Archive for Mai 2015

h1

Povestind despre Ferenc Visky

Mai 29, 2015

Și mai urmează. Stay tuned.

Cu drezina

Imagine preluată de pe pagina de FB  dedicată lui Ferenc Visky Imagine preluată de pe pagina de FB dedicată lui Ferenc Visky

E dificil să redai în cuvinte o atmosferă, să o recreezi în așa fel încât să-l poți transpune pe cititor în ambianța pe care vrei s-o lași să transpară prin (sau în ciuda a) ceea ce spui. La „seara memorială” Ferenc Visky a fost așa (fiind unul dintre cei pregătiți să ia cuvântul, nu mă pot transpune în pielea unui privitor detașat)…

S-a strâns un grup de oameni foarte eterogen, cu destui bătrâni, cu cunoscuți despre care habar nu am cum au aflat despre eveniment și, pentru ca lucrurile să fie cât mai pline de suspans, îi vedeam pentru prima oară pe doi dintre vorbitori: Francisc Visky jr. (fiul cel mare al lui Ferenc Visky) și Istvan Visky jr. (primul dintre cei 25 de nepoți ai lui Visky și preot reformat în Oșorhei). Doar prezența lui Laci Köteles la

Vezi articol original 988 de cuvinte mai mult

Anunțuri
h1

Seara memorială Ferenc Visky

Mai 28, 2015

 

PS: preluat de pe romaniaevanghelica.wordpress.com

h1

Un adânc de suflet. U2.

Mai 9, 2015

U2 – Sometimes You Can’t Make It On Your Own.

Despre relația dintre Bono și tatăl lui. Filmat în Operă. Of course, right? Faceți-mi plăcerea să urmăriți și versurile, să vedeți mai bine reflectarea emoțiilor. Merită.

”This is a tribute to Bono’s father Bob Hewson who died in 2001. Bono sang it for the first time at his father’s funeral; it reflects on their tense relationship until just before his death, when Bono claims they became closer than ever before.
[…]
Bono’s father enjoyed Opera music and used to sing as a hobby. This explains the line, „You are the reason the Opera is in me.” (thanks, Chris – Kingston, Other)

Bono: „His whole thing was, Don’t dream – to dream is to be disappointed. That was really what I think was his advice to me. He didn’t speak it in those words, but that’s what he meant, and of course that’s really a recipe for megalomania isn’t it? I mean I was only ever interested in big ideas, and not so much dreaming but putting dreams into action, doing the things that you have in your head has become an important thing for me. The song was dedicated to him and it’s a portrait of him – he was a great singer, a tenor, a working class Dublin guy who listened to the opera and conducted the stereo with my mother’s knitting needles. He just loved Opera, so in the song, I hit one of those big tenor notes that he would have loved so much. I think he would have loved it, I hope so.”

 

Tough, you think you’ve got the stuff
You’re telling me and anyone
You’re hard enough

You don’t have to put up a fight
You don’t have to always be right
Let me take some of the punches
For you tonight

Listen to me now
I need to let you know
You don’t have to go it alone

And it’s you when I look in the mirror
And it’s you when I don’t pick up the phone
Sometimes you can’t make it on your own

We fight all the time
You and I that’s alright
We’re the same soul

I don’t need, I don’t need to hear you say
That if we weren’t so alike
You’d like me a whole lot more

Listen to me now
I need to let you know
You don’t have to go it alone

And it’s you when I look in the mirror
And it’s you when I don’t pick up the phone
Sometimes you can’t make it on your own

I know that we don’t talk
I’m sick of it all
Can you hear me when I sing?
You’re the reason I sing
You’re the reason why the opera is in me

Hey now
Still gotta let you know
A house does not make a home
Don’t leave me here alone

And it’s you when I look in the mirror
And it’s you that makes it hard to let go
Sometimes you can’t make it on your own
Sometimes you can’t make it
The best you can do is to fake it
Sometimes you can’t make it on your own

h1

Toate au un preț

Mai 7, 2015

La clasa 0 (nu suport să spun „pregătitoare”, plus că îmi pierd răbdarea cu atâtea silabe pentru un nivel așa mic), învățăm câte ceva de mâncat. Printre altele, covrigel.
– This is aaa… pretzel! (pronuntat PREȚăl) Pretzel! What’s this?
Iar pruncalăii repetă. După ce trecem la altă bunăciune de mâncat (care de care mai nesănătoase), revin la covrig, să mă asigur că nu s-au sclerozat între timp.
– Mai țineți minte covrigelul? What’s this?
Iar o fetiță foarte pe fază, se repede:
-Etichetă!!!

%d blogeri au apreciat asta: