă atunci viața erau pentru… altceva.
Ele trebuie pornite într-o anumită ordine, nu oricum…
Uitați-vă în jur, cîți oameni nu sînt cu toate butoanele acasă…
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ți-ai dat drumul așa, Aline. Am avut și eu o tentativă cu Citadela mai demult, nu am terminat-o, dar am avut impresia și eu că este o carte despre mine și despre oricine.
Mulțam de contribuție.
ApreciazăApreciază
[…] a pus piciorul în prag(ul blogului): Care ce-ați mai citit important, bă? (ultimul cuvînt l-am pus pentru a marca […]
ApreciazăApreciază
Tolstoi, „Învierea”. Personajul Levin este un personaj tip (invariant) în opera lui Tolstoi. Este convertitul, cel care ajunge, în limbaj heideggerian, la aletheia (descoperirea lucrurilor). De urmărit experiența convertirii din Învierea, pas cu pas. Biblia pusă într-un text literar de excepție. 🙂 P.S. Nu știu ce s-a întâmplat cu comentariul anterior… a fost postat din greșeală, fără să o cer. Rog ștergerea lui.
ApreciazăApreciază
N-am citit-o, dar o am. Mulțam fain, să știi că rușii m-au cam speriat până acum, să văd ce urmează. 🙂
ApreciazăApreciază
1 Corinteni 13 – e mai mult decât o carte… Are și titlu (după Cornilescu): Dragostea. Nu-mi ajunge o viață să îi pricep adâncimea. Iar dacă o voi fi împlinind – transgresând logica și rațiunea –, vor fi auziți unii spunând: „Veniți să vedeți…!”
ApreciazăApreciază
Ehe, asta da. E cea mai grea. Și cea mai frumoasă, de altfel. Și din cauza asta, dar și pentru că desface încheieturile de tensiuni și ne strânge aproape de Viață..
ApreciazăApreciază
Cu riscul de a face exceptie de la topica generala prezentata de alti cititori 🙂 – recomand cartile pe care le-am citit(citesc) si care mi se par interesante:
-Exploring black holes – Edwin F. Taylor
-Physics of the Impossible – Kaku Michio
-That hideous strenght – C.S.Lewis
-Imagining the tenth dimension – Rob Bryanton
ApreciazăApreciază
Mulțumim pentru recomandări. Lasă că pasionații își vor nota oricum.
ApreciazăApreciază
Mathesis sau bucuriile simple, o carte de tinereţe a lui Constantin Noica …
Eram student ȋn matematici pe vremea cȃnd mi-a ajuns pe mȃnă. O cărţulie de mici dimensiuni, scrisă de un Noica ȋn plină sete de paradox, care a reuşit să-mi pună la ȋndoială lumea pe care o ȋnghesuisem cu multă migală pe o coală A4, numind-o emfatic …
… mda, ȋi spuneam, spre ruşinea mea o recunosc, viaţă.
Frămȃntările mele nedialectice – căci nu ştiam ȋncă să fac diferenţa ȋntre interior şi exterior, ȋntre formă şi conţinut, altfel decȃt prin declarararea unuia dintre ele ca insuficient şi exaltarea ȋn faţa celuilalt – şi-au găsit ȋn această tensiune dintre istorie şi geometrie o albie ideală pentru orientarea ȋntregului meu parcurs către Marea cea mare.
M-a cucerit stilul, pe care am ȋncercat adesea să ȋl imit (fără succes), ȋn timp ce cu vȃltoarea de paradoxuri legate de ordinea vieţii şi de temeiurile pretenţiilor cu privire la datul ontologic al ideilor am avut de dus grele lupte.
Eram student la informatică, scriam programe pe calculator, concepeam realităţi care penetrau circuite ȋn nişte creiere artificiale, jonglam cu date; tocmai ȋn acea perioadă, datorită acestei cărţi a lui Noica, am lepădat definitiv modelul potrivit căruia creierul este un simplu computer care nu face altceva decȃt să ruleze un soft – gȃndirea, coordonarea unui trup etc – prelucrȃnd fără odihnă vise, observaţii, idei, concepte …
Pe de altă parte, paradoxal, pledoaria lui Noica ȋn favoarea spiritului geometric m-a lecuit de … geometrie ca model de raportare la viaţă. Ȋmpreună cu Călăuza lui Tarkovski ea a deschis ȋn viaţa mea uşa către o altfel de viaţă, nu mai puţin palpitantă de cȃt cea a faptelor ȋnşirate pe aţă: o lume deloc virtuală, cȃt se poate de prezentă ȋn efectele asupra spiritului omenesc, anume cea a ideilor.
Era un tȃnăr tare cool Noica ăsta, la vremea lui, nu-i aşa?
Da, ştiu (pe cine păcălesc?): e mai degrabă o broşurică. Poate că aşa este … dar ce carte!
ApreciazăApreciază
Mulțam, Dyo-le. Foarte bine că e o broșurică, asta înseamnă că pot pune mâna pe ea și ăia mai ocupați fără să se teamă că n-o duc la capăt. Îmi plac poveștile din jurul cărților, poveștile din viață. Fragmentele astea de timp concret sunt ținute minte mai bine de cititor.
Cu imitarea scrisului, să nici nu-ți pară rău că n-a ieșit; omul scrie cel mai luminos atunci când scrie așa cum e el, nu cum e altul.
ApreciazăApreciază
Apropo, Micul prinț e o altă broșurică, dar ce ecouri are, ce sensuri…, nu?
ApreciazăApreciază
[…] lui Camix (ȋntru care vă provoc şi pe voi, dȃnd click AICI) mi-a adus aminte de Cărarea spre regăsire, seria de pietre de aducere aminte ale devenirii mele, […]
ApreciazăApreciază
Frații Karamazov si Crima si pedeapsa – F. Dostoievski,
Ferigi si elefanti – C.S. Lewis (e o colectie de eseuri-http://www.humanitas.ro/humanitas/ferigi-%C5%9Fi-elefan%C5%A3i)
Mizerabilii – V. Hugo
ApreciazăApreciază
Mulțam, Mirela. Se notează și astea. Personal, am început și am dus o vreme Frații, dar nu am avut răbdare să-i și termin. Nu am răbdare după Dosto, e prea realist pentru mine, deși e foarte apreciat.
ApreciazăApreciază
Primul volum din Fratii… m-a tinut cu sufletul la gura si cu multe notite preluate dintre gandurile lui Dostoievski si atribuite calugarului Zosima. Cu al doilea volum a fost mai greu si pentru mine :). Totusi, ramane cartea de referinta a anului trecut (pentru mine:) ).
ApreciazăApreciază
„Pain, the Gift Nobody Wants”, by dr. Paul Brand with Philip Yancey. (Title: self-explanatory!)
ApreciazăApreciază
Hm, mda, citii câteva recenzii. Pare mai prietenoasă decât la prima vedere (a titlului). Am avut o discuție cu cineva despre asta nu de mult. Mulțam mult.
ApreciazăApreciază
A.C. Grayling , `Alegerea lui Hercule: placerea si datoria in secolul 21`, e in opinia mea o carte care ar putea sta la baza unor discutii axate pe teme de (maxima) actualitate.
ApreciazăApreciază
Mulțumim, wisefield, pentru recomandare!
ApreciazăApreciază
Camix
Da tu ce carte ai terminat?
ApreciazăApreciază
😆
Multe. N-o să le înșir, că nu mă interesează să fac paradă.
ApreciazăApreciază
ai citit cele 40 de zile de pe musa dagh?
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Forty_Days_of_Musa_Dagh
ApreciazăApreciază
Nu, n-am auzit de roman. Mulțumex dă recomandare, o să cercetez! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ai aici și titlul și argumentele. a devenit cartea mea preferată dintr-un motiv intim https://despresufletulmeu.wordpress.com/2017/07/20/rhadopis-din-nubia-naghib-mahfuz/
ApreciazăApreciază
Nu știu cum s-a rătăcit acest comentariu prin conductele blogului, dar am dat de el acu și l-am resuscitat. 🙂 Mulțumesc de comentariu și de postare, îmi amintește de o scenă din Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară. Foarte mult chiar.
ApreciazăApreciază
[…] lui Camix (întru care vă provoc și pe voi, dând click AICI) mi-a adus aminte de Cărarea spre regăsire, seria de pietre de aducere aminte ale devenirii mele, […]
ApreciazăApreciază
Ana Barton – Pervazul lui Dumnezeu. Proză scurtă de calitate superioară. Texte condensate, inegalabile în intensitate, narațiuni greu de repovestit, surprinzătoare, provocatoare, neașteptat de directe. Fascinat, marcat, netransformat (în bine, sau în rău). Impresionat, pus pe gânduri.
ApreciazăApreciază
îți mulțam. notat pe listă.
eu cred că totuși ești transformat. măcar ca stare sufletească pentru că găsiși o frumusețe.
ApreciazăApreciază
Ni tu, ca este la biblioteca. Asta da surpriza. O sa trec s.o iau intr.o zi. 🙂
ApreciazăApreciază
Una care nu face parte din recomandari neaparat, ci mai degraba la categoria „analiza” sau barfa, te.a interesat sa citesti ‘Spovedania unui preot ateu’?
ApreciazăApreciază
Da, dar n-am ajuns. Omul are blog. Îmi pare deschis, inteligent și curajos. Open minded, cum se spune. Ai citit cartea?
ApreciazăApreciază
Da, citit. Am chiar dat năvală. N-a fost deloc ce m-am așteptat tocmai pentru că mi-a lăsat și mie aceeași impresie inițial. De-asta aș fi vrut să văd cum ți se pare ție.
Are blog, da, are și pagină fb. I-am și lăsat o… „recenzie”. uitându-mă în urmă, acum îmi pare chiar prea încurajatoare. Deși am zis și acolo niște chestiuni.
Are un mic clip/interviu făcut de Recorder, în care îmi pare că arată destul de transparent ce crede și care m-a lămurit de tot dacă până atunci mai aveam dubii.
ApreciazăApreciază
am cartea fotografiată, că i-am trimis-o unei prietene care stă departe și voise să o citească.
ApreciazăApreciază
Ar trebui s-o citesc; altfel n-am putea discuta pe ea, nu?
ApreciazăApreciază
păi altfel cam greu, da. 🙂 dacă crezi că ai timp, ar fi fain. dacă vrei să ți-o trimit, să zici.
ApreciazăApreciază
uite:
ApreciazăApreciază
https://oxigen2.net/2018/07/27/viitorul-unei-intrebari/. Reading, hearing…
ApreciazăApreciază
Dificile subiecte
ApreciazăApreciază
what about watching? nothing at all?
ApreciazăApreciază
Red Dog: True Blue (2016).
ApreciazăApreciază
i see..
ApreciazăApreciază
M-am hotarat sa devin prost – Martin Page
ApreciazăApreciază
Mersi dă contribuție.
ApreciazăApreciază
Serios, e o carte de citit. Te provoc să o citești. Ok, o recomand cum se spune…
ApreciazăApreciază
Și eu te-am provocat în câteva rânduri, dar fără succes.
ApreciazăApreciază
N-am succes la provocări, iar provocările de succes nu mă reprezintă. Totuși, o recomandare poate fi în același timp o provocare. O provocare neprovocatoare, desigur. Un îndemn, altfel spus.
ApreciazăApreciază
Destul de rău că se uită atât de repede provocările acceptate și se țin minte doar cele refuzate…
Se pare că nici eu nu am succes la provocări, dar fiecare își cunoaște preferințele, interesele, curiozitățile..
un titlu de altfel interesant, însă lupta cu timpul și cu alte impedimente..
ApreciazăApreciază
Titlul pălește în comparație cu conținutul, e doar o ușă deschisă către o capodoperă literară. Înțeleg că nu ai răgazul necesar lecturării. Poate altădată.
ApreciazăApreciază
De buna seama, nu ma refeream la titlu literal, ci la continut.
ApreciazăApreciază
Iar conținutul e de savurat. Pentru că acesta e cuvântul potrivit referitor la cartea pe care ți-o propun spre citire.
ApreciazăApreciază
După ce citești Variațiunile, mai negociem.
ApreciazăApreciază
N-am găsit nici o sursă. Am căutat și în librării, nimic. M-ai făcut curios cu cartea asta și chiar mi-aș dori să o citesc. M-aș mulțumi și cu interpretarea scenică, dar nici asta nu mi-a fost dat să o găsesc.
ApreciazăApreciază
În librării m-aș mira să o găsești. Eu am găsit-o la bibliotecă și am luat-o pentru mama. Trebuie să o aveți la bibliotecă.
ApreciazăApreciază
Voi căuta și voi citi. Sună ca bate și ți se va deschide. Don Giovanni chiar acum pe Mezzo.
ApreciazăApreciază
Nu mai știu cum să scap de chenarizările penibile ce-mi îngrădesc textul. Chenarizează textul, pardon.
ApreciazăApreciază
Pervazul lui Dumnezeu de Ana Barton… Un feedback?
ApreciazăApreciază
Spor. Daca nu o aveti, pot fotografia cand mai trec pe acolo.
O sa mai bag si eu cateva randuri din Crestinul in cetate.
Despre cartea Anei Barton, avea si povestiri refreshing, dar mi.au parut cam scurte ca sa pot intra in poveste, sa ma pot lega de personaje, mi.ar fi placut sa construiasca putin mai complex evenimentele sau/si personajele. Dar e chestie de gust.
ApreciazăApreciază
acu câteva zile am fost anunțată că eseul cu filme+copii a trecut aproape bine de 2 peer reviews, mai trebuie să aduc niște modificări pentru varianta publicabilă. mulțam de ajutor.
ApreciazăApreciază
cu placere
ApreciazăApreciază
i knooow!
ApreciazăApreciază
Fata care citea in metrou Christine Feret-Fleury. O carte… de citit.
ApreciazăApreciază
de citit nu neapărat în metrou. prezentare nedrept de sumară. ar fi trebuit să menționez: de neratat. cel puțin. un must read. merită să-ți faci timp să o citești. n-am uitat de variatiuni. deloc.
ApreciazăApreciază
🙂 Bun, bun.
:)))) Nu, nu chiar în metrou, mai ales că noi nici nu avem, iar în tramvai e prea multă lume înghesuită ca în borcan, iar în autobuz (pe care îl prefer) e prea bine și cald și imediat tre să cobor.
ApreciazăApreciază
autobuzul e ok. metrou nu e nici pe aici. cu tramvaiul e altceva, avem tradiție… iar cartea e superbă.
ApreciazăApreciază
aham, pus pe listă.
Cu tramvaiele e ca în La țigănci a lui Eliade. Știi faza?
ApreciazăApreciază
nu mai rețin. am citit-o pe la 16 ani, de nevoie. lecturi suplimentare… a nu se înțelege că subestimez valoarea lucrării.
ApreciazăApreciază
și eu rețin selectiv.
Personajul principal masculin iese în canicula de afară și dă să aștepte tramvaiul. Așteaptă până se urăște, după care hotărăște să își ia picioarele în spinare să plece pe jos. După ce se depărtează puțin de stație, trece tramvaiul întârziat pe lângă el. Supărat că tocmai l-a ratat după ce stătuse atât de mult timp în căldură să-l aștepte, se oprește iar în următoarea stație, doar doar va veni. Iar stă până i se acrește, iar se ia la pași pe jos, iar alt tramvai trece pe lângă el. 😀
ApreciazăApreciază
aproape că vizualizam reclama aia de la Coca-Cola (pe care n-am mai găsit-o când am căutat-o), de prin anii ’90, care începea cu un adolescent așezat pe marginea trotuarului într-o zi toridă vară, trăgându-și suflarea și sorbind dintr-o sticlă de Cola în vreme ce talpa bocancului aproape se lipise de asfalt și se întindea ca un cașcaval de pizza când își ridica piciorul. Unforgettable fază!
ApreciazăApreciază
Laura Restrepo
Dulce companie.ApreciazăApreciază
Ce m-ai derutat cu asta. N-am băgat de seamă că e la postarea despre ce Citim, crezusem că e la melodii, la Creation și dădeam căutare pe youtube s-o ascult!! :))) Și una îmi recita în spaniolă fragment de carte. Deci ca să vezi cum funcționez.
De descoperit îngerul.
ApreciazăApreciază
imi place cum e scrisa, subiectul e incitant. citibila, intr-un cuvant. inca citesc din ea.
ApreciazăApreciază
Fain.
eu citit recent Răposatul Mattia Pascal, Luigi Pirandello. Foarte interesantă fuga pentru eliberare, umorul autorului..
ApreciazăApreciază
o am pe undeva, am cumparat-o mai demult de la un anticariat. tre s-o gasesc, m-ai facut curios. a, si sa o citesc, bineinteles.
ApreciazăApreciază
Chiar? Ce tare! Eu n.am gasit.o la noi decat la sala de lectura si nu puteam ramane. Mi.am comandat.o din Bucuresti. Alesesem sa fac articol pe seama ei si nu puteam fara. 🙂 A fost o aventura ca o comandasem de la o tipa care trimitea doar comenzi peste 10 lei, chestie observata de mine dupa comanda. Scriu email sa intreb daca mai e valabila conditia, dar pana sa primesc raspuns, fac alta comanda fara conditie de livrare. A doua zi ma suna tipa cu prima comanda ca totusi o sa.mi onoreze comanda ca ii scrisesem un email frumos, respectuos, spre deosebire de altii. :)) intre timp primisem si confirmarea comenzii a doua. :)) Deci o asemenea carte aventuroasa trebuie citita. Curioasa de impresii
ApreciazăApreciază
pus pe lista.
ApreciazăApreciază
In italia a fost revived de my fave care a adaptat.o la scena si a jucat.o prin tara. Acu cateva zile a fost premiat pentru succesul cu piesa dupa roman.
ApreciazăApreciază
http://www.humanitas.ro/humanitas/continentele-insomniei
ApreciazăApreciază
https://www.ecasacartii.ro/lexicon-de-critica-biblica.html
ApreciazăApreciază
Ți-ai luat-o?
ApreciazăApreciază
Nu, dar intenționez. Am descoperit-pe blogul lui vasiamar.
ApreciazăApreciază
Vaisamar
ApreciazăApreciază
Da, am înțeles că la el te referi.
ApreciazăApreciază
ai aruncat o privire?
ApreciazăApreciază
Da, m-am uitat puțin.
ApreciazăApreciază
si?
ApreciazăApreciază
Pare interesantă. Și utilă.
ApreciazăApreciază
asa-mi pare si mie. multam de raspuns.
ApreciazăApreciază
cu plăcere, deși nu prea ai pentru ce.
ApreciazăApreciază
https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/extrase-razlete-din-caiete-vechi-2?utm_campaign=adevarul.ro
ApreciazăApreciază
La primul paragraf voiam să mă dezlănțui și să spun că oratoria nu i-a lipsit niciodată lui Pleșu, dar că fix acea oratorie – sau acel gen de oratorie – e cea care m-a ținut destul de departe de el: superior, condescendent și intelectual. Dar că fix pedagogia pentru care militează e acolo e pedagogia pe care el însuși n-o aplică. 🙂 Sună bine, întotdeauna, acel gel de pedagogie despre care scrie, dar nu e suficient să scrii despre ea, toți știm că acela e idealul, totuși prea puțini îl practică.
Iar apoi am ajuns la paragraful cu singurătatea și locul pentru manifestarea prezenței lui Dumnezeu și am simțit că în sfârșit încep să respir în acest text. 🙂 Parcă încep să înțeleg mai bine un cunoscut al meu, nu știu dacă neapărat asta ar explicația singurătății și a nevoii de singurătate în acel caz, posibilitatea ca asta să fie o explicație capătă acum niște șanse în plus.
E interesantă și partea cu cermonialul. Eu nu prea am fost și nu prea sunt cu ceremoniile, pentru faptul că îmi intru în atmosfera sărbătorii nu neapărat sincronizat temporal cu sărbătoarea. Asta nu pentru că mi-aș propune, ci pentru că simt că aș plana undeva în afara ei și am nevoie de o fază emoționantă care să mă introducă în ea. Probabil ar trebui să depun și eu puțin fort. Îmi place, bineînțeles, ideea cu ne-fixarea.
ApreciazăApreciază
Poti vorbi si despre lucruri pe care nu neaparat le aplici. Singuratarea e naspa. Ceremonialul e de cele mai multe ori, fake.
ApreciazăApreciază
Dacă tot e nașpa singurătatea, de ce omul preferă să se retragă în singurătate în continuare atunci când alții vor să-l scoată de acolo? Presupunând ideea că cei care vor să-l scoată îi sunt cât de cât simpatici sau cel puțin așa li se transmite.
ApreciazăApreciază
Pentru ca uneori vrea sa fie singur, desigur. Singuratatea e altceva decat nevoia de a fi singur. Singuratatea e un fel de însingurare.
Se poate sa fii singur si sa nu te simti însingurat. Invers, nu.
ApreciazăApreciază
Absolut. Dar e posibil si sa nu mai vrei sa iesi din starea de a fi singur pentru ca te-ai prea obisnuit asa si parca e mai bine si mai comod?
ApreciazăApreciază
Posibil, dar nu e bine. Umanitate înseamnă socializare. Știai că persoana are la bază prosopon, de unde și prosopul, cel
de față?ApreciazăApreciază
mda. dar dacă se retrage ca ariciul înseamnă că nu dorește prosopon. sau nu dorește cu unii.
ApreciazăApreciază
daca se retrage ca ariciul, e din diferite motive. unii se retrag din simpla comoditate. singur, e mai sigur. mai sigur ca nu ajungi sa te contrezi cu cel (cei) ce-ti sunt prin preajma, ca nu-ti
compliciviata, ca eviti din start orice pare sa vina in contradictie cu decorul linistitor al vietuirii singulare.ApreciazăApreciază
Exact… La asta mă gândesc și eu că e foarte posibil. Iar asta înseamnă că celălalt nu e o prezență atât de atractivă..
ApreciazăApreciază
Nu e atractiva pentru ca e imprevizibila, te smulge din cadrul decorului solitudinii linistitoare. Singur, e mai sigur. Doar ca nu e.
ApreciazăApreciază
Mda.. pana nu incerci, insa… Macar sa se incerce.
ApreciazăApreciază
Cum se poate afla ce dorește celălalt în cazul ăsta? O metodă de a afla? Sau va spune doar timpul + omul de bunăvoie?
ApreciazăApreciază
Am nevoie totuși de o părere aici. Așa, pur și simplu ce crezi tu.
ApreciazăApreciază
nu a iesit textul cum l-am tastat. oricum, intelegi ce vreau sa zic. pros opson e termenul din care deriva persoana.
ApreciazăApreciază
înțeles.
ApreciazăApreciază
http://epistematic.net/
ApreciazăApreciază
hmm, îs descărcabile? Că nu reușesc nicicum, se pare.
ApreciazăApreciază
Link 1: Aici. ca sa descarci.ApreciazăApreciază
Da, acolo intrai de prima dată, dar pe orice clickuiam, nu îmi făcea legătura la vreun download.
ApreciazăApreciază
https://www.quora.com/profile/Santiago-Castro-15
ApreciazăApreciază
Citești neuroștiință? Dificilă chestie.
ApreciazăApreciază
am dat doar peste articol. imi pare interesant. nu citesc neurostiinta, abia daca mai apuc sa citesc cate ceva pe fuga.
ApreciazăApreciază
Tratat despre banalitate Nicolas Grimaldi
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Citit? L-am pus pe listă. Eu încă mai am de terminat romanul început hăhăă, foarte puțin mai am, dar nu am deloc spor. Și îs și împărțită în prea multe fragmente.
De exemplu vreau să testez (dacă tot am) instrumente de genul:
https://www.youtube.com/results?search_query=watercolor+pencils
ApreciazăApreciază
Pagina 102. Aici am ajuns și nu mă mai satur de citit. Cartea anului la mine, cu precizarea că altceva nu am reușit să citesc până la capăt anul ăsta. Recomand.
ApreciazăApreciază
Fain. Înțeleg foarte bine treaba cu cititul până la capăt. 🙂
Am auzit o recomandare pe care am pus-o pe listă de asemenea, cred că ar fi o lectură interesantă: Jacques Maritain – Arta reda paradisul.
ApreciazăApreciază
https://humanitas.ro/humanitas/carte/isus-al-meu
ApreciazăApreciază
Aha, mulțam, pun pe listă. Ai văzut e-cărțile puse la dispoziție gratuit de Humanitas?
ApreciazăApreciază
Da. Am descărcat câteva. Musil, Kafka, Baudelaire, Nietzsche, John Stuart Mill, Oscar Wilde, Joyce. O mică bibliotecă mare. Cartea lui Liiceanu e disponibilă deocamdată doar cu precomandă. În librării va apare spre sfârșitul acestei săptămâni, mi-au spus cei de la Cărturești
ApreciazăApreciază
fain! Dar de pe doxologia, liternet si renasterea? tot gratuite.
ApreciazăApreciază
Ediția digitală: https://humanitas.ro/humanitas/ebook/isus-al-meu-ebook. Pleșu: https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/cei-ce-cred-si-cei-ce-nu-cred-2?fbclid=IwAR2zjUBCwIaAxyPnDZBJ2lCEZWiT5xbqacmkMXW7hrgbxfZ0ZLk5pAqQGTo
ApreciazăApreciază
n-am gasit sau n-am stiut sa caut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe asta am mai reușit s-o găsesc, restul numa dacă intri pe siteurile lor și cauți individual ceva care te interesează ca să vezi dacă e free. Deși parcă liternetul e gratuit.
https://edituradoxologia.ro/carti-gratuite
Vezi dacă îți găsești ceva de interes, eu mi-am descărcat mai multe de aici. Însă așa aș prefera să fie pe hârtie :))
ApreciazăApreciază
un dialog interesant:https://www.youtube.com/watch?time_continue=7&v=Xf1YAoUMwkM&fbclid=IwAR0tfvs6ruq4_wEx-H3WNKcLC1DzJMbChyxUa8Faz_C6ANmDDaK6ngOk6MU.
ApreciazăApreciază
Am citit articolul lui Pleșu și m-am uitat și la interviul cu Liiceanu. Nu am citit cartea, ceea ce pot dezbate e legat de astea două chestiuni. Discursul lui Liiceanu nu mi-e chiar pe felie, nici pe interes, perspectiva filosofică nu-mi e familiară iar sublinierile acelea cu ceea ce ”este” etc nu îmi spun prea multe.
Ceea ce nu mă încântă e opunerea – simplistă, după mine – celor două de parcă ar trebui nepărat să fie în opoziție: teologie = cercetător parțial, deci necredibil vs filosof = cercetător viabil, deci credibil, ne”îndoctrinat”. Au fost și sunt destui care sunt și filosofi și teologi în același timp. Lucrurile ar putea fi tratate mai nuanțat, după mine.
Pleșu mi se pare și el că expediază în categorii mult prea ușor trasate mulțimile de suflete care nu își găsesc loc în niciuna dintre categoriile acelea. Prea mult se bate moneda pe fluturarea unui stindard al neasumării credinței la exterior, care ascunde de fapt o credință veritabilă dedesubt. Foarte bine, nu spune nimeni nu sunt destui destui care se potrivesc în categoria asta, deși mie îmi pare ciudată porționarea aceasta a oamenilor în asemenea categorii.
Însăăăă… însă mie nu mi se pare că rezultă direct din „cel care nu crede că crede” – cel din versetul „Cred, Doamne, ajută necredinței mele”, idealul credinciosului. E mult mult prea limitativ și biased. Îngust. Nu neapărat cele două sunt echivalente, trebuie văzut mai degrabă cazul particular al fiecărui om, nu îi faci pe toți pachet și îi pui automat în groapa idealilor sau în groapa îngâmfaților care cred că cred și care în mod sigur sunt doar (orto)praxiști.
Mai sunt încă o grămadă de nuanțe de subcategorii în categoria „cred că cred”, care nu se autoîndreptățesc, care se pot identifica bine mersi cu „cred, Doamne, ajută necredinței mele”. Sunt mult mai complecși sufletește și spiritualicește decât ni se bagă pe gât cu aceste categorii. Nu toți care cred că cred sunt nepreocupați de autocercetare, nu se mai confruntă cu îndoieli, cu depărtări, cu anxietăți, cu deprimări, cu interogații rămase nerăspunse.
Din moment ce nu am citit cartea, nu-mi dau seama cât din ceea ce am văzut în articol și interviu spun ceva despre conținutul cărții, dar cam astea ar fi reacțiile mele deocamdată.
Am văzut, însă, că se discută intens în virtual despre cartea lui Liiceanu, am salvat spre lectură ulterioară vreo 2 articole, o să ți le trimit să vezi dacă te tentează. Eu nu le-am citit încă, dar m-am gândit că poate o să te intereseze pe tine dacă ți-a plăcut cartea și le putem aborda. Îmi zici tu dacă n-am înțeles corect ceva din ceea ce am văzut so far.
ApreciazăApreciază
O reacție (importantă și ea pentru numele autorului) la un articol al lui Sever Voinescu: https://www.facebook.com/alin.suciu.77/posts/10158348376353555
și
ApreciazăApreciază
https://www.tvrplus.ro/emisiuni/garantat-100-47-0
ApreciazăApreciază
Oh, I see! Oh, stai sa-ti arat si eu ce am reusit sa vad interesant in ultima vreme. S-ar putea sa te tenteze ceva. Am avut acces la hbo pe net o luna (mai am cateva zile) si am vazut 2 serii faine.
Vanity Fair, dupa romanul lui Thackeray:
(Joaca in el cateva episoade si actorul din serialul doc martin)
Si unul cu razboiul rozelor sa mai prind si eu ceva istorie britanica, foarte tare:
(Richard 3 mi-a placut cel mai mult dintre personaje)
Si mai vreau sa vad macar catrva episoade din Victoria. Daca iti pare ceva interesant si ai acces..
ApreciazăApreciază
Uite tu câte:
http://www.101books.ru/
ApreciazăApreciază
https://edituratact.ro/colectii/pasaje/obsolescenta-omului-volumul-1/
ApreciazăApreciază
Citesti acum? Parca un fel de matrix.
ApreciazăApreciază
Am văzut ceva la tv. https://alephnews.ro/inregistrare/ia-sa-vezi-amintiri-despre-viitor/
ApreciazăApreciază
https://www.sbro.ro/noul-testament-sbr.html
ApreciazăApreciază
De edcr ce zici?
https://www.bible.com/ro/bible/2311/GEN.1.edcr
ApreciazăApreciază
Ntsbr ediția de studiu,vine cu numeroase note de subsol relevante,având la bază manuscrisele originale care alcătuiesc textul noului testament. Este în opinia mea, cea mai acurată traducere românească a NT,de până acum. EDCR, pare destinată cu precădere uzului liturgic.
ApreciazăApreciază
Ebiblia, aplicația dedicată studiului Scripturilor, conține această traducere. Poate fi descărcată de pe Google play, sau direct de pe site.
ApreciazăApreciază
Când lucrez la computer, lucrez cu versiunea asta https://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/genesa/1/
ApreciazăApreciază
https://ebiblia.ro/app/index.html?ebiblia#_
ApreciazăApreciază
Da, am văst, nu am comparat versiunile, sa vad daca sunt diferente (mari) si de cand are fiecare reviziuirile.
ApreciazăApreciază
https://books.google.ro/books/about/Fizica_triste%C8%9Bii.html?id=RvV2EAAAQBAJ&printsec=frontcover&source=kp_read_button&hl=ro&newbks=1&newbks_redir=0&gboemv=1&ovdme=1&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false
ApreciazăApreciază
Citit-o? O ai fizic? Am găsit-o în en electronic
ApreciazăApreciază
O citesc, am trecut de jumătatea cărții și pot spune doar că sunt uluit. Nu am mai citit ceva asemănător până acum.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am pus pe lista.
Eu citesc cateva…
Scrisori Hannah Arendt – Martin Heidegger 1925-1975
Frica si cutremur – Kierke (am citit Jurnalul seducatorului si Diapsalmata, imi place tipul asta, ce destin dramatic, tragic el cu Regine, aproape ca regret ca nu m.am nascut cu 2 secole in urma)
Singur. Viata lui Mihail sebastian, Tatiana Niculescu
ApreciazăApreciază
Tradusă în limba română. O traducere foarte reușită, superbă cartea. Citesc în paralel ‘Un roman natural’, cartea cu care a debutat autorul, de excepție și acesta.
ApreciazăApreciază