Posts Tagged ‘elevi’

h1

Nu numai de bine

August 1, 2008

Nu, nu e vorba de eclipsa de azi. The dark side of teaching. Există şi o astfel de latură, nu spun o noutate. Toţi cei care au lucrat cel puţin un an în învăţământ au apucat să vadă şi dificultăţile şi neplăcerile acestei meserii. Sigur, mi se va spune (şi pe bună dreptate), toate meseriile au laturile lor întunecate; fiecare lucru de pe pământ (pe lângă momentul potrivit 🙂 ) îşi are doza lui de fericire şi de agonie. Heaven and hell.

Nu vreau să alung viitorii şi potenţialii profesori. Nici pe departe. Dar nu strică nişte bucăţi de realitate. Cu cât cunoaştem mai în profunzime mediul în care ne învârtim zilnic şi oamenii cu care lucrăm, cu atât putem dezvolta metode de reacţie (şi mai ales de prevenţie) vis-à-vis de el.

Caz 1

Bunăoară, mă îndreptam zilele trecute, în amiaza mare, spre un supermarket întru capturarea unor bunuri. La câţiva metri de mine, pe şosea, o bicicletă luă curba în mare viteză şi urechile îmi auziră:

– Good morning (mi-am întors capul instinctiv), să te… (BEEP) în… (BEEP)!!

După următoarele cuvinte, am început să zâmbesc distrat şi să mă întreb de ce m-oi fi întors.

Elevul rămăsese repetent la mai mult de 3 materii (clasa a 6-a!), materia mea fiind ultima la care avusese nefericirea să nu treacă, după un an de distracţie şi lâncezire din parte-i.

Caz 2

Un prieten profesor – tot de limbi străine (să încep să bănuiesc o atracţie irezistibilă a elevilor spre asemenea discipline…?) – din alt oraş a avut o experienţă mult mai… „haioasă”.

După încheierea anului şcolar, a primit nişte ameninţări telefonice de la o elevă care rămăsese corigentă (cât spirit de justiţie în copiii ăştia, totuşi; bineînţeles că nu acelaşi spirit de justiţie îl au în aprecierea muncii lor de peste anul şcolar). Însă nervii corigenţei nu s-au potolit atât de uşor, aşa că – în aceeaşi zi – şi-a găsit bicicleta stricată. După ce a reparat-o, a doua zi i-au luat-o de tot. Zilele trecute mi-a povestit că poliţiştii l-au anunţat că a fost găsită bicicleta, iar hoţul (cu antecedente) va ajunge iar la închisoare. Următoarea etapă va fi găsirea de dovezi care să ateste legătura dintre hoţ şi eleva frustrată, etapă care – chiar dacă va mai dura puţin – are toate şansele să fie soluţionată pozitiv.

*
Nu e prima secvenţă de asemenea gravitate pe care o aud. Dar fiecare nouă secvenţă are darul de a mă surprinde. Ca profesor, încerci metode diverse de creare a unei relaţii armonioase cu cei pe care vrei să îi înveţi lucruri noi. Dar, uneori, zidul de care te loveşti repetitiv e cel al mediului în care aceştia au crescut şi s-au dezvoltat înainte de a avea de-a face cu tine. Iar în aceste cazuri, efortul nostru rămâne ca un strigăt care se pierde în deşert.

Anunțuri
h1

Mergem la şcoală ca la…

Februarie 12, 2008

Aproape la orice oră îi vezi venind sau plecând pe afară; uneori nici ei nu ştiu care din cele două. Mestecând gumă sau pachetul de acasă neterminat. Printre mestecături, întind mâna la cel de lângă vecinul să-i vadă mai bine telefonul, apoi compară: cu al fratelui, vecinului de scară, tatălui, celui mai mare cu 3 ani ca ei din clasa de deasupra. Fug unii după alţii, se sperie, se trag de gulerul gecii, îşi pun piedici, îşi trimit cuvinte colorate, râd de se aude până la blocul de dincolo de şosea şi strigă de se aude până la linia de tramvai.

Elevii sunt aproape o specie aparte. Îţi înşiră toţi cântăreţii de manele auziţi şi neauziţi de urechea umană, îţi spun şi posturile pe care îi poţi vedea pe fiecare dintre ei, îţi compară orice piesă de tehnologie cu oricare alta, îţi enumeră cât ai clipi câte telefoane are profesorul de x materie, ce firmă şi ce tip e fiecare; ce poate face fiecare tip de telefon, de asemenea; să nu credeţi că scăpaţi.

Toţi ştiu întotdeauna răspunsuri la întrebări pe care nu le-ai pus şi mai nimeni răspunsuri la cele pe care le-ai pus. De multe ori, ei cred că se află în alt loc decât la şcoală. Bine că nu întotdeauna şi nu toţi. Să vedem:

1. la cerşit: cele mai multe rugăminţi se fac în vederea notei, normal: „Doamna profesoară, eu am nevoie de 9 ca să-mi iasă media 8. Nu-mi daţi?” sau „Ooo, da’ daţi-i acuma 7, că s-o străduit, săracu’!”

2. la piaţă: La începutul orei, se înfăţişează lângă catedră rapid şi se gudură frumuşel: „Dacă activez astăzi, îmi daţi punct roşu?” Sau la primirea unui exerciţiu: „Primim 10 dacă îl facem?”

3. la tribunal: Până nu bine intri în sala de clasă, la primari cel mai adesea, te trezeşti asaltat de probleme serioase: „Doamna, X-ulescu mi-o dat jos penarul şi mi-o spus că-s proastă!”

4. la Mc Drive. Dacă au dat extemporal, ora următoare când intri, nici nu mai salută, ci direct artileria de întrebări cu interesul care poartă fesul: „Ne-aţi adus testele?”. De obicei, le răspund cu „Bună ziua!”. Însă chiar şi la finalul testelor, te mai pomeneşti cu: „Ni le corectaţi acuma? Da’ profesorul x ni le corectează.”

5. la cuşetă: când se termină bateria Duracelului, dau să se întindă la minte şi picioare până unde se poate.

6. la meci: în tribune, dar şi pe teren ca arbitru. Mai rar ca jucători. Misiunea lor e de a monitoriza greşelile, abaterile de la reguli (regulile care avantajează comoditatea lor) sau de la bună creştere şi să fluiere după cartonaşe galbene sau roşii: „Nuuuu, aşa nu-i corect, doamna profesoară! Nici un profesor nu ne cere aşa ceva!”, propoziţie repetată la fiecare profesor în parte, desigur.

Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat asta: