Posts Tagged ‘nunta’

h1

De acum

septembrie 28, 2008

Am fost sâmbătă la nunta unei prietene dragi din copilărie; adolescenţă şi maturitate. S-au adunat mulţi ani. Cei care se vor aduna de aici înainte poate vor fi mai rari, dată fiind distanţa pe care o trage după ea această nuntă. Unele nunţi aduc în jurul tău oameni mai mulţi. Altele îi împrăştie, pentru că se duc în altă parte.

Îmi amintesc prima nuntă la care am fost invitată personal – nu prin familia mea. Am fost foarte emoţionată, de parcă aş fi avut motive de stres că trebuie să recit vreo poezie şi voi uita din versuri sau că trebuie să interpretez vreun cântec şi voi falsa.

Când se căsătoresc cei apropiaţi, intervin vrând-nevrând întrebările referitoare la relaţia pe care o vei mai putea stabili cu ei de acolo încolo, la cât vor fi de fericiţi ei, la felul în care se vor schimba sau nu. De schimbat, oricum se vor schimba. Adaptarea la celălalt nu se poate face fără transformări în noi. Ne spunea un profesor în facultate că, după mulţi ani, cei doi din cuplu încep să semene la felul de a fi, pentru că această adaptare continuă ce are loc între ei îi ajută (sau forţează? 🙂 ) să dea unul după celălalt, pentru ca, în final, să ajungă să se asemene.

A fost un moment foarte emoţionant după „Da”. Fiecare i-a făcut celuilalt o promisiune. Amândouă mi-au plăcut mult, dar a miresei am ţinut neapărat să o redau. Un fragment, de fapt, din promisiune. E din Rut 1:16:

*
Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.”

*

%d blogeri au apreciat: