h1

Unde-s mulţi, Numai puterea creşte

mai 10, 2008

O prietenă mi-a arătat pagina unei echipe româneşti de fotbal. A Universităţii Cluj. Cu un scop anume.

Nu mai e o noutate, acum, că noua campioană a României la fotbal este CFR Cluj. Simpatizanţii şi mai nebunaticii fani ai fostelor câştigătoare, cu care s-au obişnuit în ultimii ani (Steaua, Dinamo…), nu sunt singurii revoltaţi. Să vedem cum arată clasamentul care a fost afişat pe site-ul Universităţii Cluj.

Şi totuşi, cine e pe locul 1?

Aţi spune că nici nu avem câştigători. Însă are număr de meciuri disputate, meciuri câştigate, pierdute, puncte, golaveraj. Numai numele nu a fost trecut. Dar când ne ferim în asemenea hal să pronunţăm numele cuiva? Spunem „ducă-s-ar pe pustii”, nu-i spunem numele, într-atât ne e de drag. CFR Cluj nici nu a meritat să fie onorată cu afişarea numelui, într-atât e de iubită de către admiratorii (un termen, de altfel, mult prea elegant pentru ei) U. Cluj.

Mi-am mărit pupilele, ca să văd mai bine. Poate mi se pare mie. Însă n-am probleme cu vederea la distanţă mică. Numai la distanţă foarte mare.

Şi sunt doar 2 echipe din acelaşi judeţ. Dacă erau mai multe? Desigur, ştim ce e în Bucureşti, din punctul acesta de vedere. Însă punem întrebarea pentru problematizare.

Dar dacă avea Clujul o singură echipă de club în Liga 1?! Toată lumea cu sufletul la gură, cu clujul scris pe tricouri, cu tricolorul scris pe stadioane; nu se ciomăgea ceferist cu universitar, nu se înjurau ca şi cum ar fi americanii cu musulmanii, nu făceau partide, nu trasau linii, nu îşi lăudau propriii muşchi şi nu denigrau casele celorlalţi. Atunci ar fi existat doar Cluj în mintea lor. Aşa…

Ciudat, nu?

Cu cât devenim mai mulţi, cu atât ne separăm şi dispreţuim mai cu foc. Nu doar în fotbal. Nu doar în politică cu partidele. Nu doar la serviciu. Deşi chiar şi doar acestea sunt deja îndeajuns pentru a fi edificatoare. Din păcate. Însă acelaşi lucru are loc şi în relaţii, în prietenii, în adunările reale sau virtuale la care participăm şi din care suntem parte.

Dacă suntem urmăriţi de autorităţi, prinşi, decimaţi, împuţinaţi, dintr-o dată suntem cei mai afectuoşi fraţi şi surori. Când ne eliberăm şi devenim independenţi, lărgind rândurile, mai ţinem minte unitatea pentru o scurtă perioadă de timp, apoi începem să facem grupuri şi grupuri. De cum suntem mai mulţi, în loc să ne bucurăm împreună şi să facem un front comun, ca o adevărată echipă, noi uităm complet cine suntem, de unde am venit şi ce facem aici. Uităm complet direcţia şi motivul.

Aruncăm cu pietre, de parcă niciodată nu ne-am cunoscut. De parcă niciodată n-am fi împărţit aceleaşi crezuri, nu ne-am dat mâna şi ideea. De parcă suntem inamicii cei mai vajnici.

Eu sunt al lui Veselu. Aaa, da? Nu stau cu tine la masă. Poţi să uiţi că mă ştii. Eu sunt de-a lui Seriosu. Ei, bine, eu cred că toţi de la Seriosu au mintea astupată, aşa că nu mă saluta, dacă mă vezi pe stradă.

Fiecare a ajuns să aparţină cuiva; parcă mai puţin Cuiva. Dacă stă cu Veselu pe bancă, e de-al lui. Dacă stă cu Seriosu pe pod, sigur e informator pentru Veselu.

Ne vom mai putea desprinde de valurile care ne poartă doar spre diferenţele dintre noi – cât de mici, dar inflamate – şi nu ne mai lasă nicicum să vedem ceea ce ne uneşte şi ne strânge laolaltă?

Sau ne mai uneşte Ceva? Ce ne mai uneşte?

24 comentarii

  1. excelenta postare pornind de la un eveniment fotbalistic.
    Din nefericire, astfel de evenimente sunt doar ocazii sa aratam ce este cu adevarat in inima noastra. Si cum bine observai, cand o astfel de atitudine este transplantata pe domeniul spiritual, si este, sa vezi cum fiecare este cu echipa lui…!
    Zicem si noi ca si Pavel altadata… a fost impartit Cristos…?

    Apreciază


  2. Hai Steaua! 🙂

    Apreciază


  3. […] reflecta atitudinile noastre -atitudini care reflecta starea noastra interioara gasiti in postarea aceasta. Doar un […]

    Apreciază


  4. Dragă Aurel,
    mulţumesc. Şi mulţumesc şi pentru citarea pe blogul tău.

    Da, din păcate, ne pricepem bine în a-L împărţi pe Cristos. Mă întreb ce am fi spus dacă făcea şi El la fel cu noi… 😦

    Fotbalul parcă adună în el tot întâmplări cu tâlc care exemplifică foarte bine ce are loc în noi. La o altă scară, poate mai mică, ceva mai mică, însă nu mult. Şi nu mai dramatică, nu mai puţin tristă.

    Apreciază


  5. Adi,
    deci eşti frustrat anul ăsta. 🙂

    Las că până la anul viitor, când se pune şi Steaua la punct la capitolul voinţă, ne punem şi noi la punct cu eleganţa faţă de celelalte echipe. 🙂

    Apreciază


  6. Sunt frustrat de ceva vreme da. 😛

    Apreciază


  7. Vom cultiva răbdarea, atunci. 🙂

    Apreciază


  8. Eu s-astept ca si FC Municipal Valcea sa ia campionatul.
    Oare cat va trebui sa astept?

    Apreciază


  9. Cllod,
    poate tot atât cât ne va trebui nouă, tuturor celorlalţi, să redevenim uniţi. Ca să ne ştim bucura de victoria ei. 🙂
    Că nu ne ştim bucura de victoria vecinului.

    Apreciază


  10. Camix draga, mi-a placut postarea! si cred ca ai gasit un fumdament bun pt ea.
    Arpad P. a incercat sa cumpere U Cj, dar Primaria, CL n-au fost de-acord,fiind echipa fanion, de-aici au aparut sicanarile pe parcurs.
    CFR a facut treaba buna, dar uitandu-se mereu de sus la U Cj. Muresan zicea in tur ca oricum ai intoarce clasamentul, tot Clujul e in frunte (CFR pe locul 1, U pe ultimul). Asa ca clasamentul de pe site-ul lui UCj nu face decat sa completeze seria de sicanari.

    Apreciază


  11. Grazie, Cipri. 🙂
    Mulţumesc şi pentru informaţiile „din interior”-ul judeţului. Da, era de aşteptat să nu fie dispreţul doar dintr-o singură parte. De obicei, nu se lasă restanţi nici unii la acest capitol. Cuvântul ‘competiţie’ a devenit sinonim exact cu ‘ură’… 😦

    Ha, chiar aşa cu topul. Tare. 🙂

    Apreciază


  12. well… eu ma bucur pentru Cfr, si nu doar pentru ca sunt ardeleanca (fost-stelista) ci si pentru ca era timpul sa se vada ca fotbalul e mai mult de 3 echipe si orgoliile lor. Cat despre atitudinea U cluj.. fiecare cum poate, sau vorba proverbului, fiecare arunca ce are. Maia m un singur dor vorba aia… sa ajunga si Bihorul in Liga I…. vise, zice sotu’ :))

    Apreciază


  13. aceste ganduri au o tenta filosofica pornita de la badarania fotbalistica

    Apreciază


  14. Ciudat, nu?
    Tot fotbalul este ciudat! Din pacate

    Apreciază


  15. Dragă Chrina,
    se pare că eu nu mă mai descopăr ca susţinătoare pentru echipele noastre de club. Nu am luat vreo decizie, nu mi-am făcut promisiuni de felul ăsta, dar observ că aşa se întâmplă. De la români, îmi e suficientă echipa naţională. Acolo măcar suntem toţi pe-o melodie. 🙂

    Soţu tău zice bine cu Bihoru. 🙂

    Da, numai că atitudinea lui U Cluj nu e doar a lui U Cluj. O avem fiecare din noi în sânge. Se manifestă în situaţii diverse. şi da, drept, căm ceea ce avem în noi. Suntem şi în afară ceea ce suntem înăuntru.

    Apreciază


  16. Academicianu, 🙂
    mă bucur de tentă. Să tenteze pe cât mai mulţi. 😛

    Apreciază


  17. Rapas,
    DA. Şi nu numai fotbalul. lucruri de felul aceasta se văd şi pe stradă, şi acasă, şi cu colegii… Nu scăpăm de ele, ne urmăresc peste tot.

    Apreciază


  18. Cami,

    mi-a placut cum ai imbinat fluxul de idei. Trecerea de la fotbal la realitati de natura spirituala e excelenta.

    Evident ca in noi exista o puternica tendinta spre rudimentarism (spre comportament de tip maimuta agresiva darwiniana, comportament orangutaneian de delimitare a terenului 😛 ), un gen de gandire specifica suporterilor de fotbal.

    Cred ca este necesara viziune, cat si vointa pentru a ne comporta civilizat, neorangutaneian.

    In masura ce vad comportamentul oamenilor incep sa fiu tot mai convins de teoria dualismului darwinian , adica unele persoane au ca stramos Austroputarius Orangutanius, iar altii se trag din Adam 😛 . Unii din bing bang altii din creatie 😛

    Ceea ce am auzit ca s-a intamplat pe strazile clujului datorita meciului, m-a facut sa cred ca in demonstratii se aflau descendentii Austroputarius Orangutanius. Cred ca de aceea nu mai sunt microbist pentru ca studiile comportamentului suporterilor de fotbal si al orangutanului scot in evidenta tot mai multe asemanari socante chiar 😀

    Apreciază


  19. Romi,
    mulţumiri.
    M-a distrat asocierea cu urangutanii. Cred că, dacă îmi amintesc bine, ziceai în ceva comentariu undeva, referitor la evoluţie vs. creaţie, că pentru cei care cred în evoluţie, ea e adevărată. Aceia chiar se trag din maimuţe. Pentru restul, e adevărată varianta creaţiei: pe ei chiar i-a creat Dumnezeu. 😛

    Acum, dincolo de latura haioasă, e destul de greu să acceptăm uneori că toţi suntem creaţi de Acelaşi. Dar, cine ştie dacă nu suntem şi noi, în anumite momente, mai sălbatici sau mici saltimbanci. 🙂

    Deci aşa ţi-a trecut ţie pofta de fotbal. Eu mai admir – deşi nu mai stau să mă uit, că nu mai găsesc răbdarea – anumite echipe iberice, care, când se adună laolaltă, scot minunăţii.
    Şi, bineînţeles, campionatele acelea mai rare… 🙂

    Apreciază


  20. Camix,

    U Cluj a trecut pe primul loc o echipa de 3 stele. Pe locul doi e o singura stea…

    Da’ nu te lega de saltimbanci, te rog! Ei joaca un rol, nu ca salbaticul care e genuin. 😛 😀

    Apreciază


  21. Deci, de fapt, le-a făcut o favoare celor de la CFR, înălţându-i în slăvi. 😀
    Saltimbancii, în sensul lor figurat, sunt persoane neserioase care manifestă nestatornicie în toate cele. La sensul figurat mă refer, nu la cel propriu, de actor, unde exsită o luciditate în cadrul căreia se desfăşoară lucrurile.

    Apreciază


  22. Camis, sorry! ti-am lasat un raspuns la mine pt comentariul tau ultim.

    Apreciază


  23. Dragă Cipri, da, l-am văzut la tine prima dată şi formulam cuvintele. Să fii tu blessed de multe ori! 🙂

    Apreciază


  24. […] sau de aşteptat. Am scris în urmă cu puţin timp despre cele două echipe de club din Cluj, despre felul în care se îndrăgesc atât de mult, […]

    Apreciază



Lasă un răspuns către Camix Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.