Mooovies
Aici sunt filmele despre care am scris de-a lungul timpului pe blog. Mai uşor de pescuit, spălat, mâncat, savurat:
Zona de (ne)interes, 2023
Viețile prezente din PAST LIVES, 2023
Reținuții din Holdvovers, 2023
Omorârea omului și timpului în Killers of the Flower Moon, 2023
Căderea relațională din Anatomy of a Fall, 2023
Sunet și dinamică în Maestro, 2023
Operațiunea Anthropoid, 2016
The Royal Game, rezistența tăcută, 2021
Oppenheimer, un film istoric și filosofic, 2023
Mari 2018. O coreografie a vieții.
Will.
La o sclipire a minţii (A Beautiful Mind)
Ups and downs (Seinfeld, I’m telling it for the last time)
Călătoria dintre doi oameni (The Painted Veil)
The Insider revăzut
Avatar, un Gulliver postmodern
Cât de Up in the Air sau down to earth?
Mai este mult până la 3:10? (3:10 to Yuma)
În Brazil şi nu numai
Noah în sfârșit
Un oraș: Broken City
Femininul în film
Salvarea din Hacksaw Ridge, 2015
Caut un vinovat. The Machinist.
Drama din The Railway Man. 2013
Emoția Manchester by the Sea
Chinul din Calvary (2014)
Despre Perfect Sense
Timposibil 
Brazil?
ApreciazăApreciază
Holland, dar recunosc că e bună şi Brazil. 🙂
Nu văzui filmul Brazil. Încă. Însă, cum îmi vine greu să te refuz, sunt sigură că îl voi vedea în scurt timp şi va fi şi un Brazil. Stau pe gânduri dacă să te întreb acum ce te-a atras la el sau după ce îl văd.
ApreciazăApreciază
A fost ieri pe Dolce-CineStar. De câte ori îl văd mă atrag lucruri noi – regie, scenografie, scenariu, actori, toate din prima, dar detaliile sunt atât de numeroase că nu le poţi sesiza decât la re-vedere… M-a atras mai întâi atmosfera kafkian-onirică adaptată viitorului din păcate posibil. Sugestiile religioase abundă şi ele – nu tocmai ortodoxe, mai degrabă genul care i-ar scandaliza pe prietenii lui Iov… L-am văzut de vreo 4-5 ori şi mai urmează.
ApreciazăApreciază
Apropo de Holland, m-am dezis total de ei din cauza jocului oribil de brutal, penal aş zice, din finală. Păcat, dar pentru mine nu se mai cheamă sport ce fac ei, au intrat în domeniul cinismului şi asta nu se mai repară. Să-i ierte cine poate…
ApreciazăApreciază
A-ha! La fel mi s-a părut şi Matrixul (primul „episod”, filmul) în privinţa sugestiilor şi a repetărilor necesare pentru tabloul complet. a, da. şi regie. Dar ştiu că am zburat peste 50 de ani cu asta şi nu vreau să-mi săpui că amestec mere cu pere. sau, mai rău, cu bere. a fost doar o asociere spontană.
Îi voi da o vedere oricum!
Apropo de Holland, ştiu, ştiu, te-am citit la Dyo. 🙂 Dar aş fi zis că spaniolii au faultat la fel de urât în finală în partea lor de acţiune. Aşteptam mai mult de la ambele trupe. Mult mai mult. Îmi tot aminteam cum la un campionat european la ei acasă aflam că publicul îi fluieră pentru tragere de timp chiar dacă scorul îi avantajează. Şi jocul era în consecinţă. Atunci m-am îndrăgostit: şi sunt sigură că merg (eu) şi din inerţie încă mult timp după eventuala „cădere”. Dar e drept, acum au fost sub acel nivel. Însă nu prea am găsit echipa care să ofere modelul pe care l-am vrea (cât am văzut eu din optimi încoace, doar spuma, şi aia selectiv). Regret că nu am văzut Portugalia chiar deloc.
ApreciazăApreciază
Toate filmurile sunt urate si proaste!
ApreciazăApreciază
Eu mă ce întreb ce ar zice filmurile despre tine.
ApreciazăApreciază
Deci mie imi plac filmii franceji, indieni, rusi si britanici… si cativa romanesti.
Daca ar fi sa enumar cateva titluri:
James Bond, Kabhi Alwida Naa Kehna, The Queen, Lola rennt, 28 days later, Love actually, Amarcord, The second coming, Ask the dust, Harry Potter, Stargate, The cube, Bitter Moon, Pianistul, The mask, Augustus, Alexander, Terminator, Nothing Hill, Event horizon, The 13th floor, Matrix, Hannibal, The war of the worlds, Asterix&Obelix, RRRrrrr 🙂 s.a.
Dar astea mi-au placut cand le-am vazut. Daca ar fi acum sa le vad pt prima data, nu m-as uita la ele:)
Nu mai ma omor deloc cu cinema, ci cu lectura…
ApreciazăApreciază
Pestriţă treaba la tine cu filmurili. Aproape că trece dincolo de complexitatea firească pe care o presupune unicitatea fiecărei persoane. Lăudabil că ai trecut pe cărţi (poate fi o calitate, dar nu neapărat, depinde ce cărţi), poate o să scrii despre ele.
ApreciazăApreciază
Bhagavad-gītā si aia cu mintea nou a imparatului, de Penrose latest… Hadith stuff si Bhagavata Purana in curs de 🙂
ApreciazăApreciază
ce filme bune ai mai vazut?
ApreciazăApreciază
Mi-am stors creierii o vreme și apoi mi-am amintit brusc că am văzut recent unul la cinema care mi-a plăcut foarte mult și pe care l-aș mai revedea iar: e o combinație de acțiune, poveste de dragoste, acceptare, voință și nehotărâre totodată. Ingioi!
Are și o regie interesantă, începe cu sfârșitul și apoi te plimbă prin timp, dar nu e derutant.
ApreciazăApreciază
abia azi am reusit sa-l vad. a fost fain. merci. daca mai ai si alte recomandari, primesc. 😉
ApreciazăApreciază
azi am vazut the words. este dragutel… poate o sa-ti placa.
ApreciazăApreciază
Da, mai am de recomandat: mi-a plăcut teribil The Ghost Writer când l-am văzut la cinema. (Nu are nimic de a face cu ghost, e doar denumirea slujbei de a scrie diferite texte, cărți în numele unei celebrități.) Are și niște cunoscuți pe acolo, dar și ideea sau ideile mi-au rămas.
Văd că și Wordsu e cu scriitor.
ApreciazăApreciază
da. : )) chiar am vrut sa zic ca mi se pare ca seamana the words cu the ghost writer (pe care l-am vazut), dar nu mi-am adus aminte pe loc numele lui, si chef sa caut n-aveam. stiu c-ai si avut o vreme la baner o imagine din the ghost writer…
ApreciazăApreciază
dar one day l-ai vazut? asta e cu scriitoare: )) eu l-am vazut ieri si e dragutel.
ApreciazăApreciază
Chiar așa, vezi?, uitasem că l-am chiar avut ca header. Era o imagine numai bună pentru deschiderea spre natură din acest spațiu electronic și bițic. Nu am văzut One Day, cel puțin nu încă. Dacă îmi mai vin idei cu ce ai mai putea viziona, o să te let know. Dar în ultima vreme, am văzut destul de rar filme, mă pasionează tot mai mult Travel & Living și, atunci când apuc, acolo îmi cam arunc ochii. Am niște filme care șed frumușel și dospesc pentru a fi văzute, dar încă no chance.
ApreciazăApreciază
Growing Up Smith (2015)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
pare simpatic. nu știu totuși dacă m-ar tenta.
mi-aș fi dorit să spui ceva de Manchester..
ApreciazăApreciază
O drama britanica, destul de diferita de cele vehiculate in spatiul latino-balcanic. Nu neaparat ca subiect, mai degraba sub aspectul interpretarii. Presupun ca ar fi de dorit sa fi familiarizat cu scenariile britanice ca sa le poti gusta.
ApreciazăApreciază
Și mie mi-a părut britanic, dar nu e. se pare că e cât se poate de americănesc.
Deci l-ai văst?
ApreciazăApreciază
Pe sarite, recunosc.
ApreciazăApreciază
🙂
Vai, te-o terminat de plictiseală. 😦 Îmi pare rău că te-o chinuit. (sper să nu-mi fi urat câte ceva de rău după ce văzuși fragmentele :)) ). Appreciate much că ai încercat să răspunzi la provocarea mea. Regret totuși că ți-a lăsat un gust amar, dar e drept că nu pare un gen de film care să aibă priză prea largă.
PS: Da, poate contează și asta, serialul comedie britanic 100% Doc Martin mi-a plăcut mult, chiar dacă fiecare personaj pare lovit cu leuca. Dar nu e genul de serial care să plictisească măcar.
ApreciazăApreciază
Filmul britanic nu e chiar strain de mine. Imi amintesc, in copilarie urmaream seriale precum Arthur, Linia maritima Onedin. Foiletoanele de luni seara cu izul lor provocator victorian mi-au influentat oarecum gusturile. Nu mai vorbesc de muzica. Curente muzicale de sorginte britanica stau la baza culturii mele muzicale.
ApreciazăApreciază
Hmm, din copilaria mea, eu imi amintesc de hmm Destramarea familiei Howard parca. Daca bine imi amintesc. Nu caut chiar acu. Dar candva ar trebui sa caut muzica, imi placea mult. Si peisajul marin.. savuros.
ApreciazăApreciază
Dramele americanesti au gust european, mai recent. Happyendul e inlocuit de finaluri in coada de peste, visul american transpare printre parodii mai mult sau mai putin decente. Scurt spus, filmul american de calitate parcurge o perioada de dez-amagire.
ApreciazăApreciază
Finalurile în coadă de pește umblă libere de mult timp. Nu doar la americani. Odată cu literatura modernă, au tot avut de unde se inspira.. Bine, nu trebuie să transforme orice rău în bine până la final, forțat-neforțat. Dar să aibă cât de cât sens..
ApreciazăApreciază
Odata cu provocarile modernitatii, mai degraba. Si cu aparitia inventiilor invazive cum ar fi orologiul, de pilda. Existenta cotidiana ritmata de tic-tacul unei masinarii…
ApreciazăApreciază
Si care au continuat sa progreseze. Spre bine si spre rau as well.
ApreciazăApreciază
Progresul spre bine, regresul spre rău. Asta, maniheic vorbind. Nu că așa ar sta treaba neapărat. Avansăm înainte (că înainte era mai bine?).
https://polldaddy.com/js/rating/rating.js
ApreciazăApreciază
Asa asa :))
Din anumite ouncte de vedere, e mai bine. Din altele, e mai superficial sau mai rau. Noua pe aici ne e bine. Altora prin alte tari, mai dificil.
E bine sa ne vedem binecuvantarile, sa ne bucuram de ele, sa incercam sa facem ce putem cu ce avem acolo unde suntem.
ApreciazăApreciază
Superficial poate fi și bine.
ApreciazăApreciază
Poate. Nu pot fi toate profunde în viață. Trabă și oleacă de respirație și de lipsă de grabă. Întreabă numa’ niște ardeleni! 😀
ApreciazăApreciază
Așa-mi vine să zic că viața și profunzimile nu au nimic în comun. Dar mă abțin…
ApreciazăApreciază
Și chiar te-ai abținut! :)))
Asta… ce să zic, întreabă-mă după câțiva ani.
Poate vrei să spui mai degrabă, totuși, că ar trebui să nu aibă în comun nimic? 😀 Depinde și la ce te gândești anume.
ApreciazăApreciază
La viață în cel mai visceral sens al cuvântului.
ApreciazăApreciază
Pavese spunea o chestie în Meseria de a trăi. Că „suferind se pot învăța multe lucruri. Partea proastă e că după ce am suferit am pierdut puterea de a ne folosi de cele învățate”. Ai zice că e true?
ApreciazăApreciază
Și te-aș mai întreba și de când simți asta. sau ce o determină.
ApreciazăApreciază
viața naturală, vitalitatea.
ApreciazăApreciază
Am găsit! remember this? Muzica mi-a rămas în minte, mi-a plăcut:
ApreciazăApreciază
Pavese are dreptate.
ApreciazăApreciază
Imi pare rau ca are dreptate. Si in privinta lui, si in privinta altora.
Cred ca e nevoie de perioadele de balansare in hamac cu zumzait de zburatoare pe fundal la fel de mult ca de celelalte perioade. Dupa o vreme, s.ar putea sa se mai schimbe lucrurile.
ApreciazăApreciază
De ce anume ar fi nevoie ca Pavese să nu (mai) aibă dreptate?
ApreciazăApreciază
Ceea ce spune Pavese e un fapt. Suferinta nu ne intareste, nici reduce la tacere neaparat. In nici un caz nu ne face (mai) puternici. Mai degraba ne vulnerabilizeaza, ne slabeste. Suferinta nu e de dorit sub nici o forma, e cumva ostila naturii noastre optimiste, Suferinta slabeste puterea de a invata din suferinta. Daca suferinta ar putea fi inlaturata in urma suferirii, poate ca am putea dispune de ragazul necesar invatarii din suferinta.
ApreciazăApreciază
Cred totuși că nu e realitatea tuturor asta. Sigur că nici suferința nu e aceeași, dar credc că pe unii suferința îi poate face mai puternici mai târziu pentru că înțeleg sensul a ceea ce s-a întâmplat. Asta nu se poate petrece în cazul tuturora, dar cred că e adevărat în anumite suferințe, în anumite vieți.. Înțelegi altfel suferința aceea, te înțelegi mai bine, mai complet pe tine, pe ceilalți, îți schimbi atitudinea față de tine, față de ei, față de evenimente..
Ne vulnerabilizează în anumite cazuri, da. Nu în toate. În altele, ne face cumva mai imuni sau măcar ne ajută să luăm lucrurile mai ușor.
Mda… dacă suferința nu se termină la un moment dat (sau măcar să se reducă), atunci totul e mai complicat.
Există totuși suferințe care se diminuează pe măsură ce se produce o înțelegere a suferinței, a rostului ei, pe măsură ce lucrurile capătă sens. Sensul poate reduce intensitatea anumitor suferințe.
Îmi dau seama că e foare posibil să vorbim despre suferințe cu totul diferite și ca intensitate, și ca durată, și complexitate. Nu neg ce spui. Doar completez, să zicem.
ApreciazăApreciază
ți-am răspuns mai jos.
PS: tu ești notificat și de comentariile pe care nu le dau ca reply cometnariilor tale? Sau urmărești prin vreun rss reader?
ApreciazăApreciază
Sensul si rostul anulează suferința. Odată înțeleasă suferința ori dispare, ori se diluează (refugiază?) în resemnare. Suferința e suferință tocmai pentru că e de neînțeles.
ApreciazăApreciază
Așa e, nu primim sensul în privința tuturor suferințelor. Unele rămân mai greu de dezlegat sau poate de nedezlegat, nu știu. Mi-aș dori să își găsească toate misterul rezolvat cât mai devreme.
M-am mai gândit azi la ce scrisesem în ultimul comentariu și am vrut să revin asupra lui, să clarific niște chestiuni. Mi-a părut rău că am scris așa cum am scris. Nu știu, am impresia că lasă impresia că bravez cumva (din redusa mea cunoaștere a suferinței) sau că îți tai elanul deschiderii, că îți corectez experiența de viață și nu de asta era nevoie, și nici nu asta aș fi vrut să transmit, ar fi total greșit. Scuze, mi se pare că uneori mă ia valul sfătoșeniei și nu e cazul deloc (mai degrabă îmi doream să fie o deșertare a ceva din propria persoană, să mă las cunoscută, deși nu știu dacă asta s-a înțeles). Despre suferință nu e niciodată ușor să vorbești și, din câte se pare, nu e ușor nici să reacționezi cu cuvintele cele mai potrivite.
ApreciazăApreciază
I guess something is not quite right if there is no word.
ApreciazăApreciază
Nu-l primim, ni-l construim spre a contracara absurditatea suferinței. Poate că ceea ce considerăm absurd nu e altceva decât ceea ce ni se întâmplă fără voia noastră, împotriva voinței noastre. Sfătoșenia nu e punctul tău forte, dar ești o bună sfătuitoare. Iar elanul deschiderii nu poate fi tăiat decât de mine. Cunoașterea suferinței e atât de redusă încât nu se poate pune problema dezbaterilor avizate nici măcar în privința efectelor ei. A te lăsa cunoscut e un gest nobil, curajos, rarisim. Pe de altă parte, fiecare suntem tentați să ne dezvăluim, să ne arătăm cumva dincolo de măștile prin care ne potrivim look-ul în circumstanțele ocazionate de viața cotidiană.
ApreciazăApreciază
Sigur ca descoperim despre noi in parte, fie constient, fie inconstient
ApreciazăApreciază
Am dat submit inainte de vreme.
Sigur ca descoperim despre noi in parte, dar eu cred ca chiar si chestiunile pe care vrei sa le ascunzi vor fi vizibile pentru cineva care ne observa in mod repetat, aproape si stie ce sa vada. Unii nu ii observa pe ceilalti nici in chestiuni evidente, dar asta e o alta discutie.
Cred ca e valabil si ca noi ne construim in sens, ca in cazul lui Frankl (emotionanta povestea lui), dar si ca primi un sens.
Ziceai ca suferinta e suferinta tocmai pentru ca e neinteleasa. Sau de neinteles. Cred ca te poti resemna si cu suferinte (sau dileme) neintelese daca iti spui ca amani aflarea, lamurirea. Daca incerci cumva sa te programezi pentru mai tarziu. Sa intarzii momentul lamuririi satisfacatoare pe mai tarziu si sa traiesti pana atunci ca si cum sensul acelei suferinte e undeva safe, in maini bune.
Asta daca nu consideri o diferenta intre ‘de neinteles’ si ‘neinteles’.
ApreciazăApreciază
Consider, de buna seama. Neantelesul poate fi inteles doar ca pe moment nu este. De neanteles sunt cele ce depasesc sfera noastra de intelegere, aflate fiind dincolo de limita intelegerii noastre si care ar putea fi intelese…altfel, eventual la vremea (coacerii) lor. Celor total de neanteles nu stiu cum sa le spun. Absurduri, poate.
ApreciazăApreciază
Asa ma gandeam ca le.ai defini daca ar fi sa faci o diferenta intre ele. Si poate ma mai gandeam la o varianta: ca ‘de neinteles’ ar fi si suferinta in sine. Necesitatea de a suferi perceputa ca fiind din start ‘de neinteles’.
ApreciazăApreciază
Ps. Esti dragut in chestiunea cu sfaturile, hug you.
ApreciazăApreciază
Interesant. Adica perceputa ca fiind de neanteles, nu de neanteles. Ca ceva acceptat ca necesitate dar care ar putea fi inteleasa si altfel.
ApreciazăApreciază
Hm, perceputa ca fiind de neinteles, adica de neacceptat insasi ideea ca omul trebuie sa sufere. Asa ma gandeam ca poate vrei sa spui.
ApreciazăApreciază
Dar daca ar fi sa spun ce cred eu, atunci asa as spune: accepti suferinta ca o necesitate (de maturizare probabil, de slefuire, care e mai importanta ca fericirea sau care da un alt sens fericirii) care va fi inteleasa candva si altfel, intr.o lumina mai pozitiva (desi pozitiv nu e tocmai termenul).
ApreciazăApreciază
E un punct de vedere care presupune o incredere solida ca nimic din cele ce le-ai suferit nu sunt in zadar, dimpotriva chiar. Problema e ca poate fi contrazis de cei ce n-au avut experienta aceasta a maturizarii prin suferinta si care totusi au suferit.
ApreciazăApreciază
Sunt constienta. Eu incerc doar sa ajut daca pot cu vreo idee, doua care sa nasca in celalalt o idee to cling to. Mie mi.au folosit chestii spuse spontan in dialoguri de catre persoane care tineau la mine, nu mai stiau ce sa.mi spuna sa ma revigoreze si uneori izbucneau in idei surprinzator de compatibile cu mine.
Si mai sunt constienta si de faptul ca eu pot fi contrazisa de experiente ca ale lor, din care sa nu pot iesi asa cum mi se pare acum.
ApreciazăApreciază
Ar mai trebui sa adaug si ca poate increderea asta vine si din faptul ca mi.am tot analizat parcursul si acolo unde altii vedeau doar esecuri in parcursul meu, eu am inceput sa vad castigul per ansamblu. Dar asta la ani distanta, la multi ani distanta. Sau care cum, in fucntie de experienta. Am mers inapoi pe traseu sa vad cum eram eu atunci, cum sunt acum, daca as putea spune ca respectivele etape sunt esecuri, ce nu am acum comparativ cu altii, ce am acum totusi fata de ceea ce aveam atunci. Si am ajuns la concluzia ca nu foloseste nimanui comparatia cu ceilalti, doar comparatia cu mine din trecut. Si chiar si asta poate fi perceputa in prezent mai negativ decat ar putea fi perceputa peste ceva timp. Dar cred ca nu suntem doar noi responsabili cu intelegerea asta. Ar trebui sa o cerem de sus.
ApreciazăApreciază
Perceputa ca fiind de neinteles, nu neinteleasa, am vrut sa spun.
ApreciazăApreciază
Revizitarea trecutului personal e selectivă. Îți amintești doar cele ce te-au marcat într-un fel sau altul. Mai cu seamă cele ce te-au marcat pozitiv, ori care ți-au atras in mod spontan atenția. O perspectivă de sus ar fi poate mai obiectivă, în nici un caz însă, exactă. Exactă e experiența care a rămas în urmă fermă, etanșă, irecuperabilă. De revizitat ar fi doar impresiile cu care ne-am ales în urma trecerii timpului peste cele ce le-am trăit cândva…live.
ApreciazăApreciază
Sunt mai multe aspecte pe care le poți revizita în trecut, nu doar impresiile. Impresiile se leagă și ele de evenimentele în cadrul cărora au apărut, prin asociere, faci legătura vrând-nevrând. Nici eu nu rețin altfel decât selectiv, așa e și normal, cred. Am lua-o razna să reținem tot ce ni s-a întâmplat. Nu e un defect ăsta, așa e omenesc să se întâmple. Tre să faci loc altor amintiri pe acolo prin memorie. :)) Dar sunt suficiente lucrurile pe care le reții (subiectiv), oricum obiectivitatea nu există. Poți încerca să fii mai obiectiv la o distanță temporală, spațială etc. Chiar atunci sau cât timp mai ești afectat la intensități mari – mai puțin. (De exemplu, când îmi reciteam de plăcere bucăți de jurnal, îmi dădeam seama ce mult am exagerat sau ce bine am surprins etc.)
Însă e suficientă privirea subiectivă și implcit selectivă, nu e ceva rău în asta. Probabil dacă am vorbi concret pe anumite evenimente și aș povesti exact la ce mă refer, ar fi mai clar și nu ar fi nevoie de precizări.
ApreciazăApreciază
Sau tu zici că nici nu ai încuraja revizitarea trecutului?
ApreciazăApreciază
Am încercat să spun că fiecare clipă trăită nu poate retrăită.Trecutul poate fi revizitat, doar că nu-l mai putem parcurge. Concretețea clipei trăită cândva ne scapă, rămânem doar cu impresiile care sunt în mare parte interpretări în marginea trăirilor genuine.Trecutul ne rămâne parțial accesibil în amintiri care sunt o formă voalată (variantă îmbunătățită?) a ceea ce am trăit cândva la timpul prezent. Nu e nimic rău în selectivitatea creierului nostru care readuce în memorie momentele de neuitat, mirările spontane, ori experiențele care ne-au marcat oarecum viața.
ApreciazăApreciază
Nu poate fi retrăită ca și cum ne-am întoarce în trecut. Dar poate fi retrăită din prezentul din care ne amintim trecutul. Dar, bine, se gândea cineva că poate fi parcurs trecutul din nou?
Eu mă refer mai mult la evenimente concrete când vorbesc despre trecut și încă cele mari, definitorii, de exemplu locuri de muncă refuzate sau acceptate, modul în care aceste alegeri sunt interpretate de alții din exterior și în care califică persoana mea etc. De exemplu.
ApreciazăApreciază
A, înțeleg… Eu mă refeream cu precădere la stările parcurse în timpul trăirii clipei (emoții, bucurii, tristețe etc…). Cu astea ar fi frumos să rămânem, nu? Ele ajung însă în mare măsură trunchiate de felul cum (alegem să?) privim în urmă.
ApreciazăApreciază
Bucuriile resimțite în trecut nu ar trebui regretate nici dacă au fost o greșeală la momentul respectiv (și dovedite mai târziu de fapte că au fost greșeli). Cel puțin eu așa zic. Da, ar fi frumos ca cele pozitive să fie păstrate.
Regretele din prezent pentru dureri sau erori din trecut ar trebui privite, după mine, așa: așa am procedat atunci pentru că atâta m-a dus capul atunci; așa am crezut atunci că e bine să fac; cu ceea ce știam la momentul ăla, cu ceea ce puteam simți atunci, cu capacitatea de a îndura de atunci, atât am fost în stare să fac.
Eu așa zic…
Cu tristețile din trecut nu știu ce să zic. Timpul le mai temperează, nu? Măcar cât de cât tot le mai estompează, nu?
ApreciazăApreciază
Deci mă gândesc la chestiuni care nu sunt „falsificate” de trecerea timpului decât nesemnificativ. Nu știu exact la ce te gândești când subliniezi faptul că trecutul ne e accesibil doar prin amintirile noastre subiective și, deci, posibil eronate. Zi mai concret.
ApreciazăApreciază
Trecutul pe care îl pot revizita sub forma amintirilor, se rezumă la momentele care m-au marcat într-un fel sau altul la vremea lor. Ce rămâne neamintit e uitare (rest-uri irecuperabile). Mă refeream specific la trecutul meu.
ApreciazăApreciază
Da, e normal. Si e suficient sa revizitezi acel trecut care te.a marcat, nu tre facuta o explorare.
ApreciazăApreciază
ma corectez: nu poate fi retraita…
ApreciazăApreciază
Nu te corecta, mi-am dat seama că ți-a fost foame și ai păpat un cuvințel.
ApreciazăApreciază
Mai există și frica pe lista sentimentelor care vin din trecut, tulbură prezentul și anunță ceva în viitor. E un sentiment perfect normal și el până în momentul în care devine prelungit. Din ceea ce am observat la mine, sentimentul de frică arată mai mult înspre alte chestiuni: fie dispreț/ură față de o persoană cu care trebuie să interacționezi și nu vrei (posibil să fie frica de a te vedea transformându-te în altcineva sub influența nervilor, pierderea autostăpânirii), fie o constrângere/limitare din exterior aplicată propriei persoane (fie de către propria persoană, fie de alții), iar asta ar fi probabil o frică legată de pierderea libertății/controlului/identității proprii… Și probabil mai sunt, oricum e un semnal că urmează să ne dezvoltăm, să creștem, să mai aflăm ceva nou despre noi.
Odată conștientizate mai adânc sursele sentimentelor, ne putem da seama că acel sentiment de frică nu e niciodată fără obiect, doar că s-ar putea să nu fie vorba de frică, că nu trebuie luptat împotriva ta însuți cu forța (ci mai blând), că e nevoie să îi iertăm (sau să nu-i urâm prea tare :)) ) pe ceilalți ca să nu ne fie frică de ei, chiar dacă iertarea e o treabă cu totul neomenească (și mai grabă poate fi „rezolvată” de El decât de noi).
Ai zice altfel?
ApreciazăApreciază
Aș zice altfel fără a încerca să te contrazic neapărat.
ApreciazăApreciază
Zi. Feel free. N.am epuizat variantele. Nici nu as fi putut.
ApreciazăApreciază
Frica fără obiect, inexplicabilă, e frica cu majusculă. Și nu pare un sentiment. Normală, cu atât mai puțin. Asta e frica. Despre fricile de conjunctură, cele legate de trecutul trăit, fricile analizabile, putem vorbi la nesfârșit. Vin, trec (sau nu), nu lasă urme de neșters. Frici domestice. Tu la astea te referi, la sentimente perfect normale. Eu am o obiecție. Nici o frică domestică nu scapă de influența fricii ancestrale, cea fără obiect, inexplicabilă.
ApreciazăApreciază
Despre cea cu majuscula vorbesc atunci cand spun ca eu cred ca are si ea o explicatie, dar trebuie cautata de fiecare persoana in parte. La fiecare pot fi alte motive. Initial zici ca e fara obiect pentru ca asta e impresia. Dar toate se trag de undeva, toate spun ceva despre omul in cauza toate il ajuta sa se cunoasca mai bine.
Frica cea mare nu e decat un semnal ca omul trebuie sa se asculte mai atent. Fie sa.si asculte organismul, fie sufletul etc.
ApreciazăApreciază
Frici ancestrale cuibărite în subconștientul nostru de-a lungul timpului, influențează dacă nu cumva stau la baza fricilor noastre domestice, punctuale, analizabile.
ApreciazăApreciază
Da, am înțeles ce spui tu.
Oricum, vizavi de frica cea mare, și eu aș fi zis la fel acum o vreme. Dar, cu timpul, mie mi se pare că lucrurile nu stau chiar așa, că ceea ce ni se întâmplă e descifrabil, nu doar un mister de nepătruns, departe de noi, inaccesibil și imbatabil (poate cel mai important lucru). Nu înseamnă nici că sunt ușor de descifrat sau de învins, nici că se învinge o singură dată și gata. Dar, odată înțelese anumite aspecte ale ei, bătăliile devin mult mai suportabile, mai ușoare. Frica cea mare nu declanșează orice frici domestice; de ce le declanșează într-o persoană doar pe unele, în altă persoană doar pe altele, în altă persoană ceva din fiecare etc.? Asta spune ceva și despre omul respectiv, și despre frica cea mare.
Ți-aș recomanda – dacă ai chef și nu le-ai citit deja – Viktor Frankl, Omul în căutarea sensului vieții (mi-am tot propus să o citesc, nu am apucat încă, dar porțiunile pe care le-am văzut extrase din ea îmi par grăitoare) și C.G. Jung – Amintiri, vise reflecții (dacă ignori aspectele mai fantasy, pe care încă nu știu unde să le încadrez, și păstrezi analiza pe care o face el pacienților după relatările lor și după visele lor, este extrem de interesant și relevant).
ApreciazăApreciază
The Judge (2014), The Beaver (2011).
ApreciazăApreciază
par interesante ambele. mai ales biivăru. pus pe listă.
Ți-am spus de: The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society (2018)?
foarte interesant și cu fundal istoric:
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Suna bine ambele piese, dar au ceva nervos in ei care se manifesta oleaca cam agresiv. Imi seamana teribil de bine cu doua trupe. De exemplu cu aia ce canta „feels like heaven” si la stil (fara accentul nervos), si la voci. Si cu trupa Hurts, for example piesa lor Stay. Incearca.le sa vezi daca nu iti par a fi din aceeasi familie.
ApreciazăApreciază
Interesantă asemănare. Nu m-am gândit.
ApreciazăApreciază
Si ia o gura de aer de la pastrare. O piesa pe care o reascult cu drag. Vezi cum e:
ApreciazăApreciază
am și eu piese pe care încă le ascult. evergreen-urile mele. evergreen-urile nu se discută, se ascultă. faină piesa.
ApreciazăApreciază
Bine, dar pot fi discutate ca la o cafea, adică împărtășite, nu? Mi-ar plăcea să aud niște evergreenuri de-ale tale.
ApreciazăApreciază
Take it on the run REO speedwagon, Wheel in the sky Journey, More than a feeling Boston …
ApreciazăApreciază
Ascultat tot. Foarte reușite sunt toate! More than a feeling o știam, e superbă. Piesele astea au în comun niște chestii. Sunt cumva… complete, au tot; sunt pline de viață, optimiste, afirmative, hotărâte, elegante în același timp, nu exagerate, armonioase, foarte armonioase, expansive, ca oceanul. Tonice, poate ăsta e cel mai definitoriu.
ApreciazăApreciază
Ar mai fi Toto Africa, Reo speedwagon, cam toată discografia, Linda Ronstadt & Aaron Neville Don’t Know Much, The Neville Brothers Bird On A Wire, Yazoo Midnight, piese pe care încă le consider de rezistență.
ApreciazăApreciază
Aha, unele dintre ele le știu. Africa îmi place de mult timp, de prin liceu, când am început să avem mulțimea de posturi TV.
ApreciazăApreciază
Don McLean – Vincent,
ApreciazăApreciază
ooo, asta o știu, dar în interpretarea lui Julio Iglesias, care îmi place mai mult, parcă o auzisem într-un film cu el, când eram mică și îmi rămăsese amintirea fascinației. Îmi e mai melodioasă versiunea asta. Am reascultat-o cu ocazia asta. Extraordinară..
ApreciazăApreciază
Vincent Van Gogh
ApreciazăApreciază
Da, da, văzut în videoclip că, de fapt, despre asta e piesa.
Să-ți arăt o piesă descoperită în toamna asta pe care am tot reascultat-o de nu știu câte ori. Mă fascinează. Îmi transmite un sentiment de libertate, o libertate emoționantă, armonioasă. Vezi cum îți pare.
PS: mi-a plăcut și frizura! :))
ApreciazăApreciază
Muzică experimentală care combină genuri (blues, jazz, soft rock, synthpop, hip-hop). O minunăție de piesă.
ApreciazăApreciază
indie…(?)
ApreciazăApreciază
Da, chiar așa, e o combinație de mai multe.
Și, ca să vezi surpriză, mi-au picat cu tronc niște piese de la lady Gaga, din filmul ăsta nou (nu l-am văzut încă). O știi pe asta?
ApreciazăApreciază
Văzut și ascultat la tv. Sună bine, are mesaj, un pic country, necomercială, neaxată pe vibe, ritm, ori mai știu eu ce ar putea seduce auzul. Naturală, dacă ar fi să o descriu într-un cuvânt.
ApreciazăApreciază
Te uiți și tu la Vocea! 🙂 Ocazie bună care mi-a amintit de piesă. Da, are un crescendo care întotdeauna îmi atrage atenția în piese
ApreciazăApreciază
Ă, poate că e și indie. Nu-mi dădusem seama de synthpop (nu-l identific pe ăla, nu-l cunosc) sau hip-hop. Jazz-ul îl simțeam puternic în schimb. Și pop.
ApreciazăApreciază
synthpop-ul apare chiar la primele acorduri, hiphop-ul l-am remarcat de la minutul 2.20. e observația mea, percepțiile diferă de la un ascultător la altul.
ApreciazăApreciază
am văzut videoclipul, nu mai știu pe ce canal. odată cu filmul o fi în vogă și piesa.
ApreciazăApreciază
Așa e și bine, să fie subiective percepțiile. Când o s-o reascult, o să încerc să identific.
Filmul cu lady Gaga e deja disponibil online văd. Îl vom vedea cu casa în curând, înseamnă. Eu am mai remarcat-o și pe asta:
ApreciazăApreciază
Asta de la Selah Sue îți place la fel de mult ca Fear Nothing?
ApreciazăApreciază
Îs cam trează în seara asta, că l-am văzut pe Papahagi în conferință la noi. :)) Și, la dezbatere, i-am pus și eu o întrebare. După interacțiunile internautice, e o chestie așa faină, așa.. umană, așa space/time-transcending să interacționezi cu omul pe viu, față în față. S-a înregistrat seara, va fi difuzată pe rețele, din câte am înțeles. 🙂
ApreciazăApreciază
The Curious Case of Benjamin Button (2008)
ApreciazăApreciază
No, si asa ne gandeam la ce sa ne uitam, ca la tv nu e mare lucru. Asa ca ii dam o incercare.
ApreciazăApreciază
Hahaaaaa, loved it! Asa ceva… multe pot imagina oamenii.
Cred ca ce m.a impresionat cel mai mult era faptul de a.ti vedea iubitul devenind mic, bebelus. O perioada pe care oricum ai ratat.o, nu ai avut cum s.o traiesti impreuna cu el. Iata ca in filmul asta s.a putut. A apucat sa.l vada si asa. Admirabil.
ApreciazăApreciază
După o povestire de Francis Scott Fitzgerald (Marele Gatsby). Ceasornicarul orb cu orologiul său îndărăt(nic), o parabolă?
ApreciazăApreciază
Da, cercetasem aseara dupa a cui nuvela e facut filmul. Ce sa zic, nu am citit Ceasornicarul, dar stiu un lucru: m.am gandit de mai multe ori la povestirea Tinerete fara tinerete a lui Eliade si speram sa aiba si nuvela lui Fitzgerald un sambure de adevar in ea. :))) Mai ales ca il tot scotea in evidenta pe batranelul care fusese lovit de fulger de sapte ori. Plus ca, nestiind cum se termina, speram ca Brad Pitt sa nu se chiar transforme in copil, ci maturizarea lui sa ii aduca o a doua batranete, normala de data asta sau o mentinere a tineretii, dupa care sa urmeze o moarte mai brusca.
Ce m.a dezamagit insa a fost plecarea lui de acasa cand fiica avea 1 an de teama ca va intineri sub ochii copilei. Se pare ca si dupa 17 ani era inca suficient de prezentabil pentru a parea tatal ei, ar fi trebuit sa ramana atat cat se putea din timpul scurt pe care il avea la dispozitie, nu sa fuga de la bun inceput atunci cand copila avea mai mare nevoie de el. Te gandesti la copil prima data, apoi la tine. A pierdut 17 ani alaturi de ea si nevasta, cand abia se regasisera. Anii aia puteau fi traiti impreuna si sa dispara abia apoi, iar fiica sa nu.si ingusteze ochii de greutatea de a.si aminti cum arata tatal ei adevarat de fapt. Sau daca a iubit.o sau nu. M.am dezlantuit. :))) Se poate discuta mult pe filmul asta.
ApreciazăApreciază
Interesante observații.
ApreciazăApreciază
Speram sa le zici si tu pe ale tale. Si sa spui de parabola.
ApreciazăApreciază
Varsta, un cumul de ani sau un mix de experiente?
ApreciazăApreciază
Ăăă, stai ca nu mai inteleg ce ma intrebi. 🙂 Care din astea vreau sa mi le spui? 🙂 Cat mai multe. :))))
ApreciazăApreciază
De fapt, întreg filmul poate fi luat ca o parabolă.
ApreciazăApreciază
Daca detaliezi tu.
ApreciazăApreciază
The Catcher Was a Spy. Seen it? Tocmai l-am văst. Interesant!
ApreciazăApreciază
Anii se aduna, experientele se intrepatrund. Ar putea fi si viceversa?
ApreciazăApreciază
Te-am recuperat din lada de spam, acolo te vârâși! Ciudat că a intrat acolo.
Deci vorbim despre Benjamin Nasture, da?
Experiențele se întrepătrund, iată o descriere exactă. Ca două segmente de timp, una din stânga, alta din dreapta, care au fost contemporane vreme de câțiva ani. Viceversa ce ar însemna, că, în loc să se adune anii, are loc o scădere, de fapt? Are. La ea se adună, la el scad. Totuși, au fost contemporani măcar puțin. Așa mă gândesc și eu cu privire la oamenii faini, de suflet, pe care ajung să îi cunosc; ceva de genul: „mă bucur că am contemporană cu tine, chiar dacă doar de la vârsta asta încolo”. Sau „ce păcat că doar de la vârsta asta încolo”. Sau „acu câțiva ani, când aș fi putut, de ce nu te-am observat?”. Astea ca paranteză.
Sau dacă te gândești la altceva vizavi de viceversa…
ApreciazăApreciază
Sau anii să se întrepătrundă, iar experiențele să se adune? 🙂 Asta ar defini bine, în cazul ăsta, paranteza pe care o scrisesem mai sus.
ApreciazăApreciază
Contemporane vreme de cativa ani. Asta conteaza, nu? La varste apropiate, aceleasi chiar, aceasta contemporaneitate poate lipsi cu desavarsire. Viceversa, adica cum ar fi daca anii s-ar intrepatrunde odata cu experientele adunate?
ApreciazăApreciază
Contează dacă sunt câțiva ani, dar e și mai bine dacă sunt mulți ani. Ei se întâlniseră de mai multe ori până să se găsească sufletește într-un final, când și-au dat seama în scurt timp că nu vor putea îmbătrâni împreună. Aici am simțit o frustrare: s-au tot învârtit unul în jurul celuilalt înțelegându-se bine, simțind o compatibilitate, petrecând timp împreună, mai târziu încercând chiar o legătură apropiată și eșuând din motive puerile (dar parcă le poți sta împotrivă) și totuși nu s-a realizat comuniunea. Reacția pe care am avut-o – complet cufundată în empatie 😀 – a fost: Cât timp au pierdut! (de parcă era să știe, nu? 🙂 )
Aici e și o frustrare personală într-o oarecare măsură: când îți dai seama că ai fi avut ocazie și totuși nu s-a realizat o legătură atunci, iar acum pare târziu, înseamnă că nici n-a fost să fie, înseamnă că poate va fi, înseamnă doar că ai fost orb, înseamnăăă… ce? Sau de ce mai observi omul când e deja târziu, nu mai bine rămâi orb până la capăt? (mă) întreb și eu.
ApreciazăApreciază
Până la capăt nu (se) dovedește nimic. Ne schimbăm, vremurile nu rămân aceleași. Ce înseamnă până la capăt. Care capăt?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un fel de a spune. Adica daca ai fost orb atunci fata de o frumusete, de ce nu ramai orb fata de ea si in schimb o observi mult prea tarziu cand nu mai poti decat suferi ca dispare? Ceva de genul.
ApreciazăApreciază
https://m.imdb.com/title/tt2140373/
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
L.am vazut si eu ieri, dupa ce ti l.am recomandat. Nu e rau, desi ma asteptam sa se rezolve altfel o situatie. Dar mi.ar placea sa.l discut. Vazut.ai ceva? Luat.ai ceva din recomandarile mele? Ia spune tu aici asa. 🙂
ApreciazăApreciază
Ăsta l-ai văst?
Mi s-a părut interesant. Aș fi curioasă cum îl percepi, resimți etc. nu prea multe nominalizate la Oscar m-au tentat.
ApreciazăApreciază
Am cautat de curand varianta subtitrata, n-am gasit. Filmul pare interesant. Recomand si eu unul: https://www.youtube.com/watch?v=oqk4Ko04ikQ
ApreciazăApreciază
A, chiar, că și eu l-am primit. Dacă vrei, ți-l pot trimite prin wetransfer, am și niște subtitrări, dar dacă îl urmărești prin bsplayer, programul își trage subtitrările la deschiderea filmului și poți alege dintre mai multe. Dai un semn dacă vrei.
O să cercetez Leisure Seeker.
ApreciazăApreciază
Pare simpatic și în același timp profund filmul tău.
Am mai primit un film pe care l-am dorit mult, At Eternity’s Gate, despre Van Gogh. Încă nu l-am văzut, dar urmează cândva soon; nu știu dacă te tentează.
ApreciazăApreciază
Impresionant St Vincent. De la tine știu de el, nu? Parcă așa am rămas cu impresia că tu mi l-ai recomandat cândva. Nu găsesc în șirul ăsta de replici pe pagina asta, dar poate că mi-ai zis de el pe pagina ta.
Văzut în seara asta. (Bine.. mai adaugă la greutate și faptul că joacă Bill Murray în el, iar mie îmi place tipul ăsta. Chiar dacă aici e destul de în vârstă, are același farmec.) Iar filmul are o idee puternică. O idee pe care eu am mai pomenit-o de-a lungul timpului.. că printre oamenii obișnuiți găsești mai mari modele decât modelele furnizate pe diferite canale de comunicare importante. Doar că trebuie observați. Trăind printre ei (că doar unde altundeva să trăim decât printre oameni, nu? 🙂 ), le vezi scăderile și culmile, urâțeniile și frumusețile extraordinare.
Prezentarea pe care i-o face copilul la finalul filmului cred că poate sta pe post de antidepresiv pentru toată viața. Un moment ca ăsta cred că poate recupera ani de suferință și din trecut, și din viitor. Hm?
Extraordinar oricum..
ApreciazăApreciază
Fiecare om extraordinar apare ca om obisnuit nefiind neaparat obisnuit cu extra-ordinarul pe care fiecare il percepem si manifestam in felul nostru.
ApreciazăApreciază
Da, deși depinde. Un om obișnuit extraordinar va fi remarcat ca ieșit din comun (fără să facă nimic special decât să trăiască așa cum știe) de către cei care au ochi pentru asemenea oameni, trăsături.. și îi recunosc apoi indiferent cum și-ar schimba hainele
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/title/tt7255502/. Must see.
ApreciazăApreciază
Îl pun pe listă! Pare interesant. Și Dr Queen s-a mai schimbat, n-am văzut-o de mult. 🙂
ApreciazăApreciază
Îmi pare că are elemente comune cu un film pe care l-am văzut în weekendul ăsta. Dar încă nu pot zice cu certitudine, doar după ce îl văd pe al tău.
Ladies in Lavender: https://www.imdb.com/title/tt0377084/
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/title/tt9646240/
ApreciazăApreciază
Hm, mda, e ceva. și vorbesc italiană.
ApreciazăApreciază
italiana e printre preferintele tale
preferentialefara indoiala.ApreciazăApreciază
cam da..
ApreciazăApreciază
ce e cu laconismul asta gen
cam da?ApreciazăApreciază
nu prea mai am mare tragere de inimă dacă nu-ți place cum scriu
ApreciazăApreciază
fa bine sa ai tragere de inima. de unde ti-a venit ideea ca nu mi-ar place cum scrii?
ApreciazăApreciază
Nu.ti place. Pentru ca… prietenie frumoasa, care suna ca dragoste frumoasa etc.
ApreciazăApreciază
nu inteleg
ApreciazăApreciază
A fost dialog de pe blogul tau. Zisesem ceva despre “prietenie frumoasa”, iar tie ti s-a parut o asociere inutila de termeni..
ApreciazăApreciază
nu mi-am inchipuit ca o asociere inutila de termeni te-ar putea deranja. ceva ce e la
ordinea zilei, dealtfel. te-ai gandit cate asocieri inutile de termeni debitam pe zi? si asta in mare parte pentru ca nu gasim cuvintele potrivite. buna incercare, nu?ApreciazăApreciază
Pe mine nu m-a deranjat pana nu te-a deranjat pe tine si ai oprit dialogul asupra acestui fapt. Eu ma asteptam sa ne indreptam spre ideile de care pomeneam. Am dedus insa de aici ca termenii trebuie sa fie mai importanti decat restul discutiei..
ApreciazăApreciază
de unde deduci ca ceva m-ar fi deranjat? ca nu e deloc asa.
ApreciazăApreciază
Eu am citit.o ca pe un misto pe seama unei exprimari.. ieftine.
ApreciazăApreciază
daca ti s-a parut asa, e clar ca m-am exprimat deficient. problema e la mine…
ApreciazăApreciază
Pai spune.mi cum ai scris.o tu.
ApreciazăApreciază
chiar asa cum am scris-o. de aceea spun ca m-am exprimat deficient, adica ca un idiot. uneori ma exprim ca un idiot, trag nadejde sa nu devin unul. totusi, unul ca idiotul lui Dostoievski nu e chiar de nedorit.
ApreciazăApreciază
Nu spune asa.., stii ca nu cred ca ai fi, si nici nu imi place sa te aud spunand-o. Hai sa te imbratisez si ne impacam.
ApreciazăApreciază
virtual embrace, cum s-ar zice. glad to read you again.
ApreciazăApreciază
Si mie imi pare bine. 🙂
Mereu se mai intampla cate ceva, nu?
ApreciazăApreciază
mereu, da.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Ești drăguț.. 🙂 Mai mult decât drăguț.
Una pentru tine: https://www.youtube.com/watch?v=HJKi7kSXTiw
ApreciazăApreciază
Precis l-ai văzut, la cât de mult îți plac filmele. Mi-a tot fost recomandat și în sfârșit m-am mobilizat să-l văd. Dacă văzut, cu ce impresii ai rămas?
ApreciazăApreciază
vazut prin anii 90`. o capodopera, l-as revedea cu placere oricand. toti actorii sunt la inaltime, tema e inepuizabila in reprezentari, un film care va ramane de colectie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://www.cinemagia.ro/filme/the-two-popes-2769561/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am auzit lucruri bune despre el, dar nu știu dacă îl pot vedea și dacă nu am netflix. Sau poate că, după o vreme, o să-l poată vedea oricine? oricum, mă tentează foarte tare. Ce impresii ți-a lăsat? Sunt chestiuni care pot naște dezbateri?
ApreciazăApreciază
Filmul aduce in prim-plan latura profund umana a papilor Ratzinger si Bergoglio. Felul lor de a percepe crestinismul dar si lumea in care traim, se reflecta in dialogurile ce le poarta pe intreg parcursul ecranizarii. Foarte bine jucat, doi actori de elita. Poate naste dezbateri, mai ales datorita manierei inedite de prezentare care surprinde prin franchetea raspunsurilor celor doi protagonisti. Doi oameni care discuta fara a teologiza, probleme spinoase dar si experiente de viata care le-au marcat intr-un fel sau altul, parcursul vietii. Film de colectie.
ApreciazăApreciază
Da, îs actori remarcabili. L-am găsit de văzut online. Cred că va urma curând. S-au făcut multe presupuneri pe seama plecării lui Ratzinger, acuma să vedem dacă filmul se potrivește în ceva măsură cu realitatea (pe care de altfel nu știm dacă o știm).
ApreciazăApreciază
Interstellar (2014), l-ai vazut?
ApreciazăApreciază
Nu! Am auzit foarte mult despre el, unii l-au adorat, pe alții i-a plictisit de moarte. pe mine nu m-a impresionat trailerul. Merită, zici? 🙂
ApreciazăApreciază
Daca reusesti sa-l vezi pana la capat, merita. A trebuit sa fac un efort in sensul acesta, dar a meritat. Nici pe bucati nu e de vazut (sa sari peste faze), ca nu se intelege nimic. E de urmarit. Si de discutat, fara indoiala.
ApreciazăApreciază
Înseamnă că te-a cam plicti. Nu știu ce să zic, parcă s-au făcut atâtea filme pe tema asta sau teme similare, încât nu cred că îmi mai poate trezi interesul prea mult. Îmi amintește și de Marțianul, și de altele. și în general nu prea îs cu sf, fantasy etc. decât poate unele excepții. Mă tentează mult mai mult genul de filme cum e the two popes.
ApreciazăApreciază
Doi papi, doua lumi diferite. Germanicul si (vs?) latinul…
ApreciazăApreciază
Hahaaaa, simpatici papii. văzut! Dar cred că e o neconcordanță la momentul în care Bergoglio alege preoția. eu citisem că fata l-a refuzat, așa că Bergoglio s-a.. reprofilat, nu invers. o să mai cercetez încă o dată să mă asigur. sigur că filmul e inspirat din fapte reale, nu reprezintă faptele reale, dar dacă tot are pretenția asta, mi se pare important felul în care omul ajunge să audă chemarea. dacă i se dă o alură mai… definitivă, mai absolută decât a avut-o, îmi va plăcea mai puțin. mai ales că au introdus și secvențe reale cu cei doi papi împreună. pretenția de veridicitate crește și mai mult cu astea.
o chestie care nu tocmai mi-a plăcut a fost că spovedania lui Bergoglio a putut fi auzită, însă a lui Ratzinger nu. Să fie totuși o echitate.
în rest, foarte interesant, foarte plăcut, sunt curioasă cum or fi reacționat cei doi când s-au văzut în film. 🙂 lucruri care nu te-au încântat în film?
ApreciazăApreciază
O observatie: indeplinirea tipicului bisericesc cultic poate izola insul de viata cotidiana reala. O poate si modela totodata aducand in mijlocul ei un reper fix in jurul caruia sa graviteze societatea. Urmarirea riguroasa a tipicurilor in general ne poate indeparta inclusiv de noi insine, ratand intalnirile cu viata care e in esenta sa, surprinzatoare, indefinibila, de necuprins in concepte etanse, inepuizabila in manifestari.
ApreciazăApreciază
De acord cu tot.
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/title/tt6107548/
ApreciazăApreciază
Cam din aceeași categorie, cred: https://www.imdb.com/title/tt0402850/?ref_=fn_al_tt_1
Am văzut reclamă la el pentru mâine pe prima tv, dar la ora aia nu cred că îl voi vedea la tv. Îmi pare tentant. Plus actorii..
ApreciazăApreciază
Vazut. Merita vazut. Late night m-a impresionat peste masura. Emma Thompson in mod special.
ApreciazăApreciază
Deci asa zici. O sa mai incerc o data trailerul, ca nu mi-a atras atentia foarte tare.
ApreciazăApreciază
Văzut ieri filmul tău. 🙂 Da, să știi că ne-a plăcut. Poate că aș fi vrut oleacă mai mult insight, puțină dramă, să intre mai în profunzime, dar nu ar fi fost caracteristic pentru o comedie. Însă fain. Poate în seara asta urmează celălalt.
ApreciazăApreciază
Văzut ieri The Big White. Nu mi-a plăcut. 🙂 Înțeleg ideea că probabil mulți își caută cu orice preț încasarea asigurării, dar parcă e prea prea. Nu poți nici râde la ea, nici nu te poți îngrozi prea tare, sensul parcă nu-și justifică instrumentele alese. Pe scurt: nu prea găsești nicio reacție pe care o poți avea. 🙂
ApreciazăApreciază
eu propun sa vizionezi filmul.
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/title/tt6708116/
ApreciazăApreciază
Hm, pare un film sensibil și fain. Dacă o să găsesc traducere.
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/title/tt9063902/videoplayer/vi1191492633?ref_=tt_ov_vi
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/title/tt9063902/
ApreciazăApreciază
Nu știu ce să zic, pare cu mesaj, dar nu prea înțeleg multe, n-am găsit o subtitrare la trailer și spaniola nu prea mai îmi place lately. Dacă vezi cumva ceva în italiană și îți place, mi-e dor să mai văd ceva în italiană (pe lângă serialul meu).
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/title/tt7572868/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ohoo, nu știu dacă o să am psihic pentru el! 🙂 Dar o să-l pun pe listă. Și eu m-am gândit la tine zilele astea că am văzut două filme care mi-au plăcut. Amândouă cu picturi și după evenimente reale.
Woman in Gold: https://www.imdb.com/title/tt2404425/?ref_=fn_al_tt_1
Maudie https://www.imdb.com/title/tt3721954/?ref_=fn_al_tt_1 (picturi de-ale ei comandate și de Casa Albă 🙂 )
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/title/tt0097937/
https://www.imdb.com/title/tt2452386/?ref_=nv_sr_srsg_0
ApreciazăApreciază
Uau, primul pare fascinant. Iar al doilea imi e deja pe lista datorita lui paul rudd. 🙂 dar nu apucasem inca sa-l vad. Tu vazut ambele?
ApreciazăApreciază
Ambele. Merita.
ApreciazăApreciază
pus pe listă. o să scriu un articolaș scurt despre un model feminin dintr-un film. m-am gândit deja la un personaj, dar mi-ar plăcea să văd la ce personaje feminine de filme te-ai gândi ca fiind preferate. 🙂
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/title/tt0408790/.
ApreciazăApreciază
la thrillers nu cred că mă uit. cu toată bunăvoința mea. sau e răspuns la întrebarea despre female character? 🙂
ApreciazăApreciază
era raspuns la intrebare.
ApreciazăApreciază
Jodie imi place, dar prin thrillere.. 🙂
ApreciazăApreciază
Am văzut în weekend două filme cu Paul Newman, foarte cunoscute de altfel. A cat on a hot tin roof și Winning. Not bad, îmi place evoluția acțiunii în ambele, în Winning ritmul e mult prea lent cu secvențe neimportante, Paul e fain, dar poate nu atât de extraordinar ca actor, însă de văzut mi-ar plăcea să-l mai văd. 🙂
ApreciazăApreciază
https://www.cinemagia.ro/filme/somebody-up-there-likes-me-cineva-acolo-sus-ma-iubeste-7787/
ApreciazăApreciază
Heheeee… cata frumusete. Da, ar trebui sa.l vad si pe asta. Surprinzator ca site-ul da filmul asta ca rampa de lansare a lui Newman in cariera, nu The cat on a hot tin roof, dupa cum am inteles ca a fost. L-ai vast pe asta? 🙂
ApreciazăApreciază
Am văzut ieri the fundamentals of caring. Are idei bune, dar au fost și chestii care nu m-au impresionat. Sau le-aș fi vrut altfel. Probabil și dintr-un idealism sau dintr-un estetic diferit. puțin cam multă vulgaritate nu neapărat necesară (cumva forțat) și aș fi vrut ca drama îngrijitorului să aibă și ea o oarecare rezolvare. te tot amețește în câteva faze cu amintirile legate de copil fără să-ți arate ce se întâmplă de fapt cu el decât spre final (dar să zicem că deduci), iar la final o șutește scurt că îi înaintează actele de divorț soției. Și i-au rezolvat dilema. S-a reapucat de scris și au considerat că e gata. Aș fi vrut să văd – dacă tot se despart drumurile celor doi soți – un dialog măcar interior cu sine, în care să văd de ce e mai bine așa, să văd cum reușește să se împace cu sine. personal aș fi vrut să găsească înțelegerea de care avea nevoie undeva. îs curioasă cum vezi tu partea asta. dar și alte reacții dacă ai avut.
ApreciazăApreciază
știu că eu tind să-mi tratez până și personajele :)) dar no.
ApreciazăApreciază
Vulgaritatea uneori e starnita (fortata?} de vicisitudinile vietii. Dezvoltata, drama ingrijitorului ar diminua din intensitatea dramei celui ingrijit (tema filmului).
ApreciazăApreciază
în unele filme, mă deranjează vulgaritatea că e pe centimetru pătrat, mă irită fonic și mă obosește. și deseori e și lipsită de creativitate. în altele nu pentru că probabil are o frecvență pe care o pot tolera – n-am lucrat nici eu în medii total aseptice, oleacă de antrenament am și pot tolera – dar nu oricât.
nu cred că ar diminua intensitatea dramei celui îngrijit preocuparea față de îngrijitor, dimpotrivă te ajută să îl admiri și mai mult și să îi apreciezi dedicarea mai mult pentru că, în tot haosul lui, a găsit totuși de undeva afecțiune pentru altcineva pe care ar fi putut să îl îngrijească doar cum scrie la carte, nu cu atât suflet. mai ales pentru că, atunci când suferi, tinzi să te concentrezi mai mult asupra ta și mult mai puțin asupra altora.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Minunat. Are soundul ăla complet, rezonant specific preferatelor tale. O piesă cu ritm și melodie, cu toate. Fain, am adăugat-o. Îți trimit și eu una de enjoyment:
ApreciazăApreciază
https://www.theatlantic.com/entertainment/archive/2018/04/come-sunday-review-chiwetel-ejiofor-joshua-marston/557804/
ApreciazăApreciază
pare interesant.
și îmi seamănă teribil de mult cu piesa noastră de teatru, Creștini, ce se joacă în prezent la noi. Cel puțin ideile principale:
ApreciazăApreciază
o cronică scrisă de un fost prof:
https://adevarul.ro/cultura/teatru/Indoiala-pretulacesteia-1_5dbfc4de5163ec4271ab4354/index.html
ApreciazăApreciază
Cândva îți ziceam eu de serialul britanic Doc Martin o comedie faină, ți s-a părut interesant, nu știu dacă ai mai apucat să vezi din el ceva. Între timp au mai apărut câteva sezoane (eu acum văd sezoanele 8 și 9), însăăăă ce voiam să-ți spun e că am descoperit că, înainte de a apărea serialul Doc Martin (din 2004 încolo), se făcuse și filmul Doc Martin (în 2001), personajul are nume puțin diferit, ocupația lui nu e tocmai fost chirurg, deci diferă elementele, dar atmosfera e aceeași, l-am văzut ieri, savuros, lejer, te binedispune, uite trailerul:
Și uite aici l-am văzut:
https://filmehd.se/doc-martin-2001-filme-online.html
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
L-am pus pe listă, pare extrem de interesant! li s-ar potrivi numa binie anumitor persoane cu care am avut de-a face. 🙂 Când îl văz, îți zâc impresii!
La schimb, îți dau și eu ceva care m-a fermecat recent. Azi, adică. O piesă:
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
du-te, măi, îmi dai emoții că ai dispărut poate prin spital cu virus, că nu aprobi comentariul la tine, iar tu.. 🙂 te uiți la filme. 🙂
îl pun pe listă.
ApreciazăApreciază
https://m.imdb.com/video/vi1185857817?playlistId=tt10048342.
ApreciazăApreciază
Văzui Gambitu cândva în decembrie. Nu e rău, facebookul luase foc deja de câte recomandări îmi dădea cu el. Muzica e extraordinară, o păstrez ca să lucrez pe ea, se pare că mă pot concentra. Personajul l-aș fi vrut ceva mai profund sau mai complex construit, e puțin cam plat; cele mai interesante au fost începutul de câteva episoade și sfârșitul, unde se precipită acțiunea. În mijloc e mai monoton și nu cu destul miez. De exemplu, aș fi vrut să se păstreze legătura cu profesorul de șah, îngrijitorul de la orfelinat. Regia foarte faină, însă.. însă speram să îmi dea puțin imbold, ca necunoscător într-ale șahului, să îmi facă chef să-l învăț. Știu, nu e ăsta rolul serialului, dar căutam eu asta în el, voiam să-mi dea câteva faze simple de șah, explicate, ca să prind gustul.
Nu m-am lăsat și apoi m-am uitat, la recomandarea unui amic, la https://www.youtube.com/watch?v=xFHvH9FtACg&ab_channel=MovieclipsTrailers
L-ai văst?
Și m-am apucat și de lecții de șah pe net. 🙂
ApreciazăApreciază
N-am mai ‘jucat’ șah din liceu. M-a captivat cândva. Pare interesant filmul, de văzut.
ApreciazăApreciază
Tie cum ti s-a parut serialul? Sunt curioasa de impresii, cum l-ai receptat.
ApreciazăApreciază
L-am urmărit pe nerăsuflate. Viața ca o tablă de șah pe care ești provocat să joci. În timp ce viața nu e de joacă măcar în ce privește caracterul ei impredictibil, surprinzător în ambele direcții. Caractere animate de combustii interioare, bine puse în scenă. De excepție.
ApreciazăApreciază
🙂 mi s-a părut fascinantă ideea de transpunere a tablei de șah peste tot unde se afla. imaginația și rațiunea care lucrau împreună de zor.
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/title/tt6662736/
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oo, asta merge exact pe ideea unei piese de teatru la care am fost relativ recent (in ultimii doi ani candva, parca), cred ca am si scris cateva scurte impresii despre ea. E de vazut filmul si pentru tema, si pentru tumultul familial, si pentru actrita principala, care imi place mult.
La piesa de teatru, am stat langa un fost prof al meu, care mi-a zis la final ca a trecut prin asa ceva in familie si stie cum e. Si mi-a zis 2 replici ale bolnavului/bolnavei, din care zic acu una: “nu stiu cine esti, dar stiu ca te-am iubit”. Mi s-a parut cutremurator. Memoria emotionala nu se sterge asa usor..
ApreciazăApreciază
Am încercat să ne uităm ieri la el, dar nu l-am găsit cu subtitrare și nu mă uit singură la el. Voiam să-l văd. Mai așteptăm, poate se va găsi careva să facă o subtitrare. În schimb ne-am uitat la Onegin, puțin ritmul acțiunii e mai lent, că e din 99, dar altfel ne-a plăcut mult. Ar fi de dezbătut multe pe el. Dacă nu l-ai văst:
https://www.imdb.com/title/tt0119079/?ref_=nv_sr_srsg_0
ApreciazăApreciază
Ne uitam la Beaver. Cred ca de la tine stiu de el. Iti zic impresii dupa.
ApreciazăApreciază
No, văzut. E simpatic. Are teme interesante și importante. Voiam totuși să înțeleg de ce a ajuns la deprimare, care e cauza, mă frustrează că nu-mi spune. Tot încercam să identific cu maică-mea care poate fi problema. Ea spunea că poate relația defectuoasă cu fiul mare l-a adus în punctul ăsta și s-a vindecat atunci când s-a refăcut relația. Tu cum ai înțeles partea asta? Dar măsura foarte drastică din final cu tăiatul brațului după ce salvatorul castor devenise inamicul lui?
ApreciazăApreciază
Am văzut încă unul seara asta, La Belle Époque. Foai ce tare e. 🙂 Mi-a plăcut teribil de mult! Sunt atâtea de spus despre el. Mai ales despre „falsul” artei care arată adevărul la toate nivelurile.
ApreciazăApreciază
L-am vizionat. O minune de film. Da, se poate discuta copios cu privire la înțelesurile (unele sugerate, altele explicite), pe care le transmite într-o manieră atât de nonconformistă.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
https://m.imdb.com/title/tt1504320/?ref_=ext_shr_lnk. Un film de excepție pe care l-am vizionat din nou cu plăcere.
ApreciazăApreciază
Hm, chiar, mi-a plăcut mult ăsta. Și pe Colin Firth îl rol. Ar trebui să-l revăd cândva.
ApreciazăApreciază
https://m.imdb.com/video/vi2733490969?playlistId=tt12530128
ApreciazăApreciază
Si asta pare interesant, tre sa mi-l notez.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Hm, nice. Si muzica lu Supertramp pe fundal, tare. 🙂
ApreciazăApreciază
Am trecut de ep.6 primul sezon. Merită văzut. De pus pe listă. Și da, coloana sonoră face…toate notele (muzicale).
ApreciazăApreciază
https://m.imdb.com/title/tt11280740/?ref_=ext_shr_lnk
ApreciazăApreciază
Ua, de la ben stiller. parcă văzusem ceva prezentare scurtă la tv la un moment dat. Pare cam lugubru, dar l-am pus pe listă.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Hm, interesant, se anunță dramatic
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Hmm ăsta îmi părea thriller după trailer, dar văd că nu-l cataloghează ca thriller
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
🙂 activă tipa
Uite la ce mă uit zilele astea:
https://www.imdb.com/title/tt1091909/?ref_=nv_sr_srsg_0
ApreciazăApreciază
https://www.imdb.com/video/vi2113192729/?playlistId=tt3420504?ref_=ext_shr_lnk
ApreciazăApreciază
https://m.imdb.com/title/tt1517268/?ref_=ext_shr_lnk
ApreciazăApreciază
Chiar? Ți-a plăcut? Cum l-ai văst? zi în privat dacă vrei
ApreciazăApreciază