Posts Tagged ‘Divine love’

h1

Puncte sensibile

octombrie 4, 2014

Cred totuși că, în momentele potrivite, ne sunt date niște revelații. Foarte realiste, de altfel, foarte comune poate. Dar privite de omul potrivit cu problemele potrivite, momentele alea devin revelatorii. Bunăoară, în contextul măcinării cu privire la cum mă voi descurca, dacă va ieși bine, dacă experiența x e pe măsura mea sau dacă nu cumva e prea mult, îmi luasem bicicleta la traseu prin oraș. Și, într-o viteză măricică, ochii mi s-au oprit asupra unui băiat în scaunul cu rotile (pe la 18 ani posibil), dus de mama sau sora sa. Am apucat să-i văd privirea pierdută, părea să aibă deficiențe și la alt nivel. Mi s-au părut cutremurătoare gândurile care au urmat. Băiatul ăla are la ce să viseze? Eu pot merge cu bicicleta, pot umbla, sări. El nu poate nimic din toate astea. Eu îmi pot propune să fac ceva și să și încerc. El ce poate face? Eu mă stresez dacă o să mă adaptez într-un cadru nou, dar am atâtea posibilități de acțiune, pot renunța, mă pot reorienta, pot lucra pe mai multe planuri, pot spera; el nici nu poate spera la un mai bine; dacă își imaginează cum ar fi un mai bine pentru el.

Asta nu anulează brusc măcinarea mea, desigur, dar se adună cu celelalte momente revelatorii și mi se arată că nu sunt singură, că mi se va da ceea ce voi avea nevoie, că am primit până acum atât de mult, că uit binele pe care îl am, că am primit atât de multă iubire pe care n-o știu dărui mai departe.

Cred că la momentul potrivit, avem un nor de fum sau de foc care să ne ghideze și care să ne dovedească micimea preocupărilor noastre față de promisiunile care ne-au fost făcute. Nici eu nu văd capătul. Nici alții poate că nu-l văd. Îmi spun că n-o pot face. Dar poate aici trebuie să fim acum pentru a ajunge mai târziu într-un loc mai departe.

%d blogeri au apreciat: