În sfârșit, scriam în 2024, la cât am așteptat după el. Freud’s Last Session. Antrenante dialogurile lor, chiar dacă nu mă dau în vânt extraordinar de mult după veșnica polemică știință vs credință, ateu vs creștin. Personajele imaginate după persoane e o tehnică ce atrage și poate fi, la o adică, evaluată ca realistă sau mai puțin realistă. Matthew Goode are un rol mai așezat aici, nu mai e șmecherașul care îi vine ușor în alte filme. CS Lewis e un rol de maturitate cumva, o voce așezată, dileme și nesiguranțe în spatele certitudinilor. De o umanitate frumoasă. Hopkins are un rol care pare să îi vină la fel ca majoritatea rolurilor lui, cu niște trăsături în comun între ele: încăpățânare, limitare neconștientizată și nedepășită.
Amândoi alegeri perfecte, după mine.
Îmi place că dialogul dintre ei pare să meargă pe un traseu care găsește și puncte comune între ei, ceea ce îi face să își fie simpatici unul altuia, dar și trasee oarecum similare pe alocuri (ceea ce îi face să sublinieze umanitatea lor), punctate de perspective diametral opuse, chiar dacă sentimentele pot coincide de-a lungul vieții.
Frica de moarte rămâne universală, însă perspectiva asupra ei diferă. Lucrurile cu care vrea Freud să-l prindă pe CS Lewis nu stau tocmai așa cum le redă personajul, aspect care surprinde sau care pe mine, cel puțin, m-a surprins. Mă întrebam dacă Freud cel adevărat ar fi susținut așa ceva.
De exemplu mentalitatea „eh, cu toată credința ta, am văzut că ai fost în război, chiar dacă nu mi-ai spus, reacțiile tale de frică etc.”. Lucrurile acestea nu funcționează tocmai atât de simplu cum vrea Freud să lase a se înțelege: traumele prin care trece un organism rămân traume și continuă să se manifeste în timp, chiar dacă sub forme diferite de la perioadă la alta și chiar dacă perspectiva omului asupra morții e la polul opus față de a unui ateu. Acestea sunt condiționările cu care ne naștem. Suferința se imprimă în corp (el însuși era de concepția tratamentelor prin electroșocuri, deci o acționare asupra corpului pentru a încerca sa trateze latura emoțională). Alții au transformat acea tehnică barbară în efort fizic, exerciții mentale, expunere graduală/ constantă etc. În rest, cred că nu toți primesc harul de a se putea desprinde cu totul de efectele suferinței din trecut, ceea ce nu invalidează realitatea credinței sau credința însăși.
Curioasă cum vi s-a părut dacă l-ați văzut.
Citate, pe măsură ce mai găsesc.
Sigmund Freud : The surest indication of sanity would be the ability to change your mind.
–
C. S. Lewis : You are a walking contradiction.
Sigmund Freud : Well, I’m human. I’m inherently flawed, and I’m deeply damaged. And no doubt, I’m damaging to others.
–
CS Lewis:
My idea of God, it constantly changes. He shatters it again and again. But still I feel the world is crowded with Him. He’s everywhere. He’s incognito. And as He’s incognito, He’s so very hard to penetrate. The real struggle is to keep trying.
–
CS Lewis:
What if God wants to perfect us through suffering. If pleasure is His whisper, pain is His megaphone.
–
CS Lewis:
That there is a God. That man doesn’t have to be an imbecile to believe in Him. And those of us who do are not suffering from an obsessional neurosis.
Timposibil 