A treia oară

Etichete

fără colorant că nu am găsit bun, Macarons cu gust de portocale și cremă de ciocolată, macarons!

Evident

Etichete

mise en abyme

Ascension

Etichete

amuțire, Sainte Chapelle

Zonă 1. Punctul aproape 0.

Etichete

al meu

M-am luat după Sam şi am făcut un traseu pe roţi de-a lungul Crişului Repede (care nu e atât de repede, dar nu mai interesează pe prea multă lume, mai ales pe cei care ar trebui să-l cureţe). Începem călătoria fotografiată de pe Podul (nou construit) Sovata.

de pe Podul Sovata.

Vederea e spre podul CFR (de curând îmbogăţit cu încă o bandă). În depărtare se zăreşte C.E.T.-ul 1. Uneori huruie puternic.

Primăria

Urmează, la o bună depărtare, Centrul cu Primăria. Dincolo de ea, fosta Bibliotecă Judeţeană, acum retrocedată greco-catolicilor, renovată şi denumită Palat episcopal. Turnul din spate, în renovare, este Catedrala Greco-Catolică Sf. Nicolae.

de pe podul Ferdinand

Din acelaşi punct, cu altă perspectivă (la stânga), avem Podul Ferdinand, iar dincolo de el, în depărtare pe partea dreaptă, Sinagoga Neologă Zion.

Primărie

Lângă Primărie, Biserica Romano-Catolică Sf. Ladislau în Piaţa Unirii.

Dincolo de pod, Palatul Vulturul Negru (care nu e prea negru, trebuie să recunoaştem), în stil secession, de curând renovat.

str. Piaţa Libertăţii

Continuând pe malul drept al Crişului, ajungem pe Str. Piaţa Libertăţii. Acum aflu şi eu cum se numeşte această stradă care mă fascinează constant. Numele ei îi mărturiseşte pe deplin sentimentul pe care ţi-l dă când eşti acolo. Undeva în partea dreaptă, avem şi Podul Intelectualilor, la care voi reveni.

podul Dacia

După Podul Intelectualilor, avem Podul Dacia, lângă Hotelul Dacia. La dreapta de el, în depărtare, se vede Catedrala Ortodoxă, în contrucţie de mulţi, mulţi ani.

Hotel Dacia

Hotelul Dacia, iar în continuare mai noul Hotel Hilton, lângă care vom ajunge pe celălalt mal.

Hotel Hilton

Hotel Hilton şi malul pus la punct destul de frumos, de ceva timp.

Hotel Dacia

Drumul înapoi, care e întotdeauna mai scurt.

Seminarul Greco-Catolic Iuliu Maniu

În colţ, am prins doar puţin din Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu.

podul dacia

Pe sub Podul Dacia. Pe partea stângă, renumitul Liceu Gojdu, invizibil de data asta.

podul Intelectualilor

Ceea ce se vede în depărtare e podul de al cărui nume se miră mulţi (chiar orădeni!). Podul Intelectuaillor. În stânga lui, restaurantul Bridge.

Hotel Dacia

De la “poalele” Podului Intelectualilor, privire înapoi spre Hotel. O atmosferă la fel de relaxantă, aş zice, precum cea de pe Libertăţii.

Centru

Reîntoarcerea la aproape origini, acum fiind vizibil şi Turnul Primăriei, deschis şi publicului de anul trecut. Din vârf, de la o înălţime de aproape 50 m, se vede oraşul altfel. Cred că doar Ciuperca e mai sus decât el (dacă ştie lumea altfel, sunt curioasă), care e la aproximativ 250 m.

Mal drept

Din centru, spre Decebal, pe malul drept al Crişului. O altă porţiune frumoasă pentru mine.

Cam atât deocamdată.

Voia care (nu) e

Etichete

Tu mă cunoşti atît de bine şi totuşi mă iubeşti

Dumnezeule sfînt, îndură-Te spre noi, Te rugăm!
Închinarea mea să-Ţi fie plăcută şi de bun miros înaintea Ta. Piciorul meu să se plece smerit înaintea sfinţeniei Tale, iar genunchiul meu să se coboare degrabă în pămînt înaintea cuvintelor Tale lăsate pentru noi şi cele pe care ni le şopteşti atunci cînd Te ascultăm. Căci Tu vorbeşti; urechea noastră e cea care se închide în prezenţa Ta şi fuge departe de ea, temîndu-se să facă după poruncile Tale. Însă poruncile Tale sunt bune, noi suntem nelegiuiţii care nu căutăm îndeajuns voia Ta pentru că voia Ta e atît de deosebită de planurile noastre. Voia noastră capătă importanţă prea mare în ochii noştri, de aceea Te rugăm să ne faci iubitori ai voii Tale, căutători ai cuvintelor Tale şi înfăptuitori sinceri ai poruncii Tale! Supune, Te rugăm, voia noastră voii Tale şi îndrăgosteşte-ne de Tine pînă dincolo de noi, dincolo de puterile noastre! Căci noi suntem slabi şi căutători de sine. Smereşte-ne Tu în faţa Ta şi Te rugăm iubeşte-ne totuşi aşa neascultători şi nevrednici cum ne ştii, dar zdrobeşte-ne blînd voia pînă cînd voia Ta va fi singura pe care o vom iubi şi dori.

Reloaded

Cred că Eliade era acela (da, iar el! ce să-i faci?) care scria undeva – trebuie să fie Memorii, dar n-am reușit să găsesc, poate mă înșel – că, pe când era școler și povestea cu o fată despre lecturi în limbi străine, fata îl întrebase de câte ori citește o frază a nu știu cărui scriitor (vezi ce păcat că nici măcar nu reușesc să-mi amintesc care scriitor? Schimbă sensul cu totul), iar Mircea, vrând să demonstreze că știe limbă, că e priceput, răspunde repede:

- O singură dată!

La care fata îi răspunde dezamăgită că precis nu-l savurează, că nu-l poți citi o singură dată și să nu simți nevoia să revii, să zăbovești. (Dacă știe careva pasajul acesta, pleaaaaaase!)

Acum, vorba vine, tocmai lui Mircea îi spunea astea care avea interdicție să-și obosească ochii cu lecturile și care spunea că dioptriile îi creșteau mai repede decât avea el timp să și le schimbe. Precis nu stăteau lucrurile chiar așa, dar, deh, impresionarea asta! Oricum, revenitul e un eveniment care mi se întâmplă. Din două motive mari, de obicei (dacă voi aveți și altele, nu vă sfiiți, acesta e un schimb plăcut de experiențe): fie să savurez din nou scrierea cuiva, fie să înțeleg mai bine; și, de regulă, înțeleg mai bine, distanța (temporală și emoțională) față de un moment ajută la clarificare și la vederea de ansamblu atunci când revii. Mai mult, lectura ne-fragmentată, mai compactă, care vine ulterior, leagă lucrurile într-un mod surprinzător. M-am întrebat de ce avem tendința de a reveni când am înțeles din prima sau din a doua. Ceva trebuie retrăit, resimțit. Nu știu cum îs alții, dar eu îs la fel ca ei (cel puțin așa îmi închipui): mi s-a întâmplat și azi să recitesc un poem (unul frumos, dar pentru că frumosul e atât de relativ, nu spun care! Să-și aleagă fiecare ceva în minte.) care m-a sensibilizat la prima citire. La fel mi s-au umezit ochii și acum, la fel m-a răscolit. Și cu astfel de scrieri, există un fel de ritual (oare așa îi spune?) pe care prefer să-l păstrez. Nu citesc în orice ambianță (de exemplu în grabă) ceva care m-a fascinat. Se deșiră toată treaba.

Ce vă place să recitiți și ce se întâmplă la recitire? (dintr-un motiv sau celălalt)

O iubire cerească

Etichete

de data asta știu ce cer, uite ce cer minunat are El

Acum știu ce vrei de la mine. Vrei să iubesc. Dar eu nu pot iubi, nu știu iubi ca Tine. Și, mai ales, știu că vrei să nu iubesc fals. Aceea nu e iubire, e o rostire a unei iubiri care nu se află în mine, dar vrea să se afișeze în exterior. La ce bun? Tu mă vrei adevărată, iar eu nu pot iubi adevărat, ca Tine, orice om. N-am nicio șansă, nu vrei să iubești Tu în locul meu? Nu se poate asta, ai dreptate. Atunci îmi dai Tu iubirea aceasta divină? Eu nu am decât ce vezi, iar alta nu știu de unde să scot, nici cumpăra, decât de la Tine. Vrei? Te rog…

În pictură 3/3

Resurrection - Robert Shoeller

o vineri

Dacă ar fi să vă imaginați în Vinerea când a fost Isus răstignit, cine ați fi și ce ați face?

Eu cred că aș fi o fetiță de 15 ani (să nu care cumva să calculați), pierdută în spațiu, ascunsă prin spatele oamenilor înghesuiți să vadă ce se întâmplă, știind că urmează să moară un om bun și agitându-mă că nu pot face nimic și nu știu nici ce ca să împiedic. N-aș înțelege Cine e și ce a făcut, de fapt, decât mult mai târziu, după ce aș mai crește puțin, când mi-ar părea rău că nu L-am întrebat nimic, doar am ascultat ce spunea.

În pictură 2/3

Etichete

behind, misterios

Balage Balogh - Jesus crucified on the Mount of Olives (2005)

Jan Brueghel the Younger - The Crucifixion on Mount Calvary

Philips Wouwerman - A View of Mount Calvary with the Crucifixion, 1652

În pictură 1/3

The Last Supper - Cornell Barnes

The Last Supper - Joos van Gent

I can(‘t) read your mind

Etichete

câine frumos și sensibil

Numai de o vreme au început să mă impresioneze animalele. Acum cred că mi-ar face plăcere că am câte un exemplar din câteva. Mâța de pe scara noastră a fost foarte afectată când a murit un vecin care îi dădea de mâncare. Un timp, n-a mai mâncat. Era amărâtă rău.

Am văzut fotografiile (că poze nu e de ajuns să le spun) făcute de o prietenă unui câine. Am zis că nu e destul să le văd doar eu, așa că am primit undă verde să vi le împărtășesc. Să vedem ce vă exprimă. Animalele exprimă, totuși, multe sentimente. Cel puțin, așa ni se pare nouă. Dacă ele coincid cu ceea ce ne seamănă nouă – rămâne altă poveste, să o spună cei care au și citesc animalele mai bine.

M-ați lăsat aici și v-ați dus să vă distrați. M-ați abandonat în pustietatea asta! Ce oameni!

Uită-te la ea, repede și-a mai putut găsi pe altul!

În sculptură 3/3

Etichete

înviere, Easter, Isus

Jacob Epstein - Hand of the Risen Christ

Jesus Sculpture - Familia Sagrada, Barcelona

În Sculptură 2/3

Etichete

impresii impresionante

Copacul de mai jos este neprelucrat, se află în Malta, Mdina. Dintre toate imaginile pe care le-am ales pentru ziua de Vineri, aceasta mi se pare cea mai mișcătoare tocmai pentru că pare apărută fără vreo intervenție umană.

Umătoarea, Crucifiction, este realizată în lemn de măslin de către libanezul Bahij Gassoub, artist contemporan. Diferit, nou. Nu-mi dau seama dacă îmi exprimă altceva, dar are un impact care mă determină să o dau mai departe.

Un alt artist contemporan, englezul Glynn Williams, are lucrarea Crucifixion. Frângerea fizică a trupului ca o oglindă pentru ce are loc în interior, pentru ceea ce reprezintă.

Și o sculptură pe care am remarcat-o pentru expresivitatea personajelor, pentru fragmentele de trăiri adevărate, greutatea poverii înghesuite într-o bucată de piatră. Passion of Christ la Notre Dame de la Garde, în Marseilles, Franța.

 

În sculptură 1/3

Etichete

amintire, Catholic, comemorare, durere în comuniune, Paști, pocăință, tristețe

1. Cina cea de taină - detaliu, Biserica Familia Sagrada

3. Lepădarea lui Petru, Biserica Familia Sagrada

2. Sărutul lui Iuda, Biserica Familia Sagrada