Fuga
noiembrie 18, 2017
Nefericirea e fuga din tine. În alt timp, în alt loc, în viitor, în trecut, în realitatea imaginară, într-un prezent cosmetizat, într-un basm aproape real.
Nefericirea e nerămânerea în tine la taifas. E veșnica alergătură altundeva. Altundeva trebuie să ajungi, altceva trebuie să faci, altcineva trebuie să fii.
Timposibil 
Foarte adevarat.
ApreciazăApreciază
Din păcate sau din fericire.. 🙂
Antidot folosit de tine?
ApreciazăApreciază
Străduința constantă de a rămîne eu însumi in confruntarea cu realitățile vieții. Nu-i antidot, dar o încercare `anti-nefericitoare` tot e.
ApreciazăApreciază
Așa încerc și eu. Combinat cu o străduință de a mă îmbunătăți. Dar nu mereu, nu atât cât ar trebui, nu așa cum ar trebui… etc.
ApreciazăApreciază
Parerea mea e ca ne putem imbunatati si fara `cat` ori `cum` ar trebui. Nu de alta dar ar putea surveni crisparea, teama de neajustare la standardele dictate de `cat` si `cum`. A nu le pierde totusi cu totul din vedere pe acestea din urma. Ar putea fi de folos in scopul unei eventuale autoevaluari detasate.
ApreciazăApreciază
Așa mi se pare și mie și așa îmi spun și eu, dar în momentele de criză ți se pare că singura soluție e crisparea aceea și plierea după ceva care nu ți se pare o idee bună, dar e o idee de lege, așa dictează legea, așa spune ceea ce e corect. Singura problemă e că nu te poți plia după ea sau nu ești de acord să te pliezi după ea și iaca așa intervine criza interioară..
ApreciazăApreciază