h1

Citim

M-am hotărât: ce cărți (mi-)ați recomanda spre citire? Cărți care v-au fascinat, marcat, pus pe gânduri, transformat poate. Dar neapărat în bine. Și de ce; neapărat să-mi spuneți și de ce; experiența personală e mult mai valoroasă decât impresiile unor terți.

Vă aștept să vă dați cu cititu în stambă,  mă interesează bogățiile pe care le descoperiți. Nu vă forțați să veniți din prima cu liste întregi. Un titlu? Perfect. Scrie-mi unul și spune-mi de ce. Așa cum vine pe fus. Mâine îți amintești altul? Nimic mai potrivit: dă-l pârtie.

Mulțam faină, dară.

Reclame

78 comentarii

  1. […] Citim […]

    Apreciază


  2. Citadela, de Saint Exupery

    (Din cite imi aduc aminte, e şi una dintre cărțile preferate ale lui Marius Cuceru. De obicei stau bine cu memoria…)

    Păi nu eu am citit-o, ci ea m-a citit pe mine… Ăsta ar fi primul motiv pentru m-a marcat…

    E de înțeles, nu-i așa?, de ce nu sînt foarte tentat să o lecturez din nou prea curînd… 🙂

    E o carte a distincțiilor… Întotdeauna m-au marcat astfel de eseuri, aforistice, teribil de in-decente (în sensul de: cu moartea pe moarte călcînd), scormonitoare, aritmice, care suspendă parametrii cotidieni şi te lansează pe o orbită de care ai auzit de la alții, dar care acum devine parte din zborul tău, și tu parte din zborul altora…

    Te ia amețeala… cînd îți dai seama cît timp ai pierdut tîrîndu-te pînă atunci.

    Deci, cu un cuvînt, e vorba de o carte antigravitațională…

    Enervant de liberă… (No bine, că și autorul s-a dat toată ziua cu avionul…)

    Și neterminată…

    După ce o citești (cu destul efort, dar nu fără pasiune), nici nu ști dacă ai citit o carte sau introducerea la un alt capitol al vieții tale… Nu e de povestit, e de… trăit!

    Iar viața nu e un agregat livrat cu instrucțiuni de folosire…

    Ei bine, Citadela ar fi o pagină (sau două) din instrucțiunile de folosire pentru agregatul numit viață, în cazul în care ne trezim visînd (cai verzi pe pereți) că am putea să-l mînuim cumva, ca pe storcător de fructe, sau ca pe o trotinetă fără aripi…

    Cum să nu fie enervant să afli că butoanele care ți-au condus pînă atunci viața erau pentru… altceva.

    Ele trebuie pornite într-o anumită ordine, nu oricum…

    Uitați-vă în jur, cîți oameni nu sînt cu toate butoanele acasă…

    Apreciază


    • Mă bucur că ți-ai dat drumul așa, Aline. Am avut și eu o tentativă cu Citadela mai demult, nu am terminat-o, dar am avut impresia și eu că este o carte despre mine și despre oricine.
      Mulțam de contribuție.

      Apreciază


  3. […] a pus piciorul în prag(ul blogului): Care ce-ați mai citit important, bă? (ultimul cuvînt l-am pus pentru a marca […]

    Apreciază


  4. Tolstoi, „Învierea”. Personajul Levin este un personaj tip (invariant) în opera lui Tolstoi. Este convertitul, cel care ajunge, în limbaj heideggerian, la aletheia (descoperirea lucrurilor). De urmărit experiența convertirii din Învierea, pas cu pas. Biblia pusă într-un text literar de excepție. 🙂 P.S. Nu știu ce s-a întâmplat cu comentariul anterior… a fost postat din greșeală, fără să o cer. Rog ștergerea lui.

    Apreciază


    • N-am citit-o, dar o am. Mulțam fain, să știi că rușii m-au cam speriat până acum, să văd ce urmează. 🙂

      Apreciază


  5. 1 Corinteni 13 – e mai mult decât o carte… Are și titlu (după Cornilescu): Dragostea. Nu-mi ajunge o viață să îi pricep adâncimea. Iar dacă o voi fi împlinind – transgresând logica și rațiunea –, vor fi auziți unii spunând: „Veniți să vedeți…!”

    Apreciază


    • Ehe, asta da. E cea mai grea. Și cea mai frumoasă, de altfel. Și din cauza asta, dar și pentru că desface încheieturile de tensiuni și ne strânge aproape de Viață..

      Apreciază


  6. Cu riscul de a face exceptie de la topica generala prezentata de alti cititori 🙂 – recomand cartile pe care le-am citit(citesc) si care mi se par interesante:

    -Exploring black holes – Edwin F. Taylor
    -Physics of the Impossible – Kaku Michio
    -That hideous strenght – C.S.Lewis
    -Imagining the tenth dimension – Rob Bryanton

    Apreciază


    • Mulțumim pentru recomandări. Lasă că pasionații își vor nota oricum.

      Apreciază


  7. Mathesis sau bucuriile simple, o carte de tinereţe a lui Constantin Noica …
    Eram student ȋn matematici pe vremea cȃnd mi-a ajuns pe mȃnă. O cărţulie de mici dimensiuni, scrisă de un Noica ȋn plină sete de paradox, care a reuşit să-mi pună la ȋndoială lumea pe care o ȋnghesuisem cu multă migală pe o coală A4, numind-o emfatic …
    … mda, ȋi spuneam, spre ruşinea mea o recunosc, viaţă.
    Frămȃntările mele nedialectice – căci nu ştiam ȋncă să fac diferenţa ȋntre interior şi exterior, ȋntre formă şi conţinut, altfel decȃt prin declarararea unuia dintre ele ca insuficient şi exaltarea ȋn faţa celuilalt – şi-au găsit ȋn această tensiune dintre istorie şi geometrie o albie ideală pentru orientarea ȋntregului meu parcurs către Marea cea mare.
    M-a cucerit stilul, pe care am ȋncercat adesea să ȋl imit (fără succes), ȋn timp ce cu vȃltoarea de paradoxuri legate de ordinea vieţii şi de temeiurile pretenţiilor cu privire la datul ontologic al ideilor am avut de dus grele lupte.
    Eram student la informatică, scriam programe pe calculator, concepeam realităţi care penetrau circuite ȋn nişte creiere artificiale, jonglam cu date; tocmai ȋn acea perioadă, datorită acestei cărţi a lui Noica, am lepădat definitiv modelul potrivit căruia creierul este un simplu computer care nu face altceva decȃt să ruleze un soft – gȃndirea, coordonarea unui trup etc – prelucrȃnd fără odihnă vise, observaţii, idei, concepte …
    Pe de altă parte, paradoxal, pledoaria lui Noica ȋn favoarea spiritului geometric m-a lecuit de … geometrie ca model de raportare la viaţă. Ȋmpreună cu Călăuza lui Tarkovski ea a deschis ȋn viaţa mea uşa către o altfel de viaţă, nu mai puţin palpitantă de cȃt cea a faptelor ȋnşirate pe aţă: o lume deloc virtuală, cȃt se poate de prezentă ȋn efectele asupra spiritului omenesc, anume cea a ideilor.
    Era un tȃnăr tare cool Noica ăsta, la vremea lui, nu-i aşa?
    Da, ştiu (pe cine păcălesc?): e mai degrabă o broşurică. Poate că aşa este … dar ce carte!

    Apreciază


    • Mulțam, Dyo-le. Foarte bine că e o broșurică, asta înseamnă că pot pune mâna pe ea și ăia mai ocupați fără să se teamă că n-o duc la capăt. Îmi plac poveștile din jurul cărților, poveștile din viață. Fragmentele astea de timp concret sunt ținute minte mai bine de cititor.
      Cu imitarea scrisului, să nici nu-ți pară rău că n-a ieșit; omul scrie cel mai luminos atunci când scrie așa cum e el, nu cum e altul.

      Apreciază


    • Apropo, Micul prinț e o altă broșurică, dar ce ecouri are, ce sensuri…, nu?

      Apreciază


  8. […] lui Camix (ȋntru care vă provoc şi pe voi, dȃnd click AICI) mi-a adus aminte de Cărarea spre regăsire, seria de pietre de aducere aminte ale devenirii mele, […]

    Apreciază


  9. Frații Karamazov si Crima si pedeapsa – F. Dostoievski,

    Ferigi si elefanti – C.S. Lewis (e o colectie de eseuri-http://www.humanitas.ro/humanitas/ferigi-%C5%9Fi-elefan%C5%A3i)

    Mizerabilii – V. Hugo

    Apreciază


    • Mulțam, Mirela. Se notează și astea. Personal, am început și am dus o vreme Frații, dar nu am avut răbdare să-i și termin. Nu am răbdare după Dosto, e prea realist pentru mine, deși e foarte apreciat.

      Apreciază


      • Primul volum din Fratii… m-a tinut cu sufletul la gura si cu multe notite preluate dintre gandurile lui Dostoievski si atribuite calugarului Zosima. Cu al doilea volum a fost mai greu si pentru mine :). Totusi, ramane cartea de referinta a anului trecut (pentru mine:) ).

        Apreciază


  10. „Pain, the Gift Nobody Wants”, by dr. Paul Brand with Philip Yancey. (Title: self-explanatory!)

    Apreciază


    • Hm, mda, citii câteva recenzii. Pare mai prietenoasă decât la prima vedere (a titlului). Am avut o discuție cu cineva despre asta nu de mult. Mulțam mult.

      Apreciază


  11. A.C. Grayling , `Alegerea lui Hercule: placerea si datoria in secolul 21`, e in opinia mea o carte care ar putea sta la baza unor discutii axate pe teme de (maxima) actualitate.

    Apreciază


  12. Camix
    Da tu ce carte ai terminat?

    Apreciază


    • 😆
      Multe. N-o să le înșir, că nu mă interesează să fac paradă.

      Apreciază


  13. ai citit cele 40 de zile de pe musa dagh?
    https://en.wikipedia.org/wiki/The_Forty_Days_of_Musa_Dagh

    Apreciază


  14. ai aici și titlul și argumentele. a devenit cartea mea preferată dintr-un motiv intim https://despresufletulmeu.wordpress.com/2017/07/20/rhadopis-din-nubia-naghib-mahfuz/

    Apreciază


    • Nu știu cum s-a rătăcit acest comentariu prin conductele blogului, dar am dat de el acu și l-am resuscitat. 🙂 Mulțumesc de comentariu și de postare, îmi amintește de o scenă din Georges Bernanos, Jurnalul unui preot de țară. Foarte mult chiar.

      Apreciază


  15. […] lui Camix (întru care vă provoc și pe voi, dând click AICI) mi-a adus aminte de Cărarea spre regăsire, seria de pietre de aducere aminte ale devenirii mele, […]

    Apreciază


  16. Ana Barton – Pervazul lui Dumnezeu. Proză scurtă de calitate superioară. Texte condensate, inegalabile în intensitate, narațiuni greu de repovestit, surprinzătoare, provocatoare, neașteptat de directe. Fascinat, marcat, netransformat (în bine, sau în rău). Impresionat, pus pe gânduri.

    Apreciază


    • îți mulțam. notat pe listă.
      eu cred că totuși ești transformat. măcar ca stare sufletească pentru că găsiși o frumusețe.

      Apreciază


    • Ni tu, ca este la biblioteca. Asta da surpriza. O sa trec s.o iau intr.o zi. 🙂

      Apreciază


    • Una care nu face parte din recomandari neaparat, ci mai degraba la categoria „analiza” sau barfa, te.a interesat sa citesti ‘Spovedania unui preot ateu’?

      Apreciază


      • Da, dar n-am ajuns. Omul are blog. Îmi pare deschis, inteligent și curajos. Open minded, cum se spune. Ai citit cartea?

        Apreciază


      • Da, citit. Am chiar dat năvală. N-a fost deloc ce m-am așteptat tocmai pentru că mi-a lăsat și mie aceeași impresie inițial. De-asta aș fi vrut să văd cum ți se pare ție.

        Are blog, da, are și pagină fb. I-am și lăsat o… „recenzie”. uitându-mă în urmă, acum îmi pare chiar prea încurajatoare. Deși am zis și acolo niște chestiuni.

        Are un mic clip/interviu făcut de Recorder, în care îmi pare că arată destul de transparent ce crede și care m-a lămurit de tot dacă până atunci mai aveam dubii.

        Apreciază


      • am cartea fotografiată, că i-am trimis-o unei prietene care stă departe și voise să o citească.

        Apreciază


  17. Ar trebui s-o citesc; altfel n-am putea discuta pe ea, nu?

    Apreciază


    • păi altfel cam greu, da. 🙂 dacă crezi că ai timp, ar fi fain. dacă vrei să ți-o trimit, să zici.

      Apreciază


    • uite:

      Apreciază


  18. https://oxigen2.net/2018/07/27/viitorul-unei-intrebari/. Reading, hearing…

    Apreciază


  19. M-am hotarat sa devin prost – Martin Page

    Apreciază


    • Mersi dă contribuție.

      Apreciază


      • Serios, e o carte de citit. Te provoc să o citești. Ok, o recomand cum se spune…

        Apreciază


      • Și eu te-am provocat în câteva rânduri, dar fără succes.

        Apreciază


  20. N-am succes la provocări, iar provocările de succes nu mă reprezintă. Totuși, o recomandare poate fi în același timp o provocare. O provocare neprovocatoare, desigur. Un îndemn, altfel spus.

    Apreciază


    • Destul de rău că se uită atât de repede provocările acceptate și se țin minte doar cele refuzate…
      Se pare că nici eu nu am succes la provocări, dar fiecare își cunoaște preferințele, interesele, curiozitățile..

      un titlu de altfel interesant, însă lupta cu timpul și cu alte impedimente..

      Apreciază


      • Titlul pălește în comparație cu conținutul, e doar o ușă deschisă către o capodoperă literară. Înțeleg că nu ai răgazul necesar lecturării. Poate altădată.

        Apreciază


      • De buna seama, nu ma refeream la titlu literal, ci la continut.

        Apreciază


  21. Iar conținutul e de savurat. Pentru că acesta e cuvântul potrivit referitor la cartea pe care ți-o propun spre citire.

    Apreciază


  22. N-am găsit nici o sursă. Am căutat și în librării, nimic. M-ai făcut curios cu cartea asta și chiar mi-aș dori să o citesc. M-aș mulțumi și cu interpretarea scenică, dar nici asta nu mi-a fost dat să o găsesc.

    Apreciază


    • În librării m-aș mira să o găsești. Eu am găsit-o la bibliotecă și am luat-o pentru mama. Trebuie să o aveți la bibliotecă.

      Apreciază


  23. Voi căuta și voi citi. Sună ca bate și ți se va deschide. Don Giovanni chiar acum pe Mezzo.

    Apreciază


  24. Nu mai știu cum să scap de chenarizările penibile ce-mi îngrădesc textul. Chenarizează textul, pardon.

    Apreciază


  25. Pervazul lui Dumnezeu de Ana Barton… Un feedback?

    Apreciază


    • Spor. Daca nu o aveti, pot fotografia cand mai trec pe acolo.

      O sa mai bag si eu cateva randuri din Crestinul in cetate.

      Despre cartea Anei Barton, avea si povestiri refreshing, dar mi.au parut cam scurte ca sa pot intra in poveste, sa ma pot lega de personaje, mi.ar fi placut sa construiasca putin mai complex evenimentele sau/si personajele. Dar e chestie de gust.

      Apreciază


    • acu câteva zile am fost anunțată că eseul cu filme+copii a trecut aproape bine de 2 peer reviews, mai trebuie să aduc niște modificări pentru varianta publicabilă. mulțam de ajutor.

      Apreciază


  26. cu placere

    Apreciază


  27. Fata care citea in metrou Christine Feret-Fleury. O carte… de citit.

    Apreciază


  28. de citit nu neapărat în metrou. prezentare nedrept de sumară. ar fi trebuit să menționez: de neratat. cel puțin. un must read. merită să-ți faci timp să o citești. n-am uitat de variatiuni. deloc.

    Apreciază


    • 🙂 Bun, bun.
      :)))) Nu, nu chiar în metrou, mai ales că noi nici nu avem, iar în tramvai e prea multă lume înghesuită ca în borcan, iar în autobuz (pe care îl prefer) e prea bine și cald și imediat tre să cobor.

      Apreciază


      • autobuzul e ok. metrou nu e nici pe aici. cu tramvaiul e altceva, avem tradiție… iar cartea e superbă.

        Apreciază


      • aham, pus pe listă.
        Cu tramvaiele e ca în La țigănci a lui Eliade. Știi faza?

        Apreciază


  29. nu mai rețin. am citit-o pe la 16 ani, de nevoie. lecturi suplimentare… a nu se înțelege că subestimez valoarea lucrării.

    Apreciază


    • și eu rețin selectiv.
      Personajul principal masculin iese în canicula de afară și dă să aștepte tramvaiul. Așteaptă până se urăște, după care hotărăște să își ia picioarele în spinare să plece pe jos. După ce se depărtează puțin de stație, trece tramvaiul întârziat pe lângă el. Supărat că tocmai l-a ratat după ce stătuse atât de mult timp în căldură să-l aștepte, se oprește iar în următoarea stație, doar doar va veni. Iar stă până i se acrește, iar se ia la pași pe jos, iar alt tramvai trece pe lângă el. 😀

      Apreciază


    • aproape că vizualizam reclama aia de la Coca-Cola (pe care n-am mai găsit-o când am căutat-o), de prin anii ’90, care începea cu un adolescent așezat pe marginea trotuarului într-o zi toridă vară, trăgându-și suflarea și sorbind dintr-o sticlă de Cola în vreme ce talpa bocancului aproape se lipise de asfalt și se întindea ca un cașcaval de pizza când își ridica piciorul. Unforgettable fază!

      Apreciază


  30. Laura Restrepo Dulce companie.

    Apreciază


    • Ce m-ai derutat cu asta. N-am băgat de seamă că e la postarea despre ce Citim, crezusem că e la melodii, la Creation și dădeam căutare pe youtube s-o ascult!! :))) Și una îmi recita în spaniolă fragment de carte. Deci ca să vezi cum funcționez.
      De descoperit îngerul.

      Apreciază


      • imi place cum e scrisa, subiectul e incitant. citibila, intr-un cuvant. inca citesc din ea.

        Apreciază


      • Fain.
        eu citit recent Răposatul Mattia Pascal, Luigi Pirandello. Foarte interesantă fuga pentru eliberare, umorul autorului..

        Apreciază


  31. o am pe undeva, am cumparat-o mai demult de la un anticariat. tre s-o gasesc, m-ai facut curios. a, si sa o citesc, bineinteles.

    Apreciază


    • Chiar? Ce tare! Eu n.am gasit.o la noi decat la sala de lectura si nu puteam ramane. Mi.am comandat.o din Bucuresti. Alesesem sa fac articol pe seama ei si nu puteam fara. 🙂 A fost o aventura ca o comandasem de la o tipa care trimitea doar comenzi peste 10 lei, chestie observata de mine dupa comanda. Scriu email sa intreb daca mai e valabila conditia, dar pana sa primesc raspuns, fac alta comanda fara conditie de livrare. A doua zi ma suna tipa cu prima comanda ca totusi o sa.mi onoreze comanda ca ii scrisesem un email frumos, respectuos, spre deosebire de altii. :)) intre timp primisem si confirmarea comenzii a doua. :)) Deci o asemenea carte aventuroasa trebuie citita. Curioasa de impresii

      Apreciază


  32. pus pe lista.

    Apreciază


    • In italia a fost revived de my fave care a adaptat.o la scena si a jucat.o prin tara. Acu cateva zile a fost premiat pentru succesul cu piesa dupa roman.

      Apreciază



I ♥ comments

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: