Against the odds
august 10, 2010
Mergeam către biserică. Pe drum, vedem un pui de pasăre – turturică, cică, eu nu mă pricep la păsările la care ar fi de bun simţ să mă pricep – prea mic ca să zboare, prea mare ca să stea ţintuit în loc, dând din aripi disperat pe asfalt. Fusese probabil aruncat jos din cuib sau căzuse accidental, iar acum nu mai ştia cum să ajungă înapoi acasă. Mama lui gravita în jur, încercând… dar nu ştiu ce încercând. Nu ştiu ce putea face. Mi s-a spus că puii aceştia care cad din cuib înainte de a apuca să le fie formate aripile de zbor sunt pierduţi. Că, nemaiputând ajunge în cuib, rămân pradă animalelor care trec prin preajmă: pisici, câini…
Iar el se zbătea între picioarele noastre, ne implora efectiv cu agitarea aripilor mici şi cântecul disperat ca şi cum ne-ar fi strigat: „Hai, duceţi-mă sus, înapoi! Hai, nu mă lăsaţi aici! Maică-mea nu mă poate lua. Hai, nu plecaţi! Mă lăsaţi să moor!”.
Eu mă ştiu destul de departe de animale emoţional vorbind. În afară de astea, nu prea am empatizat cu ele. Acum, îmi venea să plâng şi mă miram de mine. Nici nu mi se mai întâmplase să-mi ceară o pasăre ajutor. Dintr-odată, căutam variante posibile de ducere a puiului în cuib. Mama lui de ce nu-l poate duce cumva sus? Scară de unde am putea lua? Sau ce altceva? Să se urce cineva în copac? Dar, dacă se ascunde acolo în grădină după gardul viu, n-ar putea scăpa de atacatori?
N-am făcut nimic până la urmă. Dar nici nu mi-a ieşit din cap. Nu l-am mai văzut, dar am întrebat de el. Mi se răspundea: „da’ nu-l mai uiţi?”. Se pare că greu. Deşi, totuşi, ştiam că nu mă topesc după cele care nu cuvântă (pe limba noastră). Însă nu ne cunoaştem niciodată prea bine.
Timposibil 
Iată cum ne ajunge patetismul… Păţesc destul de des chestii similare în curte, unde sunt turturele, vrăbii şi uneori coţofene (pe astea cred că le-au convins câinii să nu-şi mai facă vreodată cuib în raza lor de acţiune…). Totuşi, temperatura sângelui şi starea de spirit au un rol cert în impactul suferinţei animalice asupra noastră. Eu câteodată nu suport să văd muşte sau ţânţari izbindu-se continuu de geam, şi mă străduiesc să le dau drumul afară. Mă mai eschivez cum pot de sarcini casnice care implică omoruri violente precedate de urmăriri, dar în general n-am scăpare. Oricum, bine că s-a dus epoca în care se tăiau găini şi cocoşi în faţa blocului, pe trotuar, chestia asta m-a cam traumatizat în copilărie. Progresul economic şi social ne-a adus pulpe americane congelate…
ApreciazăApreciază
A, eşti mai sufletist decât mine. Cred că te ajută la asta şi contextul în care eşti. Eu nu mă dau deloc în lături (nu cu accent pe u) să omor ţânţari care-mi sunt extrem de antipatici pentru urmările lor timp de zile întregi uneori asupra mea; şi când te gândeşti că sunt simple înţepături de un milimetru diametru. Cu muştele la fel, cu păianjenii la fel. Ăştia din urmă aproape îmi creează fobie. Dar antipatia asta nu depinde la mine de vreo stare de moment, cu insectele cred că sunt aceeaşi şi în cea mai fericită zi.
Apropo de pui congelaţi, ştii reclama asta?
ApreciazăApreciază
Am fost ingrozit intr-o noapte ca era un tantar mare pe peretele de langa pat si am crezut ca nu ma va lasa sa dorm… dar, nicidecum, nu m-a deranjat si am dormit perfect:)
God is not ashamed to make an example of a mosquito or of an even smaller thing. As for those who believe, they know it is the truth from their Lord. But as for those who disbelieve, they say, „What does God mean by this example?” He misguides many by it and guides many by it. But He only misguides the deviators. (Al-Baqarah, 2:26)
ApreciazăApreciază
Vaiiii ce batrana-i melodia asta! Nici nu eram pe lume! Si ce muzica! Oare chiar le placeau melodii asa triste?
ApreciazăApreciază
N-am căutat când a apărut piesa, dar eu am amintiri cu ea. Aveam vreo 10 ani, cred. Eram la verişorii mei din alt oraş. Ei ascultau mult Phoenix şi aveau pick-up. Îmi plăcea la nebunie aparatul. Îmi cam plăceau mie aparatele în general (ca acum). Şi asta era o melodie preferată a lor, care apoi a devenit şi o preferată a mea. Ascultând-o de multe ori, descoperi frumuseţea, în cazul în care frumuseţea nu te-a izbit de la început.
ApreciazăApreciază