Reprezentanţă întemeiată
august 22, 2009A fi sau a nu fi „evanghelic”. Cu denumirea, cu gândul, cu fapta… Dacă a fi evanghelic presupune a citi, a asimila şi a înghiţi ca mâncare „tare”, „bună” tot ce scriu unii sub acest nume, înseamnă că m-am dilit eu de cap şi de suflet sau s-a întors lumea pe dos (nu de azi-noapte, asta e clar).
A te numi reprezentant evanghelic ar trebui să însemne confecţionare de zeci de episoade, cu un efort detaliat extraordinar doar pentru a distruge ce e clădit bun, pentru a murdări propria identitate cu atâta uşurinţă, pentru a-ţi judeca propriile procese şi a-ţi găsi propriii călăi, pentru a te găsi victimă în orice meci şi pe price stradă calci, pentru a demonstra până la firul de praf cine are dreptate, cine e mai presus de logică, cine e credinciosul adevărat şi victima.
După unii.
Nu asta înseamnă acest fel de reprezentanţă?
Trebuie să ne actualizăm, înseamnă, să ne updatăm, să venim la zi, suntem demodaţi, nu aşa se „face” credinţa, nu aşa se poartă înţelepciunea pe stindard. Oamenii trebuie dovediţi gunoaie umblătoare pentru că ne fac rău la fiecare cuvânt şi începem şi încheiem discursul cu a fi evanghelic, ca şi cum singurul gând ar fi să reprezentăm, într-adevăr, naţional, un trup sufletesc dedicat Domnului. Ca şi cum acesta e singurul mobil care ne face să urâm oamenii şi să iubim ura.
Nu cred că e foarte surprinzător dacă îmi vin în minte acum brusc ştirile de la ora 5, nu? Nici prea deplasat. Facem trafic, ne exhibăm propriile coşmaruri, găsim rapid vinovaţii şi apoi semnăm: reprezentant de seamă al muncii salahorice…
Nu dau nici un link, nu mă interesează discuţia nominală, ci factuală şi conceptuală.
Să ne dea Domnul înţelepciune!
Timposibil 
Camix,
cred că termenul „evanghelic” începe să-şi piardă semnificaţia. Săptămâna aceasta luteranii „evanghelici” de la noi au votat pentru ordinarea homosexualilor şi „binecuvântarea” căsătoriilor între homosexuali. Alţi „evanghelici” nu se gândesc decât la prosperitate personală, alţii nu mai cred de mult în Evanghelie şi-au înlocuit-o cu etica, … Aşa că, nu te supăra prea tare. ”evangelic” e de-acum numai o etichetă pusă pe o sare ce şi-a pierdut gustul.
ApreciazăApreciază
Ted, bine te revăd,
da, sunt conştientă că toate acelea de care zici există şi sunt tratate ca evenimente normale. Ştiu şi că nu sunt de ieri, de azi. Ştiu şi că vor continua – amplificate tot câte puţin – în viitor. Dar asta tot nu mă consolează. Nu mă miră, dar mă deranjează. Mi se pare că e normal să mă deranjeze de fiecare dată şi că ar fi anormal să mi se pară normal.
ApreciazăApreciază
Camix, eu cred că trebuie să le spunem, de câte ori se adună în noi… Nu e sigur că ar produce cuiva vreun efect întru schimbare. Dacă nu încercăm să luăm măcar atitudine, vom fi noi traşi la răspundere. Eli avea fii care nu-l ascultau, le-a atras atenţia în repetate rânduri, însă nu i-a oprit de la a face răul. Cu asta s-a făcut vinovat, că nu i-a oprit!
Măcar să spunem, chiar dacă nu vom fi băgaţi în seamă!…
E drept că s-a ajuns ca ceea ce se făcea în ascuns să fie strigat de pe acoperişul caselor. Vedem câte scandaluri ies la iveală din înregistrări făcute în ascuns, pe ascuns… Şi totuşi, între credincioşi, altul ar trebui să fie mersul lucrurilor.
Suntem ca lumea. 😀 😦
ApreciazăApreciază
Gind in gind cu voi…
ApreciazăApreciază
Adama,
mă bucur că înmulţim rândurile în tabăra „strigătorilor” şi că nu procedăm ca şi copacii din Eu cred. 🙂 😛
Şi ca să nu strige pietrele înaintea noastră. 🙂 Că tot va fi cineva să audă. şi dacă pentru unul singur căruia îi foloseşte.
ApreciazăApreciază
Rodica,
numărăm, atunci. Deja suntem ceva. 😀
ApreciazăApreciază