Posts Tagged ‘eu’

h1

Menghină

Iunie 13, 2016

Azi nu mă interesează mândria ta. Numai orgoliul meu. Care se așază înaintea mea cât e de mare – și e destul de mare – apăsându-mi stomacul, presându-mi capul. E ușor de observat orgoliile vecinilor. Ele sunt întotdeauna mari și enervante. Cu cât mai mari, cu atât mai enervante. Vor să iasă în evidență, vor să fie deștepți, pardon vor să pară deștepți, vor să fie admirați, apreciați, aplaudați. Bun, ei da. Eu nu. Niciodată eu nu. Vi se pare. Vi s-a părut. Nu v-ați uitat prin obiectivul potrivit. De fapt nu am dat eu de oglinda potrivită. Nu suntem cu nimic mai diferiți de cei asupra cărora turnăm toate vinile. S-ar putea ca ei să nici nu aibă toate acele vini. Nicio problemă, ne rămân nouă vinovățiile. Dacă nu vinile, vinovățiile. Mai sănătos ar fi invers. Ne-am vindeca mai lesne. M-aș vindeca mai lesne. Măcar de-aș putea plânge. Și nu-mi reușește.

h1

Oglinzi grele

Decembrie 7, 2015

Ce e de făcut cu memoria când alege să îți amintească repetat momentele în care n-ai știut vorbi cu ei sau ai știut dar nu ai vrut, n-ai putut, nu te-au ținut nervii? Te străduiești să ”fii mai bun” (dar nu ”de Crăciun”, asta nu ar ajuta pe nimeni, ar ajuta doar să ne mințim), uneori de pomană. E ușor să fim buni cu cei buni, mult prea ușor; îți poate da iluzia că ești tare priceput, competent, aproape de sfințenie. Numai atunci vezi cât ești de rău când te străduiești din răsputeri să fii bun (sau să nu fii prea rău) și.. nu-ți iese.

Faci pe răul ca să îndrepți situația rea și ajungi să fii rău. Nici rezultatul asupra celorlalți nu e bun, nici tu nu te simți bine când te uiți în oglindă. Și te uiți în oglindă mereu, că te porți în fiecare zi, cu tine stai minut de minut și trebuie să faci cumva să te suporți, să găsești alte căi, să nu te expui eventual – dacă poți – situațiilor care merg dincolo de limitele tale, să te rogi..

And then what? Forgive yourself?

h1

Simplu

Noiembrie 27, 2014

Nu știu dacă iubirea
Mă apasă ori eu

Odată am văzut
O pasăre iubind
Pe vârful unui stâlp
O surată de-a ei.
Simplu, fără dileme.

easy

easy

h1

Pagina poeziei

Noiembrie 15, 2014

Pagină nouă pe blog.

Nu că nu s-ar fi găsit poeziile și până acum. Dar, așa, căutătorii de versuri pot intra fix pe ușa de care au nevoie atunci când apare momentul.

Asta e: https://camix.wordpress.com/poeticaraie/

h1

la o adica

Octombrie 12, 2014

Mda, s-ar putea, s-ar putea sa nu ajung niciodata sa te cunosc intr-adevar, sa ma pun in locul tau, sa simt prin ochii tai (nu se simte cu ochii? Poate unii nu simt). Dar niciodata nu vei sti, insa, nici tu cat m-am bucurat de apogeurile tale si cat am tremurat pentru albiile prin care ai avut de trecut. Cine sa stea sa le masoare? Si la urma urmei, nu le-am trecut pentru a fi masurate de altii. Nu de atatia, ci de mai putini. Le-am trecut pentru comuniune. Caci ce altceva sa conteze mai mult intre oameni decat comuniunea pe care o pot avea dincolo de adevaruri? Da, sigur, pot conta multe la o adica. Si credinta, si nadejdea, dar cea mai mare… e cea pe care n-o putem infaptui.

Daca te poate altcineva cunoaste? Depinde cat de mult te-ai lasat cunoscut. Greu poti astepta sa fii cunoscut prin gaura unei chei. Se poate vorbi despre lucruri mai putin importante, se poate tacea si sugestiv. Dar daca tot ne-au fost date cuvintele pentru a comunica, am putea sa ne ajutam cu ele mai mult decat sa ne incurcam.

Nu te poate cunoaste decat un eu-al-meu pe tine care esti un tu-al-tau. Poate. Dar asta poate fi o capcana. Sa raman atat de mult un eu-al-meu incat sa nu mai ies din mine insumi pentru a te cunoaste pe tine. Caci cum am putea sa ne cunoastem fara sa iesim din carapacea proprie? Da, sigur, sa nu renuntam la ceea ce suntem, la ceea ce ne este esential. Dar o fi cam greu – sau mi se pare doar mie – sa aduci laolalta un eu si un tu atat de bine delimitate, separate. Diferite sunt ele oricum, sinele acestea ale noastre. Dar fara o portita prin care sa intre si sa iasa din partea mea inspre tine si viceversa nu cred ca poate avea loc o cunoastere mai profunda decat una informationala.

Si e tare greu, imposibil as spune, doar sa fii inteles, cunoscut tu cu tot ce este al tau. Doar ceilalti sa empatizeze cu tine. Fara o constanta dorinta sa te pui in locul meu, sa traduci cuvintele tale prin intelegerea mea, sa iti pese de ceea ce sunt eu, de ceea ce iubesc, de ceea ce sufar, de mine ca cea care am fost, sunt si pot deveni.

%d blogeri au apreciat asta: