A treia oară
sâmbătă, mai 26, 2012
Posted in întâmplate, Incredibile, jucăraie, memorabile, semne de punctuaţie
sâmbătă, mai 26, 2012
Posted in întâmplate, Incredibile, jucăraie, memorabile, semne de punctuaţie
vineri, mai 25, 2012
Posted in fotografăraie, memorabile
Etichete
joi, mai 24, 2012
Posted in fotografăraie, Perspective, rugăciune, un love
Etichete
joi, mai 3, 2012
Posted in Amintiri, fotografăraie, Perspective
Etichete
M-am luat după Sam şi am făcut un traseu pe roţi de-a lungul Crişului Repede (care nu e atât de repede, dar nu mai interesează pe prea multă lume, mai ales pe cei care ar trebui să-l cureţe). Începem călătoria fotografiată de pe Podul (nou construit) Sovata.
Vederea e spre podul CFR (de curând îmbogăţit cu încă o bandă). În depărtare se zăreşte C.E.T.-ul 1. Uneori huruie puternic.
Urmează, la o bună depărtare, Centrul cu Primăria. Dincolo de ea, fosta Bibliotecă Judeţeană, acum retrocedată greco-catolicilor, renovată şi denumită Palat episcopal. Turnul din spate, în renovare, este Catedrala Greco-Catolică Sf. Nicolae.
Din acelaşi punct, cu altă perspectivă (la stânga), avem Podul Ferdinand, iar dincolo de el, în depărtare pe partea dreaptă, Sinagoga Neologă Zion.
Lângă Primărie, Biserica Romano-Catolică Sf. Ladislau în Piaţa Unirii.
Dincolo de pod, Palatul Vulturul Negru (care nu e prea negru, trebuie să recunoaştem), în stil secession, de curând renovat.
Continuând pe malul drept al Crişului, ajungem pe Str. Piaţa Libertăţii. Acum aflu şi eu cum se numeşte această stradă care mă fascinează constant. Numele ei îi mărturiseşte pe deplin sentimentul pe care ţi-l dă când eşti acolo. Undeva în partea dreaptă, avem şi Podul Intelectualilor, la care voi reveni.
După Podul Intelectualilor, avem Podul Dacia, lângă Hotelul Dacia. La dreapta de el, în depărtare, se vede Catedrala Ortodoxă, în contrucţie de mulţi, mulţi ani.
Hotelul Dacia, iar în continuare mai noul Hotel Hilton, lângă care vom ajunge pe celălalt mal.
Hotel Hilton şi malul pus la punct destul de frumos, de ceva timp.
Drumul înapoi, care e întotdeauna mai scurt.
În colţ, am prins doar puţin din Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu.
Pe sub Podul Dacia. Pe partea stângă, renumitul Liceu Gojdu, invizibil de data asta.
Ceea ce se vede în depărtare e podul de al cărui nume se miră mulţi (chiar orădeni!). Podul Intelectuaillor. În stânga lui, restaurantul Bridge.
De la “poalele” Podului Intelectualilor, privire înapoi spre Hotel. O atmosferă la fel de relaxantă, aş zice, precum cea de pe Libertăţii.
Reîntoarcerea la aproape origini, acum fiind vizibil şi Turnul Primăriei, deschis şi publicului de anul trecut. Din vârf, de la o înălţime de aproape 50 m, se vede oraşul altfel. Cred că doar Ciuperca e mai sus decât el (dacă ştie lumea altfel, sunt curioasă), care e la aproximativ 250 m.
Din centru, spre Decebal, pe malul drept al Crişului. O altă porţiune frumoasă pentru mine.
Cam atât deocamdată.
luni, aprilie 30, 2012
Posted in raţiune şi simţire, rugăciune
Dumnezeule sfînt, îndură-Te spre noi, Te rugăm!
Închinarea mea să-Ţi fie plăcută şi de bun miros înaintea Ta. Piciorul meu să se plece smerit înaintea sfinţeniei Tale, iar genunchiul meu să se coboare degrabă în pămînt înaintea cuvintelor Tale lăsate pentru noi şi cele pe care ni le şopteşti atunci cînd Te ascultăm. Căci Tu vorbeşti; urechea noastră e cea care se închide în prezenţa Ta şi fuge departe de ea, temîndu-se să facă după poruncile Tale. Însă poruncile Tale sunt bune, noi suntem nelegiuiţii care nu căutăm îndeajuns voia Ta pentru că voia Ta e atît de deosebită de planurile noastre. Voia noastră capătă importanţă prea mare în ochii noştri, de aceea Te rugăm să ne faci iubitori ai voii Tale, căutători ai cuvintelor Tale şi înfăptuitori sinceri ai poruncii Tale! Supune, Te rugăm, voia noastră voii Tale şi îndrăgosteşte-ne de Tine pînă dincolo de noi, dincolo de puterile noastre! Căci noi suntem slabi şi căutători de sine. Smereşte-ne Tu în faţa Ta şi Te rugăm iubeşte-ne totuşi aşa neascultători şi nevrednici cum ne ştii, dar zdrobeşte-ne blînd voia pînă cînd voia Ta va fi singura pe care o vom iubi şi dori.
duminică, aprilie 22, 2012
Posted in întâmplate, Lecturăraie
Cred că Eliade era acela (da, iar el! ce să-i faci?) care scria undeva – trebuie să fie Memorii, dar n-am reușit să găsesc, poate mă înșel – că, pe când era școler și povestea cu o fată despre lecturi în limbi străine, fata îl întrebase de câte ori citește o frază a nu știu cărui scriitor (vezi ce păcat că nici măcar nu reușesc să-mi amintesc care scriitor? Schimbă sensul cu totul), iar Mircea, vrând să demonstreze că știe limbă, că e priceput, răspunde repede:
- O singură dată!
La care fata îi răspunde dezamăgită că precis nu-l savurează, că nu-l poți citi o singură dată și să nu simți nevoia să revii, să zăbovești. (Dacă știe careva pasajul acesta, pleaaaaaase!)
Acum, vorba vine, tocmai lui Mircea îi spunea astea care avea interdicție să-și obosească ochii cu lecturile și care spunea că dioptriile îi creșteau mai repede decât avea el timp să și le schimbe. Precis nu stăteau lucrurile chiar așa, dar, deh, impresionarea asta! Oricum, revenitul e un eveniment care mi se întâmplă. Din două motive mari, de obicei (dacă voi aveți și altele, nu vă sfiiți, acesta e un schimb plăcut de experiențe): fie să savurez din nou scrierea cuiva, fie să înțeleg mai bine; și, de regulă, înțeleg mai bine, distanța (temporală și emoțională) față de un moment ajută la clarificare și la vederea de ansamblu atunci când revii. Mai mult, lectura ne-fragmentată, mai compactă, care vine ulterior, leagă lucrurile într-un mod surprinzător. M-am întrebat de ce avem tendința de a reveni când am înțeles din prima sau din a doua. Ceva trebuie retrăit, resimțit. Nu știu cum îs alții, dar eu îs la fel ca ei (cel puțin așa îmi închipui): mi s-a întâmplat și azi să recitesc un poem (unul frumos, dar pentru că frumosul e atât de relativ, nu spun care! Să-și aleagă fiecare ceva în minte.) care m-a sensibilizat la prima citire. La fel mi s-au umezit ochii și acum, la fel m-a răscolit. Și cu astfel de scrieri, există un fel de ritual (oare așa îi spune?) pe care prefer să-l păstrez. Nu citesc în orice ambianță (de exemplu în grabă) ceva care m-a fascinat. Se deșiră toată treaba.
Ce vă place să recitiți și ce se întâmplă la recitire? (dintr-un motiv sau celălalt)
joi, aprilie 19, 2012
Posted in Dia-logice, semne de punctuaţie
Acum știu ce vrei de la mine. Vrei să iubesc. Dar eu nu pot iubi, nu știu iubi ca Tine. Și, mai ales, știu că vrei să nu iubesc fals. Aceea nu e iubire, e o rostire a unei iubiri care nu se află în mine, dar vrea să se afișeze în exterior. La ce bun? Tu mă vrei adevărată, iar eu nu pot iubi adevărat, ca Tine, orice om. N-am nicio șansă, nu vrei să iubești Tu în locul meu? Nu se poate asta, ai dreptate. Atunci îmi dai Tu iubirea aceasta divină? Eu nu am decât ce vezi, iar alta nu știu de unde să scot, nici cumpăra, decât de la Tine. Vrei? Te rog…
duminică, aprilie 15, 2012
Posted in Uncategorized
vineri, aprilie 13, 2012
Posted in Perspective
Dacă ar fi să vă imaginați în Vinerea când a fost Isus răstignit, cine ați fi și ce ați face?
Eu cred că aș fi o fetiță de 15 ani (să nu care cumva să calculați), pierdută în spațiu, ascunsă prin spatele oamenilor înghesuiți să vadă ce se întâmplă, știind că urmează să moară un om bun și agitându-mă că nu pot face nimic și nu știu nici ce ca să împiedic. N-aș înțelege Cine e și ce a făcut, de fapt, decât mult mai târziu, după ce aș mai crește puțin, când mi-ar părea rău că nu L-am întrebat nimic, doar am ascultat ce spunea.
vineri, aprilie 13, 2012
Posted in Artăraie, Picturăraie, raţiune şi simţire
joi, aprilie 12, 2012
Posted in Artăraie, Picturăraie
miercuri, aprilie 11, 2012
Posted in Uncategorized
Etichete
Numai de o vreme au început să mă impresioneze animalele. Acum cred că mi-ar face plăcere că am câte un exemplar din câteva. Mâța de pe scara noastră a fost foarte afectată când a murit un vecin care îi dădea de mâncare. Un timp, n-a mai mâncat. Era amărâtă rău.
Am văzut fotografiile (că poze nu e de ajuns să le spun) făcute de o prietenă unui câine. Am zis că nu e destul să le văd doar eu, așa că am primit undă verde să vi le împărtășesc. Să vedem ce vă exprimă. Animalele exprimă, totuși, multe sentimente. Cel puțin, așa ni se pare nouă. Dacă ele coincid cu ceea ce ne seamănă nouă – rămâne altă poveste, să o spună cei care au și citesc animalele mai bine.
duminică, aprilie 8, 2012
Posted in Artăraie, Contra-timp, raţiune şi simţire, Sculpturăraie
vineri, aprilie 6, 2012
Posted in Sculpturăraie, Uncategorized
Etichete
Copacul de mai jos este neprelucrat, se află în Malta, Mdina. Dintre toate imaginile pe care le-am ales pentru ziua de Vineri, aceasta mi se pare cea mai mișcătoare tocmai pentru că pare apărută fără vreo intervenție umană.
Umătoarea, Crucifiction, este realizată în lemn de măslin de către libanezul Bahij Gassoub, artist contemporan. Diferit, nou. Nu-mi dau seama dacă îmi exprimă altceva, dar are un impact care mă determină să o dau mai departe.
Un alt artist contemporan, englezul Glynn Williams, are lucrarea Crucifixion. Frângerea fizică a trupului ca o oglindă pentru ce are loc în interior, pentru ceea ce reprezintă.
Și o sculptură pe care am remarcat-o pentru expresivitatea personajelor, pentru fragmentele de trăiri adevărate, greutatea poverii înghesuite într-o bucată de piatră. Passion of Christ la Notre Dame de la Garde, în Marseilles, Franța.
joi, aprilie 5, 2012
Posted in Artăraie, întâmplate, memorabile, raţiune şi simţire, Sculpturăraie
Etichete
amintire, Catholic, comemorare, durere în comuniune, Paști, pocăință, tristețe