Posts Tagged ‘poezie’

h1

istoria redusă la inimă

Ianuarie 27, 2014

Dacă e azi ziua de azi, atunci merită să citească și alții un poem pe care l-am cules cândva în timpul studenției pentru că n-am putut trece pe lângă el; nu-mi amintesc unde l-am citit, pe atunci nu era internet la noi și mă foloseam din plin de caiete ca să le ”fotografiez”. Caietele țin și după ce toate cd-urile dau erori de vechime.

Și uneori îmi aminteam de poemul ăsta, de cât de sfredelitor mi s-a părut și atunci, și ori de câte ori îl reciteam. E scris de Solo Juster, din volumul ”Lacrimă interioară”. E poet de limbă română din Israel, supraviețuitor din lagărele de muncă obligatorie.

Restul veți înțelege.

Cai verzi

când am fost ars
de șase milioane de ori
când urletul meu
era
cu fumul rotocoale
când lumea și-a ieșit din minți
codrii n-au vuit
nici Dunărea
nu s-a-nturnat din cale

nu-ți vine să crezi
cum lumea se minte
șase milioane de crime să uite
visând cai verzi

nu
nu-ți vine să crezi

Anunțuri
h1

Călătorie plăcută în lumea hârtiei!

Iunie 28, 2013

He did it! Rubenule, mă bucur pentru inimă în dinți, pentru inimă așezată pe hârtie, pentru hârtia mai eternă decât cuvintele rostite! Îți doresc cuvinte într-o veșnică și frumoasă schimbare spre tot mai Bine sub lumina Cuvântului și oameni în jurul acestor cuvinte!

Popor, este lansare, mergeți!

1015461_10151993034393272_1898373265_o

h1

Nașterea din nisip

Iunie 20, 2012

Am închis ochii doar o briză
O rază.
Tu erai acolo la trezire,
mi-ai spus că n-am lipsit
nicio clipă
că sunt mai caldă ca briza
iar eu n-am mai spus.

Era destul ca să se nască
o zi
din nisip.

h1

40-Love

Martie 3, 2012

Vă vâr sub ochi un poem citit în facultate care mi-a rămas lipit de minte și de suflet peste ani. L-am popularizat și în alte grupuri, am căutat să-mi amintesc dacă nu l-am publicat deja aici, am și căutat pe bune prin blog. Se pare că nu. (Pentru mine) Merită să vi-l arăt, pentru că invită la descifrat și pentru a vedea cum îl înțelegeți, ce observați în el, dacă (nu) vă place și de ce. Sau spuneți despre el ceea ce vi se pare că merită spus.

 

Image

Roger McGough - 40-Love

h1

Fiinţare anume

August 18, 2010
Ai face bine
O înfiinţare în fiinţă
În a ta, de bună seamă,
Nu a altcuiva
Pe stradă
Sau pe terasă, dacă preferi.
Fiinţa ta e o idee prea bună
Ca loc de sălăşluire mai departe.
Plus că s-ar însenina
Şi alţi creieri care
Simţesc cu sufletul
Chiar şi greieri
Care prind accidental
Dar nu mortal
Câte-o silabă
Grea la vedere
Însă uşoară la inimă
Când zburdă pe centre.
.
Gândeşte-te
Ce dezechilibrare mondială ar fi
Să te înfiinţezi în creierul
Unui greier
Din cale-afară de necuvântător.
.
h1

Vot şi comment :)

Februarie 4, 2010

Mulţumesc de la bun început celor care vor dori să mă voteze şi să lase un comment (să spună doar dacă le place sau nu) la poezia introdusă în concurs aici! Trebuie şi vot, şi comment! De la acelaşi ip, se poate vota şi comenta o dată pe zi. Adică se poate de câte ori vreţi, dar nu sunt luate în considerare la numărătoarea finală, când se numără bobocii.

Termen: până în 7 februarie.

Sunt foarte conştientă că doar dacă m-ar vota toată şcoala ar ieşi ceva!!  😆  Dar mergem înainte! 🙂

Vă aştept cu câte un vot şi comment pe zi.

Mulţumesc!

h1

Cearta continentelor

August 8, 2008

Nu adorm de zgomotul
continentelor ce se ceartă
în interiorul scoarţei cerebrale
le-am auzit încă din miezul întunericului
cum se pregăteau de furtună
sau se-ntrebau
de-o să vină

miros de grindină simt
scurgându-se de pe balcon
pământul şi-a abandonat
repetat
veşmintele
abia îl recunosc după colţuri
ce bine, încă atârnă pe cer

măsele de minte îmi cresc
tocmai acum
în începutul presupusului somn
nu ajung cu picioarele
mai departe de gând

Te voi auzi
suflând Timp
către mine
ca o mare întinsă
de răbdare?

nu cunosc
cântecele confuze de apă
n-am niciun răspuns
totuşi, dorm…

h1

O problemă

Iulie 11, 2008

Dacă tot mă aflu în procesul învăţării, mi-am amintit de un text ce aparţine scriitoarei Emily Dickinson (1830-1886). M-am gândit să vi-l prezint şi să vă provoc la gânduri.

Ştiu că există concepţia că poezia e un frumos inutil, un efort de sonoritate întru nimic, o floare care umple un spaţiu doar cu prezenţa şi cu nimic altceva. Că nu poate conţine idei, că e artă de dragul de artei. Ce pot spune e că această concepţie poate fi valabilă şi este valabilă, însă doar în cazul celor pentru care ea e valabilă.

Istoria poeziei a avut şi perioade în care nu a reprezentat nimic mai mult decât o piesă frumoasă de ornament (de exemplu, dadaismul, în perioada interbelică; dar poate şi aici e prea mult spus „frumos”). Însă a reduce toată istoria ei la câteva perioade experimentale ar însemna să reducem, de exemplu, toată istoria filmului la un singur gen: bunăoară, filmele ştiinţifico-fantastice. Ceea ce ar fi la… ani lumină departe de realitate.

Mă luă vorba pe dinainte. Nu dau definiţii poeziei; adică nu azi. Azi vreau doar să aduc creaţia altcuiva în faţă. Aşa cum spuneam, o poezie. Ce mă interesează e la ce sau cine credeţi că se referă poemul. La ce vă duce cu gândul; obiect, persoană, fenomen etc.

Iar apoi, dacă sunteţi de acord sau nu. De ce da, de ce nu?

Pentru mine a fost un exerciţiu interesant. O problemă de matematică interesantă.

My friend must be a bird,

Because it flies!

Mortal my friend must be,

Because it dies!

Barbs has it, like a bee.

Ah, curious friend,

Thou puzzlest me!

Note:
thou = you
puzzlest = puzzles (vb. pers. a III-a sg.)

h1

Filmoezie

Iunie 28, 2008

De data aceasta, vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Unul pe un text poetic. Scrierile – fie proză, teatru, poezie – sunt un spaţiu deschis; deschis interpretărilor, imaginilor, sunetelor, chiar mirosurilor, senzaţiilor. Marele ei atu este că dezvoltă imaginaţia.

De aceea, fiecare ochi care citeşte aceeaşi lucrare are o perspectivă proprie asupra ei. Fiecare se poate apropia sau depărta de intenţia autorului atunci când a scris. După diferenţele de impresii asupra unui text ne putem da seama cât de explicit sau, dimpotrivă, sugestiv, ermetic este el. Cu cât e mai ermetic, cu atât permite mai multe variante.

Exerciţiul de faţă nu îşi propune să evalueze neapărat cât de aproape de intenţia autorului e varianta voastră, ci pur şi simplu să vă încurajeze să vă daţi drumul la imaginaţie. Să visaţi puţin cu ochii deschişi.

Gândiţi-vă la un scenariu în care s-ar potrivi acest poem. Evenimentele care ar duce la el sau chiar evenimentele din el; cine şi ce face; şi mai ales ce simte. Vizualizaţi – pe măsură ce lecturaţi – un mic film. Ceea ce mă interesează pe mine e ceea ce vedeţi în acest film.

Simţiţi-vă liberi. Nu vă puneţi problema de corect vs. greşit. Nu voi da „dezlegarea” misterului tocmai pentru a nu rupe farmecul imaginaţiei voastre.

Primplan

Privirea
dintre zgomote
mă contrariază.
Îmi ameliorează surzenia.
Tăcerea
dintre furii
mă fixează
ca un tunel de evadare.

Un primplan
cu infimul
care se diferenţiază
şi auzul îmi revine
treptat,
ca şi calculat,
în mijlocul nebuniei.

h1

Gând înfrânt

Martie 25, 2008

brea-1.jpg

Nu ar trebui
Să am curajul de-a sfida
Tristeţi de moarte fără
Îndelungi plecăciuni ale
Sufletului.

Nu ar trebui
Să aduc corecturi
Castelului pe care Tu ai ales
Să-l laşi fără acoperiş
Momentului

Nu ar trebui
Să cânt ştiinţa ordinii
Emoţiilor în istoria
Inimii, aş cânta doar frântura
Nimicului.

Nu ar trebui
Să vând diamantele
Unui suflet pe
Omeneşti priviri
Aparentului.

Nu ar trebui
Decât să absorb
Cu tâmplele deschise
Răbdarea-Ţi.

%d blogeri au apreciat asta: